Pe data de 25 mai 2025, în satul Țâra, comuna Gândești din raionul Soroca, va avea loc festivalul Bășcuțelor.
Vă invităm cu mult drag la cea de-a cincea ediție a Festivalului Băscuțelor, care va avea loc pe 24 mai 2025, în pitorescul sat Țîra din comuna Ghindești!
Festivalul reunește oameni frumoși, costume tradiționale, băscuțe de toate formele și culorile, dar și ansambluri artistice din întreaga regiune. Ne așteaptă o zi plină de voie bună, muzică populară, dansuri, ateliere pentru copii, expoziții de meșteșuguri locale și multe alte surprize.
Nu uita să vii cu băscuța ta preferată!
Împreună păstrăm tradiția vie și o facem să strălucească și mai tare!
Ion
Aldea-Teodorovici (7 aprilie 1954, Leova, URSS – 30 octombrie 1992, Coșereni,
Ialomița) a fost compozitor și cântăreț din Republica Moldova.
BIOGRAFIE
Ion Aldea-Teodorovici s-a născut pe 7 aprilie 1954, de
Buna Vestire, în orașul Leova, RSS Moldovenească. Tatăl său, Cristofor
Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică a fost nevoit
să se retragă din biserică. Mama sa, Maria Aldea, a fost moașă. Ion a fost cel
mai mic dintre cei trei copii din familie, ceilalți doi frați fiind Adrian
(care era de la o altă mamă) și Petre. Câțiva ani, tatăl său a fost solist în
Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se întoarce acasă,
în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii
moldovenești nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea
față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai
târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să
studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el
compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult
„băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas
fără tată.
În 1961 mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică
„Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion
studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la "Școala medie de
muzică" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în
1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană;
aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un
general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător,
la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”,
intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion
Aldea-Teodorovici.
Din 1975 și până în 1981, când devine student la
Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului "G.
Musicescu" din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară
„Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în
calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează
piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el
și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune,
începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul
succesului.
În 1981 Ion se căsătorește cu Doina Marin. La 5 august
1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici. Tot pe atunci, duetul
Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Din
1981 până în 1988 Ion este student la Conservatorul „Gavriil Musicescu” din
Chișinău, Facultatea Compoziție.
În anul 1985 participă, ca parte a programului cultural,
la școala pentru tinerii savanți, care a avut loc la Vadul lui Vodă alături de
poetul Grigore Vieru. În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea
interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Fiind respins la Radio și
Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere
satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația „Telefon”, apoi „DIATE”. În
1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul
onorific Artist Emerit din Moldova. A scris muzică simfonică, de
cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când
era mai trist, scria muzică sacră.
Împreună cu soția sa a militat pentru re-unirea
Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia
latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90' au
cântat despre limba română, Eminescu.
INTERPRET AL INDEPENDENȚEI
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au
cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au
plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună:
"Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă
aduc salutul libertății noastre".
În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian
Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le
ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și
lunetele inamicilor.
DECESUL
În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina
în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat
într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de
București, România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul
au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta
din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea
drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie
națională.
FUNERALII NAȚIONALE
Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este
nepotrivit pentru o enciclopedie.
Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera
modificările necesare în pagina de discuție.
Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut
loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central din Chișinău. O asemenea mulțime
n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Ziarul "Moldova
Suverană", 5 noiembrie 1992: "Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică
Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea-Teodorovici care, în
scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate
și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului. La ora 10.30.
Spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost aștezate
sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și
îndrăgiții artiști. La 12.30 sicriile sunt scoase și purtate prin marea de
oameni. Înregistrarea pe banda magnetică, răsună vocea Doinei și a lui Ion
Aldea-Teodorovici. în nenumărate acorduri ale cântecului
"Suveranitate", interpretat de ei acum doi ani în chiar această Piață
sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central de pe strada Armenească din
Chișinău. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte
ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica
vechiului cimitir al Chișinăului.
OPERA
Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece
patriotice, lirice și pentru copii.
EDIȚII MUZICALE
«Ochii tăi, Moldovă». Culegere de muzică folc. Chișinău,
ed. "Literatura Artistică", 1982.
DISCOGRAFIE
Albumul „Clopotul Învierii”
Maluri de Prut
Suveranitate
Eminescu,
Trei Culori
Bucurați-vă prieteni
Iartă-mă
Limba română
Pentru ea (Lacrima limbii noastre)
Sărut femeie mâna ta (Sfântă ni-i casa)
Reaprindeți candela...
Focul din vatră
Imensitate
Clopotul Învierii
Răsai
Două lacrimi gemene
Indiferența
Tu cauți o inimă simplă
Un nume pe zapadă
Floare dulce de tei
O serenadă
Albumul ”Două vieți și o dragoste”
Balada
familială
Fuga
Don Juan
Copilul
din leagăn
La
restaurant
Bucurați-vă
Comment ca
va
Nu te-ai
priceput
Carnaval
Pace lumii
Ia-mă cu
tine
Hai, hai
Spuneți-mi
vă rog
Ninge
Ce farmece
Vârsta
dragostei
Un telefon
Spectatorii
O umbrelă
MUZICĂ
PENTRU FILME
"Iona"
"Disidentul"
"Ce
te legeni, codrule"
PIESE DE
TEATRU
”Aventurile
celor 4 gemeni” - regia lui Victor Ignat la Teatrul ”Luceafărul” din Chisinau
"Fântână
Anghelinei" - dram. A. Burac, Teatrul găgăuz din Ciadâr-Lunga
"Dragă,
consăteanule" - dram. Gh. Malarciuc
"Abecedarul"
- dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S.
Puskin”
"Tata"
- dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S.
Puskin”
"Pomul
vietii" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul
Național ”A.S. Puskin”
”Casa
Nebunului” de Tudor Popescu, în regia lui Victor Ignat, Teatrul ”B.P. Hasdeu”
din Cahul
A scris
muzică instrumentală, "Rapsodie"; variații pentru pian, cvintet
pentru coarde.
Includerea Basarabiei în componența României a generat o modificare substanțială a
învățământului, care devine unul național și accesibil unei categorii de populație mai mare, în comparație
cu perioada anterioră, țaristă.
În august 1918, Liceul (Gimnaziul) de Băieți nr. 3 „Nicolae al II-lea” din Chișinău a fost redenumit
în numele fabulistului Alexandru Donici. Liceul era amplasat în Palatul Sfatului Ţării.
În mai 1920, liceul,
alături de alte instituții de învățământ din Chișinău, a fost vizitat de suveranul României, regele Ferdinand
I
2. În anul de studii 1918–1919 s-a românizat clasa I-a, peste un an – întregul curs inferior, iar în anul școlar
1920–1921 – întregul Liceu. Director al Liceului a fost Ion Macovei.
Acesta, la 1 mai 1920, a avut altercații
cu un agent de siguranță, în pădurea Durlești, în timpul excursiei elevilor, ieșire organizată în scop didactic
și științific3. Cadrele didactice depuneau eforturi pentru a îmbina transmiterea cunoștințelor cu cea de
„însănătoșire a gustului și deprinderilor elevilor […] să cultive în sufletul copiilor dragoste către natură,
distracții sănătoase ca jocul la aer liber”4.
În cadrul instituției de învățământ au activat personalități notorii: Leon T. Boga, Mihail Bârcă,
Nicolae Popovschi, Vasile Harea ș.a.
Scriitorul George Dorul Dumitrescu prezintă atmosfera suavă ce încărca viața acestei instituții de
învățământ: „În școală priveghează bunătatea ce nu cunoaște margini încarnată în omul de o factură morală
deosebită, directorul, pedagogul de vocație, domnul L.T. Boga”.
Leon T. Boga își amintea că în toamna
anului 1918 atunci când a făcut apelul elevilor:
„La fiecare nume citit din catalog auzeam repetându-se: nu,
nu.., adică nu știe românește […]
Cu glas tremurător […] eu continuai apelul. Moldovenii ce mai urmară în catalog, strigau tare: Știu, domnul profesor!”1. Liceul era format în majoritate din copii sătenilor din
proximitatea Chișinăului. Comitetul Școlar era foarte dornic cu copii sătenilor oferindu-le costume de
uniformă.
Serviciul divin la capela Liceului era oficiat de preotul V. Doncilă. Orchestra simfonică era dirijată
de profesorul Teodor Lujanschi, care avea drept deziderat promovarea muzicii universale.
Profesor de muzică (1918–1926) era compozitorul Mihail Bărcă, absolvent al Școlii Muzicaldramatice din Moscova, înlocuit de G. Gâdei, absolvent al Conservatorului din București. În 1928, corul
școlar a fost distins cu Premiul II la un concurs de profil de la București pentru piesa „Somnoroase
păsărele”, după muzica lui T. Flondor5.
În anii 1928–1930, Liceul „M. Eminescu” a fost amplasat în localurile liceelor nr. 3 şi 4 din
Chişinău, fiind nevoit să-și desfășoare activitatea în orele de după amiază.
Deoarece directorul Liceului nu
era în stare să conducă toate clasele, fiind totodată și director la Liceul de Băieți nr. 4 „Alecu Russo”, școala
fiind deja segmentată în două edificii, Gavriil Zlatov, preotul de religie a fost numit să monitorizeze cursul
superior al Liceului, care funcționa în clădirea Liceului de Băieți nr. 3 „Alexandru Donici”. Această funcție
a deținut-o pe parcursul a doi ani (1928–1930).
În 1932, Liceul avea 11 clase cu 490 de elevi, având cel mai mare internat din oraș – cu 106 locuri.
La „liceul țăranilor” din str. Viilor a învățat în clasa I-a și Rodion Chiaburu, născut la 10 aprilie
1920, în satul Peciște, jud. Orhei. Acest „elev de elită” a fost selectat în ianuarie 1933 de inspectorul Nicolae
Saxu, învățătorul privat de clasele primare (1928–1931) al principelui moștenitor Mihai, Mare Voievod de
Alba-Iulia, ca să învețe în Clasa Palatină.
Articolul a fost scris de Ion Xenofontov, istoric, cercetător științific, lector universitar și poate fi citit integral aici.
Redacția Observatorul de Nord de la Soroca, a publicat un scurt istoric despre Cimitirul evreiesc de la Vadul Raşcov.
Vadul Rașcov este așezat pe cursul de sus al bătrânului Nistru. Localitatea de azi din cuprinsul Șoldăneștiului a fost cândva un târg renumit în toată regiunea. După anexarea Basarabiei de Rusia țaristă în 1812 în această regiune migrează evreii din Rusia și Polonia. Astfel, în Vadul Rașcov este înființat şi un cimitir evreiesc, care la început era unul mic.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în Vadul lui Rașcov erau doar vreo 200 de familii de băștinași și peste 500 de familii de evrei. Cu timpul mormintele deveneau din ce în ce mai numeroase, așa că cimitirul s-a extins tot mai mult pe moșia satului. În ajunul celei de-a doua conflagrații mondiale, în sat exista o singură biserică creștin-ortodoxă și 7 sinagogi. În anii războiului târgul evreilor din Vadul Rașcov a ars, a fost mistuită de flăcări și biserica din apropiere, şi doar clopotnița a rămas neatinsă şi veghează şi în prezent liniștea satului. Nu se știe cu exactitate câte morminte sunt aici, deşi acum câțiva ani localnicii au încercat să afle numărul lor şi se pare că ar trece de 6 mii de pietre funerare. Majoritatea inscripțiilor de pe morminte, cu mici excepții, sunt scrise în limba ebraică, astfel nu poţi să descifrezi textele fără a cunoaşte această limbă sau fără a fi însoţit de un traducător. Singurele semne cunoscute sunt anii naşterii şi ai decesului, gravați pe pietrele funerare.
Se zice că cimitirul evreiesc de la Vadul lui Rașcov este cel mai mare din Republica Moldova și unul dintre cele mai mari cimitire evreiești din Europa de Sud Est. Cu toate acestea, astăzi în localitate nu mai există nici o familie de evrei.
Ocazional revin la morminte cei care au migrat în Israel sau alte colţuri ale lumii, ori urmaşii celor care au trăit cândva pe aici.
Localitatea Vadul Raşcov este o localitate veche din raionul Şoldăneşti, care îşi trage denumirea de la un boier, pe nume Raşcu,care era proprietar de pământuri pe partea dreaptă şi partea stângă a Nistrului. Pentru a putea administra şi pământurile din partea stângă, din porunca lui se construieşte un vad, o trecere peste râu. Localitatea mai târziu a luat denumirea de Vadul Raşcov, în amintirea acelor timpuri şi a trecerii de lemn peste Nistru.
În secolul XIX comunei Vadul Raşcov i se atribuie statut de târg şi acest lucru datorat evreilor stabiliţi aici la începutul secolului, îndeletnicirea cărora în mare parte era negoţul. Influenţa evreilor în comună era atât de mare, încât la începutul secolului XX, în localitate erau 7 sinagogi şi o singură biserică ortodoxă, iar populaţia comunei era constituită din 200 de familii de moldoveni şi circa 500 de familii de evrei.
În timpul celui de-al doilea război mondial satul a fost bombardat şi incendiat de germani, care ştiau că este o localitate, în preponderent, evreiască. Tot atunci a ars din temelie singura biserică a satului. Locul fostei biserici păstrează azi memoria lăcaşului de cult, astfel că nimeni nu se încumetă să construiască aici casă.
Astăzi nu a mai rămas nici o familie de evrei în comună, toţi au plecat în Israel, însă ca mărturie a influenţei acestora pe teritoriu moldovenesc a rămas un cimitir evreiesc. Cimitirul din Vadul Raşcov numără peste 6000 de morminte şi este unul dintre cele mai mari din Europa de acest fel scrie și portalul moldova.org.
24 martie 1918 – Concertele lui George Enescu la Chișinău
La invitația lui Onisifor Ghibu, în acea perioadă de mari frământări, George Enescu a primit cu bucurie să susțină trei concerte la Chișinău, în zilele de 24, 25, și 28 martie. Primul concert a fost susținut sâmbătă, 24 martie, în folosul refugiaților transilvăneni din Basarabia. Orchestra simfonică din Iași, sub bagheta lui George Enescu, a prezentat publicului un program cu Uvertura Oberon de Carl Maria von Weber, Concertul de pian și orchestră în Si bemol minor de Ceaikovski, solist Nicu Caravia, Le Ronel dʼOmphale de Camille Saint-Saëns și Simfonia în La major, nr. 7 de Beethoven.
În continuare, vă recomand articolul Personalitatea lui George Enescu în cultura muzicală din Chişinăul interbelic, scris de Aurelian DĂNILĂ, doctor habilitat în studiul artelor.
După cum este bine cunoscut, despre perioada interbelică a Basarabiei, a Chișinăului în special, nu s-a vorbit, nu s-a scris aproape nimic timp de o jumătate de secol. De la 1940 încoace, dacă se amintea ceva despre perioada anterioară în publicațiile sovietice, era invocat neapărat „dezastrul” instaurat în spaţiul pruto-nistrean din cauza regimului României Regale. Nu s-a scris nimic despre acea fastă perioadă nici în România socialistă, situaţie ce aranja regimurile comuniste din ambele ţări. Până adineauri, rămâneau în neștire și un șir de activităţi în domeniul culturii. Relevant este să actualizăm un eveniment din Chișinăul interbelic, legat de vizita genialului compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog George Enescu.
Cum a ajuns maestrul în Basarabia o aflăm din scrierile ilustrului pedagog, ziarist, educator și memorialist ardelean Onisifor Ghibu, care s-a stabilit cu familia la Chișinău în 12 martie 1917. Neobositul cărturar și pedagog a fost de fapt cel care l-a invitat pe George Enescu să țină un concert la Chișinău: „să vadă basarabenii, atât moldovenii, cât și rușii că avem și noi artă și mari artiști”.
După o discuţie amicală, răspunsul a fost: „Îndată ce-mi va fi posibil, voi veni”. La 17 martie 1918, redactorul-șef al cotidianului „România Nouă” primește o scrisoare cu următorul conţinut:
„Mult stimate Domnule Ghibu,
Dacă n-am venit la Chișinău pân-acum, este că plănuiam în ascuns să vin c-o pleiadă de muzicieni, adecă cu orchestră, pentru ca să vază-n Basarabia că la noi sunt multe elemente, și bune, nu numai câte unul ici-colea. Vă rog, să-l primiţi pe delegatul meu, Domnul Profesor Jean Bobescu, care vă va comunica proiectele mele și cărui vă rog în numele artei noastre să-i daţi concursul D-stră nepreţuit,
alături cu autorităţile militare și civile din Chișinău: sfătuiţi-l, ajutaţi-l, precum aţi făcut-o cu toţi care ne-au precedat, și-atunci buna reușită e sigură. Să trăiţi, și toate sentimentele mele anticipate recunoscătoare și devotate,
George Enescu
Cu două zile înainte de primul concert susţinut la Chișinău de Simfonica din
Iași, condusă de George Enescu, „România Nouă” din 23 martie 1918 scria: „Iată un nume atât de cunoscut și de iubit dincolo de Prut, dar cu totul necunoscut în Basarabia. Prutul a fost, vreme de o sută de ani, un zăgaz atât de puternic, încât a împiedicat aproape cu totul legăturile sufletești dintre fraţii de aceeași limbă. Moldovenii din Basarabia nu știau nimic din tot ce se petrecea la românii din celelalte părţi; ei nu cunoșteau pe oamenii mari ai neamului, ba nici chiar pe aceea care au ieșit din mijlocul lor, ca de pildă A. Donici, Al. Russo, B.P. Hașdeu ș.a. George Enescu, neîntrecutul artist, care va da zilele acestea trei mari concerte la Chișinău, vor trăi cu aceste prilejuri cele mai frumoase clipe de înălţare sufletească și de mândrie naţională”.
Numeroasele panouri anunţau programele de concert. Primul concert din 24 martie a fost dat în favoarea refugiaţilor transilvăneni. S-a cântat Uvertura Oberon, de Weber; Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră, de P. Ceaikovski (solist Nicolae Caravia); Simfonia nr. 7, de Bethoven, și o piesă de Saint-Saëns. La al doilea concert, din 25 martie, tot cu maestrul Enescu la pupitrul dirijoral, s-a cântat Carnavalul de Paris, de Svendsen; Concertul în la minor, pentru violoncel și orchestră, de Klughardt (solist Fior Breviman); Dansul macabru, de Saint-Saëns (cu Socrate Barozzi la violină), și Simfonia nr. 5, de Beethoven. Acest program a fost dat în ajutorul orfanilor de soldaţi moldoveni morţi în război. Pentru cel de-al treilea concert, din 27 martie, afișele anunţau un recital de vioară susţinut de George Enescu.
Adevărul e însă că recitalul, care cuprindea Concertele de Ceaikovski și Saint-Saens, Simfonia Spaniolă de Lalo a fost prezentat publicului în seara de 28 martie.
Aici se află și „inima Moldovei”, faimoasa insulă sub formă de inimă. Dar și „Lacul albastru”, format într-o fostă carieră. De vreo șase ani la Naslavcea activează și singura păstrăvărie din Moldova, unde poți savura păstrăv de râu, preparat în mai multe feluri.
Agropensiunea e numită oficial MD Village, dar e cunoscută mai mult ca „La păstrăvărie”. Aici există un hotel cu bazin acoperit și o zonă de odihnă cu foișoare, care se află în zona rupturii tectonice, cu peisaje unice.
Unde este și cum ajungi
Naslavcea se află la circa 240 kilometri de Chișinău. Cu mașina ajungi în vreo patru ore. Cu autobuzul Chișinău – Ocnița sau Chișinău – Otaci ajungi până în localitatea Bârnova, iar apoi mai faci 2,5 km pe jos. Biletul costă între 175,5 -184,5 lei.
Pensiunea Păstrăv Moldovenesc (MD Village Naslavcea)
Unul din cei mai importanți factori este ca peștele de la Păstrăv Moldovenesc, creste in aer liber cu contact direct cu soare și aer pur de pădure.
Sauna și ciubăr la MD Village în sânul naturii, încălzite cu foc de lemne.
Tur ATV prin satul Naslavcea, timp de 110 de minute veți savura de toată frumusețea meleagului nostru.
Pensiunea Păstrăv Moldovenesc oferă:
Hotel
Restaurant
Saună cu ciubăr ( foc cu lemne)
Foișoare
Sală de ceremonii (conferințe)
Păstrăvăria
Bazin.
Hotelul are 7 camere pentru 2/3/4/6 persoane, amenajate în stil modern, dar cu elemente tradiționale moldovenești și ucrainești. Acestea nu au numere, ci nume: la mama, la tata, la bunica sau bunelul.
Printre alte locuri de admirat sunt: rezervația peisagistică „La 33 de vaduri”, o arie protejată în partea sudică a localității. Este acoperită de o pădure cu carpeni și stejari răsăriți pe la mijlocul secolului trecut.
La vest de Naslavcea se află râpele „Karpov Iar” și „Rudîi Iar”, ambele fiind monumente paleontologice. Aici nu există trasee oficiale de hiking, de aceea monumentele naturii pot fi admirate la distanță sau te poți aventura pe cont propriu, cu ajutorul localnicilor.
În sat funcţionează Biserica Adormirii Maicii Domnului, ridicată la finele secolului XVIII din lemn, dar apoi reconstruită din piatră în 1905. Hramul ei se sărbătorește la 28 august.
În centrul satului se află monumentul dedicat jertfelor răscoalei de la Hotin din anul 1919, care a avut loc la mai puțin de un an de la Unirea Basarabiei cu România. Lista monumentelor din raionul Ocnița mai include și moara de piatră din Naslavcea, de la începutul secolului XX. Se zice că la Naslavcea au funcționat 13 mori de apă, însă niciuna nu a ajuns pînă în zilele noastre.
O altă pensiune din Naslavcea, este La Beciul din Stâncă.
15 curiozități interesante despre Republica Moldova:
1. Moldova are aproximativ 3.000 de râuri și pâraie, principalele fiind Nistru, Prut și Răut.
2. Cramele Mileștii Mici din Moldova dețin cea mai mare colecție de vinuri din lume, cu peste 2 milioane de sticle, recunoscută de Guinness World Records.
3. Cel mai înalt punct din Moldova este Dealul Bălănești, cu o altitudine de 430 metri.
4. Republica Moldova este cea mai puțin vizitată țară din Europa, atrăgând anual doar aproximativ 11.000 de turiști, cel mai mic număr de vizitatori de pe continent.
5. Moldova include o regiune autonomă oficială, Găgăuzia, și o regiune separatistă, Transnistria.
6. Moldova are o mare tradiție în olărit – Artizanatul olăritului este practicat de secole, iar orașul Cucuruzeni, din centrul Moldovei, este considerat unul dintre cele mai importante centre de olărit din regiune
7. Deși este o țară fără ieșire directă la mare, Moldova are o fâșie de 430 de metri la Dunăre, oferindu-i acces la acest fluviu.
8. Flora Moldovei include aproximativ 5.500 de specii de plante sălbatice.
9. Descoperiri arheologice sugerează că teritoriul Moldovei a fost locuit acum 1,2 milioane de ani.
10. Există peste 3.000 de biserici în Republica Moldova, ceea ce o face una dintre țările cu cele mai multe lăcașuri de cult raportat la numărul de locuitori.
11. Moldova are un sol extrem de fertil, favorabil pentru diverse culturi agricole.
12. Climatul Moldovei este ideal pentru viticultură, asemănător cu cel din regiunea Bordeaux.
13. În urma invaziei Rusiei în Ucraina, vinăriile moldovenești au început să adopte surse de energie regenerabilă pentru a reduce dependența de gazul rusesc.
14. Pivnițele de vin din Moldova au fost utilizate pentru evenimente caritabile, precum curse de alergare subterane pentru a sprijini organizațiile de caritate.
15. Moldova este în proces de aderare la Uniunea Europeană, ceea ce a crescut recunoașterea internațională a vinurilor sale.
Alexie (sau Alexei) Mateevici s-a născut la data de 27 martie 1888, în Căinari, Imperiul Rus. A decedat la 24 august 1917, la Chișinău, Republica Rusă. A fost unul din cei mai reprezentativi scriitori români din Basarabia. Născut în Gubernia Basarabia, actualmente Republica Moldova.
La 27 martie (stil vechi) se naște la Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile județului Soroca, căsătorit cu Nadejda Mateevici (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni. Părinții se mută cu traiul în satul Zaim, localitate situată pe drumul dintre Căușeni și Cimișlia. Aici micul Alexei învață la școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea locului. A fost înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină (conform adeverinței de absolvire) în 1902, „cu privilegii”(cu laude). Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1880 - 1940), care studia și el la seminar în aceeași perioadă. La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viață tatăl lui, Alexei Mateevici.
Cea mai frumoasă odă adusă limbii române este scrisă de Alexei Mateevici, preotul militar basarabean înrolat în 1915 și ajuns voluntar să lupte pe frontul din Moldova. „Limba noastră” este scrisă în ajunul bătăliei de la Mărășești, unde de fapt se și îmbolnăvește de tifos exantematic și moare la doar 28 de ani într-un spital din Chișinău.
„Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor, şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”, spunea preotul-poet la primul Congres al învăţătorilor moldoveni din Republica Moldova, din luna mai a anului 1917.
„Limba noastră" devine, din 1994, imnul Republicii Moldova.
"Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.”
Pe data 17 iulie 1917, pe frontul de la Mărășești lupta și preotul militar Alexei Mateevici. A cerut să treacă granița din Basarabia în România pentru a fi alături de frații lui români în Războiul Reîntregirii. Cu gândul la ei și la cei de dincolo de Prut scrie pe 17 iulie oda limbii române: „Limba noastră”, devenită acum imn al Republicii Moldova.
Pe frontul românesc, Alexei Mateevici se îmbolnăvește de tifos exantematic și moare în scurt timp, la Chișinău, la numai 29 de ani.
Totodată,
Casa memorială „Alexei Mateevici” din Zaim
Clădirea în care se află muzeul a fost construită de tatăl poetului, preotul Mihail Mateevici.
Muzeul are în componența sa trei săli:
sala cu bust,
sala „Eu cânt”,
sala „Limba noastră”
Pe lângă aceste săli există trei camere memoriale:
La o distanță de 130 de kilometri de Chișinău găsești canionul din Șoldănești. Nici nu am cum să descriu aceste peisaje, pentru că pur și simplu trebuie să le vezi. Toți cei care sunt gata să descopere frumuseți sunt bineveniți în raionul Șoldănești, pentru că traseul de acolo îți pregătește mari surprize: multe cascade, peșteri, stânci, ruine, pădure, câmpuri și nu doar acestea.
Pe fundul canionului curge un afluent al Nistrului, râul Chorna, iar pe una dintre terasele versantului de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost așezat un tronson de cale ferată „Bălți - Rîbnița - Slobodka (Ucraina)”.
Ce poți vedea acolo?
- unul dintre cele mai interesante și mai lungi canioane din Moldova.
- gări și linii de cale ferată din secolul al XIX-lea.
- cel mai lung tunel feroviar.
- pod de cale ferată.
- pod suspendat lângă orașul Rezina.
- cascade pitorești.
- o pistă frumoasă și pitorească de-a lungul râului Chorna (16-19km).
UN Tourism a lansat înscrierile pentru ediția 2025 a prestigioasei inițiative Best Tourism Villages! Acest program global recunoaște și sprijină dezvoltarea turismului rural ca factor de creștere economică, incluziune și sustenabilitate. La nivel național concursul este organizat de Oficiul Național al Turismului cu suportul Ministerului Culturii.
🏡 De ce să aplici?
🔹 Recunoaștere internațională pentru localitatea ta ca destinație turistică de top;
🔹 Sprijin pentru conservarea patrimoniului cultural și natural;
🔹 Acces la rețele globale și schimb de experiențe cu alte sate turistice;
🔹 Posibilitatea de a primi consultanță și îmbunătățiri prin Upgrade Programme.
🗓️ Propunerile, conform Formularului completat, se vor trimite către Oficiul Național al Turismului, la adresa office@turism.gov.md și elena.balatel@turism.gov.md, până la data de 16 mai 2025, ora: 16:00. Actele necesare pentru completarea dosarului - https://shorturl.at/JsEXO
📣 Rezultatele vor fi anunțate în trimestrul III al anului, în cadrul unui eveniment UN Tourism.
🏆 Cum sunt evaluate satele?
Un Consiliu Consultativ format din experți internaționali va analiza candidaturile în funcție de nouă criterii esențiale:
✔️ Resurse culturale și naturale
✔️ Conservarea și promovarea patrimoniului
✔️ Sustenabilitate economică, socială și de mediu
✔️ Dezvoltarea turismului și integrarea în lanțul valoric
✔️ Guvernanță și prioritizarea turismului
✔️ Infrastructură și conectivitate
✔️ Sănătate, siguranță și securitate
🌿 Turismul ca motor al dezvoltării rurale
Programul Best Tourism Villages ajută localitățile să-și valorifice tradițiile, peisajele și patrimoniul, transformând turismul într-un instrument pentru dezvoltare durabilă și reziliență.
📢 Vrei să afli mai multe? Contactează Oficiul Național al Turismului pentru detalii despre procedura de aplicare!
👏🇲🇩 Amintim ca la propunerea Ministerului Culturii și Primaria Valeni Organizația Mondială a Turismului a ONU a desemnat localitatea Văleni, ca una dintre cele mai bune sate turistice pentru 2023.
𝐒𝐭𝐚𝐫𝐭 𝐯𝐨𝐭! 𝟕 destinații și atracții turistice din 𝐑𝐞𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚 𝐌𝐨𝐥𝐝𝐨𝐯𝐚 finaliste în cadrul prestigiosului concurs din România „Destinatia Anului”.
Cetățenii Republicii Moldova sunt invitați să voteze destinațiile preferate dintre cele peste 70 de finaliste pe www.destinatiaanului.ro până pe 25 martie curent. Dintre care 7 dintre acestea sunt din țara noastră. În etapa națională, acest concurs este organizat de Oficiul Național al Turismului cu sprijinul Ministerului Culturii!
Pașii de urmat pentru a putea vota destinațiile din Republica Moldova:
✅ Alege destinația preferată din cele 6 categorii și validează-ți votul prin apăsarea butonului „Trimite vot!” din josul paginii (dupǎ ce ai introdus adresa de email).
✅ În final, vei primi un link pe email unde trebuie să îți confirmi votul.
⏰ Puteți vota în perioada 𝟎𝟒 - 𝟐𝟓 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟓 la următoarele categorii:
✅ Distracție și aventură: Complexul de Hipism și Turism Agricol „Kazak Club”;
✅ Cultură și educație: Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi” și Complexul turistic „CRICOVA”.
✅ Totodată la categoria„Cea mai bună promovare”: Municipiul Chișinău și Eco-Village Văleni urmează să fie evaluate de juriul „Destinația Anului”.
📍 Anul acesta, Republica Moldova participă pentru al doilea an consecutiv la acest concurs important care demonstrează că țara noastră are un potențial turistic enorm alături de România. Amintim că satul Văleni din raionul Cahul în anul 2024 în cadrul acestei competiții a obținut titlul de ,,Destinația Anului în Republica Moldova”.
📌 Astfel, destinații din țara noastră concurează alături de destinațiile din România și pot câștiga oricare dintre categoriile competiției, dacă acumulează cel mai mare punctaj. De asemenea, în cadrul Galei de pe 8 aprilie 2025, care se va desfășura în municipiul Sibiu din România se va acorda și premiul special „Destinația Anului în Republica Moldova”, pentru destinația cu cel mai mare punctaj.
