Porția de istorie / Deturnare de avion, ostatici și lupte cu miliția și KGB-ul: Cum au încercat doi moldoveni să părăsească „raiul socialist” în 1964

În anul 1964, doi moldoveni au încercat să părăsească „raiul socialist” și să fugă în Turcia, deturnând un avion de pe ruta Chișinău-Ismail. Tentativa însă nu a avut sorți de izbândă. Vânați de KGB și miliția sovietică, unul dintre ei a ajuns să se sinucidă, înconjurat de forțele de ordine, iar altul a fost condamnat la moarte, de Judecătoria Supremă a RSS Moldovenești.

Dosarul, meticulos asamblat de Procuratură și de temuta agenție KGB, a avut ulterior un rol educativ, fiind analizat în detaliu la sediul central al Serviciului de Securitate Sovietic, ca un adevărat studiu de caz.

Cine au fost „teroriștii”?

Primul „erou” al poveștii uitate prin dosarele Arhivei Naționale este Nicolae Caragea. Acesta s-a născut în 1932, în comuna Răciula, județul Lăpușna, într-o familie de țărani. Cum înainte de 1940, tatăl său deținea o avere de 15 desetine de pământ, printre care de livadă și vie, alături de cai, boi și alte trei case, în 1949 a fost inclus pe listele celor care urmau a fi deportați. Fuga de acasă însă l-a scăpat de surghiun.

Fiul său, Nicolae Caragea a terminat cinci clase în satul natal și, între 1951 și 1954, a efectuat stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică. Ulterior s-a căsătorit și a lucrat în mai multe regiuni ale Uniunii Sovietice. 

În 1957 a primit o sentință de condamnare la șase ani de privațiune de libertate pentru „banditism”, fiind însă liberat condiționat. Mai apoi, în 1962, a primit alte șase luni de închisoare, pentru deținerea ilegală a unui pistol.

Nicolae Caragea / Mihai Tasca

Al doilea „protagonist" al acestei epopei este Nicolae Gudumac, născut în 1942 în comuna Iablona Veche, județul Bălți. Educația sa s-a limitat la opt clase absolvite în școala din satul natal, după care a ales să urmeze o școală de șoferi în Bălți. Odată angajat la parcul urban din oraș, Nicolae s-a înrolat în Uniunea tineretului comunist, devenind comsomolist.

Totul s-a schimbat radical pentru Nicolae la data de 2 iulie 1962, când, dintr-un moment de neatenție, a lovit și ucis o tânără pe o trecere de pietoni. Consecințele juridice nu au întârziat: a fost condamnat la trei ani de detenție, din care a fost eliberat după doar doi ani. Cu o foaie de parcurs marcată de mai multe sancțiuni din partea miliției sovietice, toate pentru „acte de huliganism", Nicolae a decis să-și încerce norocul în altă parte și a părăsit RSSM, îndreptându-se spre Odesa.

În septembrie 1964, alături de alți săteni, a furat mai multe bunuri dintr-o casă din Răciula, având miliția pe urmele sale. 

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

Porția de istorie // Istoria din spatele clădirii fostului Seminar Teologic din Chișinău: Construit în perioada țaristă, dezvoltat în interbelic și naționalizat după 1940

Intenția de a retroceda cu titlu gratuit fostul sediu al Seminarului Teologic din perioada interbelică în gestiunea Mitropoliei Basarabiei a stârnit o dezbatere majoră în spațiul public. Pe lângă aspectele legale, mai necunoscut este trecutul propriu-zis al clădirii și instituției apărute încă în perioada țaristă.

Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în anul 1812 a dat startul unor schimbări, inclusiv pe plan educațional în regiune. Astfel, la insistențele mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, la Chișinău este înființat Seminarul Teologic.

Note din istoricul Seminarului Teologic din Chișinău

Anuarul seminarului teologic superior „Mitropolitul Gavriil Bănulescu–Bodoni” din Chişinău,

„Primul lăcaș de cultură din Basarabia”

De altfel, înființarea Eparhiei Chișinăului și Hotinului a impus și deschiderea unei instituții de învățământ, care urma să formeze viitorii preoți. Pe lângă asta, absolvirea seminarului le dădea și dreptul de a fi hirotoniți, conform regulamentelor bisericii ortodoxe ruse.  

În aceste condiții, la 31 ianuarie 1813, își începe activitatea prima instituție de învățământ superior din istoria Basarabiei, a cărui sediu a fost inițial la etajul doi al clădirii Comisiei de aprovizionare. Procesul propriu-zis de studii a fost inițiat la 1 februarie, cu 10 elevi, alți 43 fiind adăugați pe parcurs. Primul rector a fost protoierul Petru Kunițki, iar inspector a fost numit arhimandritul Irineu.

Ulterior, în decembrie 1813, a fost construită o clădire în două etaje, amplasată pe teritoriul acordat Eparhiei conduse de mitropolitul Bodoni. E vorba de zona mărginită astăzi de bd. Ștefan cel Mare și Sfânt și str. Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni.

Pentru următoarele decenii, instituția și-a continuat activitatea în acest sediu, care din 1823 avea deja trei clase superioare, cu câte două cursuri în care se predau 11 obiecte obligatorii. Mai mult, seminarul a fost una din puținele instituții în care s-a predat limba română în Basarabia, până în anul 1867, când a fost sistată, pe motivul lipsei de fonduri.

Abia în 1906, după o grevă majoră a elevilor din 1905, care a inclus o petiție semnată de 361 persoane, pe fondul evenimentelor revoluționare de atunci, s-a introdus din nou „predarea limbei moldovenești și a cântării bisericești după metodiile vechi moldovenești”. 

Problemele s-au ținut în lanț însă, or, deși Congresul eparhial a dispus predării limbii române, episcopul Basarabiei a recurs la un șiretlic. Acesta a aprobat reintroducerea orelor, dar nu și suma necesară, o decizie similară fiind emisă și de Sinod. În aceste condiții, salarizarea profesorului de limbă română a fost asigurată de persoane particulare, printre care și viitorul episcop Gurie Grosu.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

PORȚIA de istorie: Cum era văzut Chișinăul în perioada interbelică. De la balalaici și „vutcă” la orașul beznelor (FOTO)

În primii ani de după Marea Unire de la 1918, capitala Basarabiei era văzută de cei de peste Prut drept un oraș rusesc, având în vedere faptul că marea majoritate vorbea limba rusă, pe lângă faptul că aspectul era al unui oraș țarist. În timp ce unii autori au oferit o imagine destul de pesimistă a orașului, alții nu au ezitat să-l descrie drept un oraș ceva mai pitoresc.

Fiind considerat al doilea mare oraș românesc, Chișinăul interbelic a avut parte de o relativă dezvoltare, trecând printr-o tranziție de la un oraș provincial tipic rusesc la o capitală administrativă a unei regiuni din cadrul României. Această „metamorfoză”, a luat mult timp și nici nu a fost încheiată la finalul celor 22 de ani ai epocii interbelice, or, spre exemplu, presa de limbă rusă continua să prevaleze în rândul locuitorilor capitalei, față de cea de limbă română.

Un oraș ieșit din țarism

„... clădirile publice, cu stemele imperiale, inscripțiile în limba rusă de pe firmele comerciale şi industriale, graiul rus vorbit pe străzi, toate dădeau impresia că oraşul era complet rusificat”, scria generalul aviator român, Andrei Popovici. 

Datele Serviciului Statisticii regionale române din Basarabia din 1919 arată că în capitala Basarabiei locuiau 40.000 de români, 62.000 de evrei, 10.000 de nemți, 19.000 de ruși, 2.000 de bulgari, de rând cu greci, polonezi și armeni, toți alcătuind o populație de 135.000 de locuitori, alături de alți circa 66.000 de cetățeni care făceau parte din categoria populației flotante, adică fără viză de reședință în oraș.

Recensământul imperial din 1897, arăta că în Chișinău, majoritatea populației - 45,9% era formată din evrei, restul de 30% fiind ruși, iar alți 17,58% - moldoveni.

Primul primar al Chișinăului din această perioadă a fost Vladimir Herța, șef al Comisiei interimare formată prin decretul regal din 4 septembrie 1918, care a dizolvat Duma și Uprava. Ulterior, abia în 1924, a început acțiunea de redenumire a străzilor: Alexandrovskii Prospekt devine Bulevardul Alexandru cel Bun (azi Ştefan cel Mare), strada Suvorov devine Ştefan cel Mare (azi Dimitrie Cantemir), strada Reni devenea Kogălniceanu (denumirea actuală), Inzovskaia devenea Principele Carol (actualmente Lazo) etc.

Scriitorul Mihail Sadoveanu vedea Chișinăul drept un „oraș somnoros” ce aducea impresia „unei cetăți abandonate”, dintre care cel mai clar se ivea o „gară meschină”.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

PORȚIA de istorie+: De la haine la electrocasnice: „Brandurile” Chișinăului în ultimul an al stăpânirii românești în Basarabia

Interbelicul pentru Chișinău a însemnat în primul rând o relativă dezvoltare, atât cât s-a cuvenit pentru o capitală de provincie și totodată, al doilea mare oraș românesc. Ca să vedem ce înseamnă asta, am decis să aruncăm o privire la mărcile și afacerile de atunci, pentru a înțelege mai bine viața de business a capitalei noastre de acum aproape nouă decenii.

Așa că, pentru a realiza această misiune, am deschis Anuarul Chișinăului (un fel de Pagini Aurii) pe anul 1940, pentru a vedea „brandurile” care au ales să-și facă publicitate acolo și care au avut buzunare suficient de adânci cât să cumpere pagini întregi. Între noi și anunțurile de încălțăminte și haine pentru bărbați și până la cele mai cunoscute patiserii nu au stat decât câteva pagini.

„Chișinăul are în sfârșit, cu lucrarea de față, Anuarul reclamat de multă vreme de realitățile vieții noastre municipale. (...) O lucrare conștiincioasă în acest gen care să fie prin conținutul ei un ghid al vieții locale și în genere al acelora cari se interesează de orașul nostru, a fost de mult simțită la noi”, se menționa în introducerea acestuia.

Iar pentru a despica firul în patru despre tot ce a însemnat reclama chișinăuiană veche, am vorbit cu Elena Știubei, copywriter și specialist în publicitate, care de la o vreme ocupă și un onorabil loc în comunitatea contributorilor AGORA.

Ce fel de dezvoltare a fost în interbelic

Înainte de a intra direct în paginile Anuarului, e bine să facem puțină lumină în ce privește contextul. În primul rând,  vorbim de Basarabia anului 1940, cu câteva luni înainte de fatala zi de 28 iunie 1940, care a schimbat dramatic viața locuitorilor dar și tot ce înseamnă economie, societate și mai ales cultură pe aceste meleaguri. Și nu în bine.

Până la 1940, vorbim de aproape 22 de ani de stăpânire românească, marcată mai mult sau mai puțin de o relativă dezvoltare, care s-a tradus în zeci de firme, întreprinderi particulare sau simple magazine. Toate au oferit o varietate de produse și servicii, greu de egalat cu ceea ce a urmat ulterior.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

PORȚIA de istorie | 24 ianuarie 1918: Cum și-a proclamat Basarabia independența față de Rusia (LONGREAD)

Revoluția Rusă din 1917 a produs nu doar un șir de schimbări bruște și radicale pe întreg cuprinsul Imperiului Romanovilor, dar viteza acestora i-a luat prin surprindere și pe cei mai optimiști dintre supușii țarului. Valul de mișcări naționaliste, izbucnit în special după căderea guvernului democratic condus de Alexandr Kerenski, membru al Sovietului de la Petrograd, a produs și la Chișinău evenimente greu de imaginat, care au culminat cu adoptarea de către Sfatul Țării a Declarației de Independență a tinerei și efemerei Republici Democratice Moldovenești, care la scurt timp a solicitat intervenția aliaților. 

Cronologic, istoria scrisă în manualele de școală reține că Revoluția Rusă a început în februarie 1917, iar la Chișinău primele mișcări au loc chiar în primăvara aceluiași an. Intelectualii, militarii, preoții și învățătorii se numără printre cele mai active pături ale societății care se raliază în spatele unui obiectiv național - autonomie, urmată de independență și Unirea cu România.

Anarhie și dezordine între Prut și Nistru

Tabloul care înfățișează Basarabia în anul 1917 este pe alocuri unul dezolant, mai ales după Revoluția din februarie. Aflată în apropierea frontului și cu cca. 30% din efectivele armatei țariste dislocate în provincie, problemele încep când trupele ruse de pe frontul românesc, cu sprijinul mai mult sau mai puțin direct al agitatorilor bolșevici, încep o retragere haotică, care include numeroase acte de teroare și vandalism, la care se adăugă și mișcările țărănești. Un episod tragic a fost cel în care câțiva militari ai armatei țariste au vandalizat vila lui Hodorogea, în urma altercațiilor omorându-i pe Simion Murafa și A. Hodorogea, importanți activiști ai mișcării de eliberare națională din spațiul dintre Prut și Nistru.

„În clipa aceasta grozavă, când stăm la marginea prăpastiei, anarhiei, vărsării de sânge frățesc, sărăciei, foametei și a frigului – Sfatul înalt al țării vă cheamă împrejurul său, să puneți toate puterile voastre pentru lupta hotărâtoare împreună cu toate noroadele Republicei Moldovenești ca să sprijinească din răsputeri și să apere adunarea întemeietoare rusească”, era descrisă situația în Declarația de proclamare a Republicii Democratice Moldovenești.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

PORȚIA de istorie: Când și cum au ajuns nordul și sudul Basarabiei un „mozaic de etnii”

Motivația din spatele acestui proces nu a fost atât reprezentată doar de politica de rusificare derulată de Moscova, cât și de necesitatea de a exploata multe dintre pământurile rămase libere, în vederea creării unei baze social de sprijin a regimului. Acest lucru era valabil în special pentru sudul regiunii, cunoscut o lungă perioadă sub numele de Bugeac și locuit anterior de tătari, care după anexare, au fugit fie în Imperiul Otoman, fie au fost strămutați forțat în Crimeea și alte regiuni ale Imperiului.

Pământuri libere?

Odată cu emigrarea în masă a tătarilor din sudul Basarabiei, autoritățile ruse au estimat că pământurile libere reprezentau circa 500.000 de ha, care urmau să fie ocupate de coloniștii ademeniți de promisiunile guvernului țarist. Asta deși, la anexare Basarabia avea, conform art. IV al Tratatului de Pace de la București, o suprafață de 45.630 km2 și o populație de 51.121 de familii sau 482.630 de locuitori, după cum afirmă istoricul I. Nistor în „Istoria Basarabiei”.

În acest context, unul din comandanții trupelor ruse, M. Kutuzov, urmat de amiralul P. Ciceagov a asigurat strămutarea chiar la scurt timp după anexare, a 482 de familii bulgare și găgăuze, de rând cu alte 38 de familii de moldoveni, după cum afirmă Mihail Ciachiar în „Originea găgăuzilor” din revista Viața Basarabiei din 1933. Totodată, au fost făcute și o serie de „rugăminți” pe lângă primul guvernator al Basarabiei, Scarlat Sturza, să mai înlesnească așezarea în regiune a coloniștilor străini.

„Războiul din urmă a trezit mințile și speranțele moldovenilor, valahilor, grecilor, bulgarilor, sârbilor și tuturor popoarelor legate sufletește de Rusia. Bulgarii și sârbii, moldovenii și valahii au nevoie de patrie. Domnia voastră le-o poate oferi în acest ținut”, se arăta în nota informativă trimisă de Guvernul de la Petersburg, citată în lucrarea lui I. Nistor „Istoria Basarabiei”.

