În anul 1964, doi moldoveni au încercat să părăsească „raiul socialist” și să fugă în Turcia, deturnând un avion de pe ruta Chișinău-Ismail. Tentativa însă nu a avut sorți de izbândă. Vânați de KGB și miliția sovietică, unul dintre ei a ajuns să se sinucidă, înconjurat de forțele de ordine, iar altul a fost condamnat la moarte, de Judecătoria Supremă a RSS Moldovenești.
Dosarul, meticulos asamblat de Procuratură și de temuta agenție KGB, a avut ulterior un rol educativ, fiind analizat în detaliu la sediul central al Serviciului de Securitate Sovietic, ca un adevărat studiu de caz.
Cine au fost „teroriștii”?
Primul „erou” al poveștii uitate prin dosarele Arhivei Naționale este Nicolae Caragea. Acesta s-a născut în 1932, în comuna Răciula, județul Lăpușna, într-o familie de țărani. Cum înainte de 1940, tatăl său deținea o avere de 15 desetine de pământ, printre care de livadă și vie, alături de cai, boi și alte trei case, în 1949 a fost inclus pe listele celor care urmau a fi deportați. Fuga de acasă însă l-a scăpat de surghiun.
Fiul său, Nicolae Caragea a terminat cinci clase în satul natal și, între 1951 și 1954, a efectuat stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică. Ulterior s-a căsătorit și a lucrat în mai multe regiuni ale Uniunii Sovietice.
În 1957 a primit o sentință de condamnare la șase ani de privațiune de libertate pentru „banditism”, fiind însă liberat condiționat. Mai apoi, în 1962, a primit alte șase luni de închisoare, pentru deținerea ilegală a unui pistol.
Nicolae Caragea / Mihai Tasca |
Al doilea „protagonist" al acestei epopei este Nicolae Gudumac, născut în 1942 în comuna Iablona Veche, județul Bălți. Educația sa s-a limitat la opt clase absolvite în școala din satul natal, după care a ales să urmeze o școală de șoferi în Bălți. Odată angajat la parcul urban din oraș, Nicolae s-a înrolat în Uniunea tineretului comunist, devenind comsomolist.
Totul s-a schimbat radical pentru Nicolae la data de 2 iulie 1962, când, dintr-un moment de neatenție, a lovit și ucis o tânără pe o trecere de pietoni. Consecințele juridice nu au întârziat: a fost condamnat la trei ani de detenție, din care a fost eliberat după doar doi ani. Cu o foaie de parcurs marcată de mai multe sancțiuni din partea miliției sovietice, toate pentru „acte de huliganism", Nicolae a decis să-și încerce norocul în altă parte și a părăsit RSSM, îndreptându-se spre Odesa.
În septembrie 1964, alături de alți săteni, a furat mai multe bunuri dintr-o casă din Răciula, având miliția pe urmele sale.
Articolul complet poate fi citit pe agora.md.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu