PORȚIA de istorie: Când și cum au ajuns nordul și sudul Basarabiei un „mozaic de etnii”

Motivația din spatele acestui proces nu a fost atât reprezentată doar de politica de rusificare derulată de Moscova, cât și de necesitatea de a exploata multe dintre pământurile rămase libere, în vederea creării unei baze social de sprijin a regimului. Acest lucru era valabil în special pentru sudul regiunii, cunoscut o lungă perioadă sub numele de Bugeac și locuit anterior de tătari, care după anexare, au fugit fie în Imperiul Otoman, fie au fost strămutați forțat în Crimeea și alte regiuni ale Imperiului.

Pământuri libere?

Odată cu emigrarea în masă a tătarilor din sudul Basarabiei, autoritățile ruse au estimat că pământurile libere reprezentau circa 500.000 de ha, care urmau să fie ocupate de coloniștii ademeniți de promisiunile guvernului țarist. Asta deși, la anexare Basarabia avea, conform art. IV al Tratatului de Pace de la București, o suprafață de 45.630 km2 și o populație de 51.121 de familii sau 482.630 de locuitori, după cum afirmă istoricul I. Nistor în „Istoria Basarabiei”.

În acest context, unul din comandanții trupelor ruse, M. Kutuzov, urmat de amiralul P. Ciceagov a asigurat strămutarea chiar la scurt timp după anexare, a 482 de familii bulgare și găgăuze, de rând cu alte 38 de familii de moldoveni, după cum afirmă Mihail Ciachiar în „Originea găgăuzilor” din revista Viața Basarabiei din 1933. Totodată, au fost făcute și o serie de „rugăminți” pe lângă primul guvernator al Basarabiei, Scarlat Sturza, să mai înlesnească așezarea în regiune a coloniștilor străini.

„Războiul din urmă a trezit mințile și speranțele moldovenilor, valahilor, grecilor, bulgarilor, sârbilor și tuturor popoarelor legate sufletește de Rusia. Bulgarii și sârbii, moldovenii și valahii au nevoie de patrie. Domnia voastră le-o poate oferi în acest ținut”, se arăta în nota informativă trimisă de Guvernul de la Petersburg, citată în lucrarea lui I. Nistor „Istoria Basarabiei”.

În acest sens, la șapte ani de la anexare, potrivit cercetătorului, autoritățile țariste au emis un ucaz care stipula înlesnirile de care țăranii din sudul Dunării dar și alte părți ale Europei se puteau bucura dacă alegeau să vină în Basarabia. În acest sens, printre avantajele oferite se numărau:

Sursa: culturalheritage.acad.md

Scutire de taxe, impozite și alte prestații pentru o perioadă de 10 ani

60 de desetine pentru fiecare familie

Credite avantajoase pe termen lung

Scutirea de înrolare și serviciu militar pe 50 de ani

Autonomie religioasă și culturală

Odată anunțate și aplicate, măsurile respective au dus la creșterea graduală a numărului de coloniști, atrași de aceste condiții, mai ales în urma deselor războaie ce aveau loc în Balcani dar și pe continentul european. Deși pare greu de crezut, în marea majoritate a cazurilor, privilegiile anunțate de Rusia au fost păstrate în linii mari până în anul 1871, când Basarabia devine oficial gubernie a Imperiului Rus.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.

PORȚIA de istorie | Evreii din Basarabia: Minoritatea care a ajuns de la 11% din populație la doar 0,1% în ultimele două secole

Deși ar părea greu de crezut, în urmă cu aproape 200 de ani, evreii au ajuns la un moment dat să reprezinte aproape jumătate din populația Chișinăului, la acea vreme, capitală a guberniei Basarabia, reprezentând totodată și o importantă parte a populației din regiune. Fabricanți, negustori, cămătari, prăvăliași, intelectuali sau simpli muncitori, influența acestora asupra istoriei țării noastre este una semnificativă, reprezentând în special o parte dureroasă când vine vorba de anii 1940.

Pentru a înțelege mai bine cum au apărut și care a fost aportul evreilor la dezvoltarea actualei regiuni dintre Prut și Nistru, am decis să facem o scurtă incursiune în istoria prezenței acestora în zonă.

Când au apărut evreii în Basarabia

Un răspuns clar la această întrebare nu există, or primele mărturii documentare despre evreii din spațiul nostru pot fi găsite în jurnalele unor călători arabi din sec. IX - X. Cu toate acestea, având în vedere descoperirile arheologice, se presupune că apariția acestora ar data încă din perioada Daciei Romane, or chiar din sec. al II-lea, ei venind cel mai probabil, urmare a valului de coloniști aduși aici de împăratul Traian.

Ceva mai multă claritate istorică găsim totuși abia în perioada primilor domni ai Țării Moldovei, în cazul de față Roman I (1391 - 1394) și Alexandru cel Bun (1400 - 1432), care printr-o serie de hrisoave acordă unele înlesniri comercianților evrei așkenazi. Cu timpul, comunitățile evreiești vor apărea în toate orașele și târgurile din Țara Moldovei, mai ales că în zonă vor apărea și evreii sefarzi, de origine spaniolă.

La Chișinăul, evreii sunt atestați în 1774, când în urma unui recensământ efectuat de trupele ruse, sunt înregistrați 600 de evrei, din populația totală a orașului de 7.000 de locuitori. La nivelul întregii regiuni a Basarabiei, populația evreiască reprezenta 4%, conform recensământului din 1818.

Articolul complet poate fi citit pe agora.md.