În acest sens, la șapte ani de la anexare, potrivit cercetătorului, autoritățile țariste au emis un ucaz care stipula înlesnirile de care țăranii din sudul Dunării dar și alte părți ale Europei se puteau bucura dacă alegeau să vină în Basarabia. În acest sens, printre avantajele oferite se numărau:

Sursa: culturalheritage.acad.md

Scutire de taxe, impozite și alte prestații pentru o perioadă de 10 ani

60 de desetine pentru fiecare familie

Credite avantajoase pe termen lung

Scutirea de înrolare și serviciu militar pe 50 de ani

Autonomie religioasă și culturală

Odată anunțate și aplicate, măsurile respective au dus la creșterea graduală a numărului de coloniști, atrași de aceste condiții, mai ales în urma deselor războaie ce aveau loc în Balcani dar și pe continentul european. Deși pare greu de crezut, în marea majoritate a cazurilor, privilegiile anunțate de Rusia au fost păstrate în linii mari până în anul 1871, când Basarabia devine oficial gubernie a Imperiului Rus.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

PORȚIA de istorie | Evreii din Basarabia: Minoritatea care a ajuns de la 11% din populație la doar 0,1% în ultimele două secole

Deși ar părea greu de crezut, în urmă cu aproape 200 de ani, evreii au ajuns la un moment dat să reprezinte aproape jumătate din populația Chișinăului, la acea vreme, capitală a guberniei Basarabia, reprezentând totodată și o importantă parte a populației din regiune. Fabricanți, negustori, cămătari, prăvăliași, intelectuali sau simpli muncitori, influența acestora asupra istoriei țării noastre este una semnificativă, reprezentând în special o parte dureroasă când vine vorba de anii 1940.

Pentru a înțelege mai bine cum au apărut și care a fost aportul evreilor la dezvoltarea actualei regiuni dintre Prut și Nistru, am decis să facem o scurtă incursiune în istoria prezenței acestora în zonă.

Când au apărut evreii în Basarabia

Un răspuns clar la această întrebare nu există, or primele mărturii documentare despre evreii din spațiul nostru pot fi găsite în jurnalele unor călători arabi din sec. IX - X. Cu toate acestea, având în vedere descoperirile arheologice, se presupune că apariția acestora ar data încă din perioada Daciei Romane, or chiar din sec. al II-lea, ei venind cel mai probabil, urmare a valului de coloniști aduși aici de împăratul Traian.

Ceva mai multă claritate istorică găsim totuși abia în perioada primilor domni ai Țării Moldovei, în cazul de față Roman I (1391 - 1394) și Alexandru cel Bun (1400 - 1432), care printr-o serie de hrisoave acordă unele înlesniri comercianților evrei așkenazi. Cu timpul, comunitățile evreiești vor apărea în toate orașele și târgurile din Țara Moldovei, mai ales că în zonă vor apărea și evreii sefarzi, de origine spaniolă.

La Chișinăul, evreii sunt atestați în 1774, când în urma unui recensământ efectuat de trupele ruse, sunt înregistrați 600 de evrei, din populația totală a orașului de 7.000 de locuitori. La nivelul întregii regiuni a Basarabiei, populația evreiască reprezenta 4%, conform recensământului din 1818.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

PORȚIA de istorie | Cele 61 de zile care au marcat apariția, existența și unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România (LONGREAD)

Finele anului 1917 și începutul lui 1918, au găsit o Basarabie aflată într-o situație tot mai tensionată. Autoritatea Sfatului Țării, tot mai contestată, nu se extindea nici măcar în întreg Chișinăul. Între timp, fosta gubernie rusă devenise un loc al confruntărilor dintre bolșevici și trupele române, fiind totodată amenințată și de pretențiile emise de Rada Supremă de la Kiev.

Intervenția armatei române în Basarabia a făcut din trupele sale singura putere importantă, bine organizată și disciplinată, care era prezentă acum pe teritoriul dintre Prut și Nistru, marcat de multiple episoade de anarhie. De altfel, prezența lor a corespuns într-un fel sau altul și dorinței manifestate de guvernul Marghiloman, instalat la 18 martie 1918, de a încorpora regiunea răsăriteană a fostului Principat al Moldovei. 

Intenția nu e surprinzătoare. Era știut că, încă din noiembrie 1917, Germania propusese României cedarea Basarabiei, pentru a mai compensa din pierderile majore suferite de Regat, în temeiul păcii pregătite la Buftea, care era per total nefavorabilă.

O continuă anarhie

Cele 61 de zile de existență a Republicii Democratice Moldovenești, de jure independentă, au fost în linii mari marcate de o anarhie și o serie de evenimente haotice, care erau scăpate de sub controlul autorităților de la Chișinău. În zonele rurale, mai ales în nordul și sudul provinciei, puternic colonizate în perioada țaristă, existau puternice mișcări țărănești pro-bolșevice, care în principal se axau pe apărarea pământurilor obținute, ce-i drept nu prin cele mai legale mijloace.

O altă particularitate a fost continua stare de teamă și frică, față de un eventual atac al bolșevicilor asupra Basarabiei, care ar fi anulat proiectele fie de independență, autonomiei sau Unire cu România. De altfel, România însăși trecea printr-una dintre cele mai grele perioade din istoria sa.

