Personalități din Republica Moldova: Alexei Mateevici, autorul imnului țării

Alexie (sau Alexei) Mateevici s-a născut la data de 27 martie 1888, în Căinari, Imperiul Rus. A decedat la 24 august 1917, la Chișinău, Republica Rusă. A fost unul din cei mai reprezentativi scriitori români din Basarabia. Născut în Gubernia Basarabia, actualmente Republica Moldova.

La 27 martie (stil vechi) se naște la Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile județului Soroca, căsătorit cu Nadejda Mateevici (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni. Părinții se mută cu traiul în satul Zaim, localitate situată pe drumul dintre Căușeni și Cimișlia. Aici micul Alexei învață la școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea locului. A fost înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină (conform adeverinței de absolvire) în 1902, „cu privilegii”(cu laude). Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1880 - 1940), care studia și el la seminar în aceeași perioadă. La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viață tatăl lui, Alexei Mateevici.

Cea mai frumoasă odă adusă limbii române este scrisă de Alexei Mateevici, preotul militar basarabean înrolat în 1915 și ajuns voluntar să lupte pe frontul din Moldova. „Limba noastră” este scrisă în ajunul bătăliei de la Mărășești, unde de fapt se și îmbolnăvește de tifos exantematic și moare la doar 28 de ani într-un spital din Chișinău.

„Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor, şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”, spunea preotul-poet la primul Congres al învăţătorilor moldoveni din Republica Moldova, din luna mai a anului 1917.

„Limba noastră" devine, din 1994, imnul Republicii Moldova.

"Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,

Când de vânt se mişcă vara;

In rostirea ei bătrânii

Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veşnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,

Că vi-i limba prea săracă,

Şi-ţi vedea, cât îi de darnic

Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.

Povestiri din alte vremuri;

Şi citindu-le 'nşirate, -

Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slava-n ceruri,

Să ne spiue-n hram şi-acasă

Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,

Limba vechilor cazanii,

Care o plâng şi care o cântă

Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,

Ruginit de multă vreme,

Stergeţi slinul, mucegaiul

Al uitării 'n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare

Ce din soare se aprinde -

Şi-ţi avea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.”

Pe data 17 iulie 1917, pe frontul de la Mărășești lupta și preotul militar Alexei Mateevici. A cerut să treacă granița din Basarabia în România pentru a fi alături de frații lui români în Războiul Reîntregirii. Cu gândul la ei și la cei de dincolo de Prut scrie pe 17 iulie oda limbii române: „Limba noastră”, devenită acum imn al Republicii Moldova. 

Pe frontul românesc,  Alexei Mateevici se îmbolnăvește de tifos exantematic și moare în scurt timp, la Chișinău, la numai 29 de ani. 

Totodată, 

Casa memorială „Alexei Mateevici” din Zaim

Clădirea în care se află muzeul a fost construită de tatăl poetului, preotul Mihail Mateevici.

Muzeul are în componența sa trei săli:

sala cu bust,

sala „Eu cânt”,

sala „Limba noastră”

Pe lângă aceste săli există trei camere memoriale:

camera părinților,

camera copiilor,

biblioteca familiei Mateevici