Istoria din spatele clădirii fostului Seminar Teologic din Chișinău: Construit în perioada țaristă, dezvoltat în interbelic și naționalizat după 1940

Intenția de a retroceda cu titlu gratuit fostul sediu al Seminarului Teologic din perioada interbelică în gestiunea Mitropoliei Basarabiei a stârnit o dezbatere majoră în spațiul public. Pe lângă aspectele legale, mai necunoscut este trecutul propriu-zis al clădirii și instituției apărute încă în perioada țaristă.

Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în anul 1812 a dat startul unor schimbări, inclusiv pe plan educațional în regiune. Astfel, la insistențele mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, la Chișinău este înființat Seminarul Teologic.

Note din istoricul Seminarului Teologic din Chișinău

Anuarul seminarului teologic superior „Mitropolitul Gavriil Bănulescu–Bodoni” din Chişinău,

„Primul lăcaș de cultură din Basarabia”

De altfel, înființarea Eparhiei Chișinăului și Hotinului a impus și deschiderea unei instituții de învățământ, care urma să formeze viitorii preoți. Pe lângă asta, absolvirea seminarului le dădea și dreptul de a fi hirotoniți, conform regulamentelor bisericii ortodoxe ruse.  

În aceste condiții, la 31 ianuarie 1813, își începe activitatea prima instituție de învățământ superior din istoria Basarabiei, a cărui sediu a fost inițial la etajul doi al clădirii Comisiei de aprovizionare. Procesul propriu-zis de studii a fost inițiat la 1 februarie, cu 10 elevi, alți 43 fiind adăugați pe parcurs. Primul rector a fost protoierul Petru Kunițki, iar inspector a fost numit arhimandritul Irineu.

Ulterior, în decembrie 1813, a fost construită o clădire în două etaje, amplasată pe teritoriul acordat Eparhiei conduse de mitropolitul Bodoni. E vorba de zona mărginită astăzi de bd. Ștefan cel Mare și Sfânt și str. Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni.

Pentru următoarele decenii, instituția și-a continuat activitatea în acest sediu, care din 1823 avea deja trei clase superioare, cu câte două cursuri în care se predau 11 obiecte obligatorii. Mai mult, seminarul a fost una din puținele instituții în care s-a predat limba română în Basarabia, până în anul 1867, când a fost sistată, pe motivul lipsei de fonduri.

Abia în 1906, după o grevă majoră a elevilor din 1905, care a inclus o petiție semnată de 361 persoane, pe fondul evenimentelor revoluționare de atunci, s-a introdus din nou „predarea limbei moldovenești și a cântării bisericești după metodiile vechi moldovenești”. 

Problemele s-au ținut în lanț însă, or, deși Congresul eparhial a dispus predării limbii române, episcopul Basarabiei a recurs la un șiretlic. Acesta a aprobat reintroducerea orelor, dar nu și suma necesară, o decizie similară fiind emisă și de Sinod. În aceste condiții, salarizarea profesorului de limbă română a fost asigurată de persoane particulare, printre care și viitorul episcop Gurie Grosu.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.