Cu un guvern refugiat în exil la Iași, jumătate de țară pierdută și forțată să încheie o pace nefavorabilă, pusă la pământ din punct de vedere economic și cu trupe puțin numeroase, România nu era suficient de capabilă pentru a pune și a instaura ordinea completă în întreaga Basarabie.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

Satul Cosăuți din raionul Soroca, un muzeu în aer liber!

Satul Cosăuți - muzeu în aer liber!

Prima atestare documentară a satului Cosăuți este în hrisovul domnitorului Bogdan al III -lea, din 17 ianuarie 1517.

 Satul Cosăuți este situat în partea de nord-est a Moldovei la 48°-36` latitudine și 46°longitudine, un sat pitoresc, amplasat între Nistru și pădurile nistrene.

Este singurul sat din R.M. unde se află Cariera de piatră și granit, unde se extrage piatra de Cosăuți.

Gresia de Cosăuți - este o rocă sedimentară foarte dură și este folosită la construcții, confecționarea monumentelor, la pavarea drumurilor, pentru fundamente etc. Satul se întinde de-a lungul Nistrului pe un spațiu de 7 km.

Tradiții și obiceiuri.

Cosăuțenii păstrează o serie de tradiții și obiceiuri populare străvechi. În trecut se organizau:

1. Șezători.

2. Clăci.

3. Hore, la scrinciobul din lemn, pe malul Nistrului.

4. Cosăuțenii participau activ în corul satului, condus de dirijorul Ion Madonici.

2. Spiritualitatea religioasă.

Majoritatea cosăuțenilor sunt creștini - ortodocși și frecventează biserica și mănăstiea, care sunt centre spirituale pentru localnici.

4. Cultură și educație.

În fruntea satului Cosăuți se află în prezent, un primar tânăr și ambițios și cu multe planuri și proiecte pe viitor, domnul Prodan Andrei.

Satul Cosăuți a avut 4 școli.

1. Prima școală laică - 1896.(Muzeul de Istorie și Etnografie).

2. Școala de 7 clase (Oficiul poștal).

3. Școala de pe malul Nistrului.

4. Școala nouă, fondată în 1984.

Biserici și mănăstiri.

În satul Cosăuți avem:

1. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” de pe malul Nistrului, paroh-protoiereul Iurie Stavița.

2. Mănăstirea „Acoperemântul Maicii Domnului”, stareț-arhimandritul Ieronim (Ion Palii).

Situri arheologice:

Zona din jurul satului este cunoscută pentru vestigiile arheologice, care atestă existența unor așezări umane din perioada paleoliticului.

Au fost efectuate săpături arheologice la Stațiunea Paleolitică Cosăuți, în 1987, unde a fost descoperit cel mai vechi mormânt omenesc, copil 3-4 ani și 6 așezări mici, ale oamenilor din neolitic.

Monumentele satului Cosăuți:

1. Monument istoric - Muzeul de Istorie și Etnografie „Vasile Ceban”.

2. Monument istorico - arhitectural- Clădirea fostei Bănci Agrare „Albina” (Casa de Cultură Cosăuți).

3. Monument arhitectural - fosta școală de 7 ani (Oficiul poștal).

4. Stela la intrarea în sat - Cosăuți.

5. Monumentul celor 52 de cosăuțeni, căzuți în cel de Al 2-lea Război Mondial.

6. Monumentul dedicat la eliberarea satului Cosăuți - 17 martie 1944.

7. Monumentul ostașilor Barabașev și Grebenșcicov căzuți în cel de Al 2-lea Război Mondial (în parcul de lîngă Casa de Cultură).

8. Stațiunea Paleolitica Cosăuți.

9. Monument al naturii - cariera de piatră și granit.

10. Monumentele naturii - arbori seculari, castanii muzeului.

11. Mănăstirea „Acoperemântul Maicii Domnului”.

12. Izvoul cu apă curativă „La Prestol”.

13. Cimitirul vechii mănăstiri.

14. Mănăstirea din cretă a lui Pintilie.

15. Pădurea Stânca Jeloboc.

16. Monumentul Căpitanului Epure (pe teritoriul bisericii).

17. Pragurile Nistrului- reprezintă un monument al naturii de tip geologic.

18. Memorialul Holocaustului, din pădurea Mălaciuni.

19. Monumentul Zodiacul.

20. Monumentul Clopotele Memoriei.

21. Monument de artă - Arca la intrarea în cimitir.

22. Atelierele pietrarilor.

23. Baza de odihnă „Visomiev”.

24. Cetățuia geto-dacică.

25. Clădirea nr. 2 a Muzeului - Casa învățătorului 1918.

26. Stațiunea „Livada” (paleolitic).

27. Tumul - 3.

28. Așezare sec. II, IV.

29. Așezare sec. III, IV, VIII,IX.

30. Așezare Cosăuți II eneolitic XV.

31. Așezare Cosăuți III eneolitic XII.

 

Satul Cosăuți este un loc creat de Dumnezeu. Vestigiile istorice care se află în zonă, oferă o fereastră către trecut, subliniind importanța conservării patrimoniului cultural și spiritual al satului.

Sunteți invitați să vizitați satul Cosăuți!

Pentru a vedea albumul foto din localitate, vă invităm să accesați linkul. 

Lista datelor jubiliare 2025 din Chișinău: instituții și autori

Secția „Memoria Chișinăului” din cadrul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” a elaborat o listă a datelor jubiliare 2025.