La 14 februarie 1935, se năștea în satul Pererîta, județul Hotin, Regatul României (astăzi raionul Briceni, Republica Moldova), Grigore Vieru, poetul care a dăruit lumii nu doar versuri, ci și o lecție de iubire față de neam și limbă.
Poet al simplității și al emoției profunde, Vieru a dăruit limbii române o dimensiune sensibilă, în care cuvintele capătă nu doar sens, ci și o vibrație ce depășește granițele în spațiu sau timp.
„Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a Patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.”
În versurile sale, Grigore Vieru a simțit și a trăit tot ce a însemnat legătura dintre Moldova și România. Poezia sa este un discurs despre memorie, despre datoria față de ceea ce a fost, pentru a înțelege ceea ce suntem și ceea ce putem deveni.
Banca Națională a Republicii Moldova a emis trei monede comemorative:
Monedă comemorativă din seria „Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din mun. Chişinău”, în circulaţie din 3 august 2010.
Caracteristicile monedei:
Valoarea nominală: 100 lei;
Calitate: proof;
Metal: aur;
Compoziţie: 999,9/1000;
Masa: 15,5 grame;
Diametru: 28 mm;
Forma: rotundă;
Margine: zimţată;
Tiraj: 300 exemplare.
Avers:
în plan central - Stema Republicii Moldova;
în partea de sus – anul emisiunii „2010”;
în partea de jos - inscripţia „100 LEI”;
urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”.
Revers:
în plan central – efigia lui Grigore Vieru;
în partea stîngă, urmînd circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „GRIGORE VIERU” şi anii „1935-2009”.
Grigore Vieru - argint
Monedă comemorativă din seria „Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din mun. Chişinău", în circulaţie din 3 august 2010.
Caracteristicile monedei:
Valoarea nominală: 50 lei
Calitate: proof
Metal: argint
Compoziţie: 999/1000
Masa: 13 grame
Diametru: 28 mm
Forma: rotundă
Margine: zimţată
Tiraj: 500 exemplare
Avers:
în plan central - Stema Republicii Moldova;
în partea de sus – anul emisiunii „2010”;
în partea de jos - inscripţia „50 LEI”;
urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”.
Revers:
în plan central – efigia lui Grigore Vieru;
în partea stângă, urmând circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia „GRIGORE VIERU” şi anii „1935-2009”.
Grigore Vieru – 80 de ani de la naştere
Monedă comemorativă din seria „Personalităţi”, în circulaţie din 2 noiembrie 2015.
Caracteristicile monedei:
Valoarea nominală: 100 lei;
Calitate: proof;
Metal: argint;
Compoziţie: 999/1000;
Masa: 31,1 grame;
Diametru: 37 mm;
Forma: rotundă;
Margine: zimţată;
Tiraj: 1000 exemplare;
Avers:
în plan central - Stema Republicii Moldova;
în partea de sus – anul emisiunii „2015”;
în partea de jos - inscripţia „100 LEI”;
urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”.
Revers:
în plan central – efigia lui Grigore Vieru, trei cărţi, una dintre ele deschisă şi o pană;
în partea stîngă - anii de viaţă ”1935-2009”;
în partea de jos, cu majuscule, este gravată inscripţia „GRIGORE VIERU”.
Țăranul român plecat în cautarea ezoterică a esenței lucrurilor și transformat în zeul universal al formei, Constantin Brâncuși rămâne în memoria noastră ca monumentul central și unic al artei moderne.
Copil de tărani din Hobița, județul Gorj, Brâncuși s-a ridicat deasupra timpurilor sale: a eliberat sculptura de imitația naturii, a împletit spiritul cu sensibilitatea, a exprimat dinamismul formelor, combinând în operele sale simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene.
Comemorarea celor 149 de ani de la nașterea sa este cea mai potrivită invitație la reflecție asupra adevăratelor valori umane, la amprenta pe care fiecare o lăsăm, la elementele primordiale ale ființei, la armonie, lumină, pace.
Caracteristicile monedei:
Valoarea nominală: 50 lei;
Calitate: proof;
Metal: argint;
Compoziţie: 925/1000;
Greutate: 16,5 grame;
Diametru: 30 mm;
Forma: rotundă;
Margine: netedă;
Tiraj: 1000 exemplare.
Avers:
în plan central - Stema Republicii Moldova;
în partea de sus -cifra „2001”;
în partea de jos - inscripţia „50 LEI”;
urmînd circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”.
Revers:
în plan central - efigia lui Constantin Brâncuşi;
în partea stîngă, sus - poarta sărutului, masa tăcerii şi anii „1876”, „1957”;
în partea de jos, urmînd circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia „CONSTANTIN BRÂNCUŞI”.