210 de ani de la tipărirea primei cărți bisericești la Tipografia Eparhială din Chișinău, Liturghia

scrisă în limba română (3 august 1815)

205 de ani de la exilarea lui Aleksandr Pușkin la Chișinău (21 septembrie 1820-25 mai 1823)

205 de ani de la deschiderea Pieței Noi (astăzi Piața Centrală) (1825)

195 de ani de la formarea comunității romano-catolice din Chișinău, compusă aproape exclusiv

din polonezi (1830)

185 de ani de la înălțarea Bisericii Romano-Catolice din Chișinău, actualmente Catedrala

Romano-Catolică Providența Divină din Chișinău (1840)

175 de ani de la stabilirea arhitectului A. Bernardazzi la Chișinău (arhitect al oraşului în anii

1850-1878) (1850)

175 de ani de la construirea Închisorii din Chișinău, în stil mauritan (1850)

165 de ani de la începutul iluminării oraşului cu felinare cu gaz (1860)

155 de ani de la construcția primei clădiri cu trei etaje din Chișinău – Gara Feroviară de către

arhitecții A. Bernardazzi și H. Lonski (1870)

150 de ani de la conferirea titlului de Cetățean de Onoare al Chișinăului arhitectului A.

Bernardazzi (1 decembrie 1875)

150 de ani de la aflarea la Chișinău a poetului-revoluţionar bulgar Hristo Botev (23-25 august

1875)

145 de ani de la apariția primului muzeu din Chișinău – Muzeul Pontului Schitic, fondator I. C.

Suruceanu (1880)

145 de ani de la înălțarea, la Chișinău, a Bisericii „Întâmpinarea Domnului” (24 august 1880)

145 de ani de la edificarea monumentului lui A.S. Pușkin în Parcul Central din Chișinău,

actualmente Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt (26 mai 1885)

130 de ani de la construcția Capelei Gimnaziului pentru fete a Zemstvei Basarabene,

actualmente Biserica Sfânta Cuvioasa Teodora de la Sihla (1895)

130 de ani de activitate ai Spitalului Clinic de Psihiatrie din Chișinău (1895)

125 ani de la construirea la Chișinău, de către A. Bernardazzi, a edificiului Liceului de fete

Principesa Natalia Dadiani, actualmente sediu al Muzeului Național de Artă a Moldovei (1900)

125 de ani de la construcția Bisericii „Sf. Vladimir” (1900)

120 ani de la construcția primei fântâni arteziene din Chișinău (1905)

120 ani de la deschiderea Gimnaziului nr. 3 pentru băieţi (1905)

120 de ani de la de la constituirea la Chișinău a Comunității surorilor de caritate Hârbovăț

(1905)

115 ani de la începutul lucrărilor de pregătire pentru construcţia reţelei orăşeneşti de canalizare

(1910)

110 de ani de la deschiderea la Chişinău a Institutului Pedagogic pentru a asigura școlile cu

personal didactic (1 iulie 1915)

115 ani ai fotbalului moldovenesc, la 20 august 1910 s-a jucat primul meci de fotbal între

echipele gimnaziilor din Odesa și Chișinău (20 august 1910)

115 ani de la începutul construcției Casei Eparhiale (numită și Palatul Mitropolitan sau Casa

Serafimov) aruncată în aer în 1941. Edificiul a fost construit cu binecuvântarea Arhiepiscopului

Chișinăului Serafim Ciciagov în perioada 1910-1911.

105 de ani de la deschiderea Teatrului Național din Chișinău (10 octombrie 1920 – 1 aprilie

1935), teatru ce a stat la baza actualului Teatru Național „Mihai Eminescu” din Chișinău (1920)

105 de ani de la vizita M.S. Regelui Ferdinand I în Basarabia (1920)

100 de ani de la apariția monografiei „Chișinău”, una din cele mai interesante lucrări ale

renumitului istoric basarabean Ștefan Ciobanu (1925)

100 de ani de la deschiderea, la Chișinău, a primei expoziții din Basarabia în prezența Regelui

Ferdinand, Reginei Maria, prim-ministrului I.C. Brătianu, altor membri ai guvernului și a

delegațiilor din orașele și satele basarabene (8 septembrie 1925)

100 de ani de la vizita la Chișinău a prozatorului francez Henri Barbusse (noiembrie 1925)

95 de ani de la aprobarea, prin Decret Regal, a stemei orașului Chișinău, elaborată de Comisia

Consultativă de Heraldică de pe lângă Ministerul de Interne al Regatului României (1930)

95 de ani de la apariția revistei Scânteia leninistă, din 1990 revista NOI (1930)

95 de ani de la fondarea Capelei Academice corală „Doina” (1930)

95 de ani de la fondarea Orchestrei Simfonice, astăzi Orchestra Simfonică a Filarmonicii

Naţionale „Serghei Lunchevici" (1930)

95 de ani de la fondarea Universității de Stat din Tiraspol, prima instituţie de învăţământ

superior din Moldova, evacuată în 1992 la Chișinău (1 octombrie 1930)

85 de ani de la fondarea la Chişinău a Societăţii Scriitorilor Basarabeni. Preşedinte – P. Halippa

(1940)

85 de ani de la vizita Regelui Carol a II-ea la Chişinău (1940)

85 de ani de la fondarea RSSM cu capitala la Chișinău (2 august 1940)

85 de ani de la înființarea Uniunii Pictorilor din RSSM (actualmente Uniunea Artiștilor Plastici

din Republica Moldova) (august, 1940)

85 de ani de la apariția, la Chișinău, a primului număr al ziarului „Moldova Socialistă” (27

septembrie 1940)

85 de ani de la organizarea Institutului Agricol din Chişinău cu trei facultăți (Universitatea

Agrară de Stat din Moldova) (27 septembrie 1940), fuzionată cu UTM în 2022.

85 de ani de la înființarea Uniunii Compozitorilor din Moldova (octombrie 1940)

85 de ani de la întemeierea Institutului Pedagogic de Stat (actualmente Universitatea

Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău (16 august 1940)

85 de ani de la înființarea Filarmonicii de Stat din Chişinău (azi Filarmonica Naționala „S.

Lunchevici”) (noiembrie 1940)

85 de ani de la reorganizarea Pinacotecii Municipiului Chişinău în Muzeul Republican de Arte

Plastice al RSSM (azi Muzeul Naţional de Arte Plastice) (1940)

85 de ani de la deschiderea Spitalului Căii Ferate a stației Chișinău (1940)

85 de ani de la fondarea Școlii Profesionale Nr 2, școală-pilot, care pregătește cadre pentru

alimentația publică, comerț și turism (1940)

85 de ani de la fondarea Conservatorului din Chișinău, actualmente Academia de Muzică,

Teatru și Arte Plastice (1 octombrie 1940)

85 de ani de la fondarea Agenției oficiale de știri a Moldovei denumită ATEM (Agenția

Telegrafică Moldovenească), din 20 iunie 1990 reorganizată în Agenția Informațională de Stat

Moldpres (1940)

80 de ani de la stabilirea definitivă a Teatrului Dramatic Rus de Stat „A.P. Cehov” în clădirea

fostei Sinagogi corale din Chișinău, sediu deținut până în prezent (1945)

85 de ani de la crearea Arhivei Centrale de Stat a RSSM, din 1990 Arhiva Națională a Republicii

Moldova (1940)

85 de ani de la crearea la Chișinău a unei instituții de corespondență cinematografică, ce

producea periodic reviste cinematografice, ocupându-se și de dublarea în limba română a

filmelor artistice. Aceasta a stat la baza creării în 1957 a Studioului Moldova-Film (1940)

85 de ani de la fondarea la Chișinău a Societății scriitorilor și publiciștilor basarabeni (24 martie

1940)

80 de ani de la fondarea Institutului de Medicină din Chișinău (azi Universitatea de Stat

de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”) (20 octombrie 1945)

80 de ani de la darea în exploatare a Fabricii de cusut Nr. 1 (din 1993 Societatea pe Acţiuni

„Ionel”) (octombrie 1945)

80 de ani de la fondarea uzinei de reparaţie a motoarelor, din 1961 «Uzina de Tractoare din

Chişinău». În prezent, Parcul Industrial «TRACOM» (1945)

80 de ani de la înființarea primei Fabrici de încălțăminte de Stat, transformată ulterior în

Asociația de încălțăminte „Zorile” (1945)

80 de ani de la întemeierea ÎM Regia „Autosalubritate”. A fost creată în baza trustului

„Sanocistka” din orașul Chișinău (5 februarie 1945)

80 de ani de la fondarea Combinatului Poligrafic din Chișinău, astăzi Î.S. Combinatului Poligrafic

din Chișinău, una dintre cela mai mari întreprinderi poligrafice din RM (20 octombrie 1945)

80 de ani de la deschiderea Magazinului Central Universal, până la 1983 se afla pe bd. Ștefan cel

Mare, colț. cu str. Pușkin (actualmente UNIC, str. Ismail) (aprilie 1945)

80 de ani de la fondarea Colegiului de Muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău (22 martie 1945).

80 de ani de la deschiderea Teatrului Republican de Păpuși „Licurici” (15 octombrie 1945)

80 de ani de la deschiderea cinematografului „Biruinţa”, localul fostului cinematograf „Odeon”

(actualmente Teatrul Național „Satiricus Ion Luca Caragiale” (1945)

80 de ani de la înființarea Ansamblului Național Academic de Dansuri Populare „Joc” (13 august

sau 1945)

80 de ani de la înfiinţarea Ansamblului de cântece şi dansuri populare „Fluieraş”, unul dintre

primele colective profesioniste din Republica Moldova (1945).

80 de ani de la fondarea Tehnicumului de Economie şi Finanţe, în prezent Centrul de Excelență

în Economie și Finanțe, cea mai veche instituţie de învăţământ economico-financiar din

Republica Moldova (29 noiembrie 1945).

80 de ani de la deschiderea spitalului clinic orășenesc Nr 4, deschis în baza spitalului construit în

1817 (1945).

80 de ani de la apariția, la Chișinău, a publicației „Viața satului” (mai 1945-1997)

80 de ani de la fondarea Bibliotecii Științifice Medicale Republicane, str. N. Testemițanu 29

(1945)

80 de ani de la fondarea Biroului de expertiză medico-legală al Ministerului Sănătății, str. Vl.

Korolenco 8 (1945)

75 de ani de la fondarea, la Chişinău, a Grădinii Botanice, astăzi Grădina Botanică a Academiei

de Ştiinţe a Moldovei (1950)

75 de ani de la deschiderea Spitalului clinic orășenesc Nr. 2, în prezent Spitalul Clinic Municipal

„Sf. Arhanghel Mihail” (1950)

70 de ani de la fondarea Spitalului Clinic Republican pentru copii „Emilian Coțaga” din Chișinău

(1955)

65 de ani de la fondarea Institutului Oncologic din Chișinău (octombrie 1960)

65 de ani de la înfiinţarea Teatrului Republican pentru Tineret „Luceafărul” (1960)

60 de ani de la inaugurarea cinematografului „Moscova” (azi Teatrul „Eugene Ionesco”) (29

aprilie 1965)

60 de ani ai Școlii de Arte „Alexei Stârcea” din Chișinău, fondată în baza Școlii de Muzică nr 2

din Chișinău (1965)

60 de ani de la crearea Muzeului Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău (martie

1965)

55 de ani de la deschiderea, la Chişinău, a primei uzine de prelucrare a sticlei, în prezent ÎS

„Fabrica de sticlă din Chişinău” (7 martie 1970)

55 de ani de la finalizarea amenajării Parcului Valea Trandafirilor (1970)

55 de ani de la fondarea Orchestrei Naţionale de Muzică Populară „Lăutarii”, dirijor Nicolae

Botgros (1970).

55 de ani de la fondarea Bibliotecii Publice „A. Donici”, filială Bibliotecii Municipale „B.P.

Hasdeu” (1970)

55 de ani de la crearea Parcului „Boris Glavan” actualmente Parcul „Râșcani” (1970)

55 de ani de la construirea clădirii aerogării / Aeroportului din Chișinău (1970)

50 de ani de la construirea Complexului Memorial „Eternitate” din Chișinău (9 mai 1975)

50 de ani de la punerea în funcțiune a Tipografiei Centrale (1 ianuarie 1975)

50 de ani de la stabilirea relațiilor de prietenie și colaborare cu orașul francez Grenoble (primul

oraș înfrățit cu Chișinăul) (1975)

45 de ani la construirea Palatului de Cultură al Feroviarilor (1980)

45 de ani la construirea în Chișinău a Sălii Prieteniei, din 1988 Centrul Republican de Cultură și

Artă, iar din 1995 Palatul Republicii (1980)

45 de ani de la inaugurarea noii clădiri a Teatrului de Operă și Balet „M. Bieșu” (5 aprilie 1980)

45 de ani de la construirea Casei Editurilor din Chișinău (1980)

40 de ani de la inaugurarea Muzeului orașului Chişinău (1985)

35 de ani de la desemnarea oficială a tricolorului în calitate de Drapel de Stat al Republicii

Moldova (27 aprilie 1990)

35 de ani de la fondarea Federației Moldovenești de Fotbal (14 aprilie 1990)

35 de ani de la inaugurarea Centrului Expozițional „Constantin Brâncuși” (15 august 1990)

35 de ani de la fondarea Academiei Naționale de Poliție „Ștefan cel Mare” a Ministerului

Afacerilor Interne, actualmente Academia „Ștefan cel Mare” a MAI (1 septembrie 1990)

35 de ani de la fondarea Colegiului de Microelectronică și Tehnică de Calcul din Chișinău (13

noiembrie 1990).

35 de ani de la restabilirea instituției Primarului Chișinăului. Primul primar – Nicolae Costin.

35 de ani de la prima ediție a Festivalului „Vă invită Maria Bieșu” (septembrie 1990)

35 de ani de la instalarea în fața Muzeului de Istoriei al Republicii Moldova a statuii Lupa

Capitolina, copie realizată după originalul din Roma, donată de către Liga Culturală pentru

Unitatea Românilor de Pretutindeni (1 decembrie 1990)

35 de ani de la apariția la Chișinău a revistei Sud-Est Cultural (1990)

35 de ani de la fondarea la Chișinău a Teatrului „Satiricus Ion Luca Caragiale” de către regizorul

Alexandru Grecu (1990)

35 de ani de la fondarea Teatrului „Ginta Latină” (1990)

35 de ani de la deschiderea Liceului român-englez „M. Eliade” din Chişinău (1990)

35 de ani de la înființarea Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir”, pe baza Școlii Nr 3 (1990)

30 de ani de la conferirea statutului de „Aeroport Internațional” Aeroportului din Chișinău (31

mai 1995)

30 de ani de la deshiderea Muzeului de Istorie Militară, amplasat în incinta Casei Centrale a

Armatei, subordonat Ministerului Apărării al Republicii Moldova (1995)

30 de ani de la fondarea Editurii Cartier (1995)

30 de ani de la fondarea Uniunii Artiștilor Fotografi din Republica Moldova UAFM (1995)

30 de ani de la fondarea bibliotecii „Târgovişte”, filiala Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”

(1995)

30 de ani de la deschiderea primului supermarket în Chișinău - FIDESCO (septembrie 1995),

închis in 2021.

25 de ani de la crearea Centrului Academic Internațional Eminescu, filiala Bibliotecii Municipale

„B.P. Hasdeu” (15 ianiarie 2000)

20 de ani de la deschiderea la Chișinău a oficiului Delegației Uniunii Europene în Republica

Moldova (6 octombrie 2005)

20 de ani de la deschiderea Centrului de Cultură Evreiască KEDEM (15 decembrie 2005)