24 martie 1918 – Concertele lui George Enescu la Chișinău

24 martie 1918 – Concertele lui George Enescu la Chișinău

La invitația lui Onisifor Ghibu, în acea perioadă de mari frământări, George Enescu a primit cu bucurie să susțină trei concerte la Chișinău, în zilele de 24, 25, și 28 martie. Primul concert a fost susținut sâmbătă, 24 martie, în folosul refugiaților transilvăneni din Basarabia. Orchestra simfonică din Iași, sub bagheta lui George Enescu, a prezentat publicului un program cu Uvertura Oberon de Carl Maria von Weber, Concertul de pian și orchestră în Si bemol minor de Ceaikovski, solist Nicu Caravia, Le Ronel dʼOmphale de Camille Saint-Saëns și Simfonia în La major, nr. 7 de Beethoven.

În continuare, vă recomand articolul Personalitatea lui George Enescu în cultura muzicală din Chişinăul interbelic, scris de Aurelian DĂNILĂ, doctor habilitat în studiul artelor.

După cum este bine cunoscut, despre perioada interbelică a Basarabiei, a Chișinăului în special, nu s-a vorbit, nu s-a scris aproape nimic timp de o jumătate de secol. De la 1940 încoace, dacă se amintea ceva despre perioada anterioară în publicațiile sovietice, era invocat neapărat „dezastrul” instaurat în spaţiul pruto-nistrean din cauza regimului României Regale. Nu s-a scris nimic despre acea fastă perioadă nici în România socialistă, situaţie ce aranja regimurile comuniste din ambele ţări. Până adineauri, rămâneau în neștire și un șir de activităţi în domeniul culturii. Relevant este să actualizăm un eveniment din Chișinăul interbelic, legat de vizita genialului compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog George Enescu.

Cum a ajuns maestrul în Basarabia o aflăm din scrierile ilustrului pedagog, ziarist, educator și  memorialist ardelean Onisifor Ghibu, care s-a stabilit cu familia la Chișinău în 12 martie 1917. Neobositul cărturar și pedagog a fost de fapt cel care l-a invitat pe George Enescu să țină un concert la Chișinău: „să vadă basarabenii, atât moldovenii, cât și rușii că avem și noi artă și mari artiști”.

După o discuţie amicală, răspunsul a fost: „Îndată ce-mi va fi posibil, voi veni”. La 17 martie 1918, redactorul-șef al cotidianului „România Nouă” primește o scrisoare cu următorul conţinut:

„Mult stimate Domnule Ghibu, 

Dacă n-am venit la Chișinău pân-acum, este că plănuiam în ascuns să vin c-o pleiadă de muzicieni, adecă cu orchestră, pentru ca să vază-n Basarabia că la noi sunt multe elemente, și bune, nu numai câte unul ici-colea. Vă rog, să-l primiţi pe delegatul meu, Domnul Profesor Jean Bobescu, care vă va comunica proiectele mele și cărui vă rog în numele artei noastre să-i daţi concursul D-stră nepreţuit,

alături cu autorităţile  militare și civile din Chișinău: sfătuiţi-l, ajutaţi-l, precum aţi făcut-o cu toţi care ne-au precedat, și-atunci buna reușită e sigură. Să trăiţi, și toate sentimentele mele anticipate recunoscătoare și devotate, 

George Enescu

Cu două zile înainte de primul concert susţinut la Chișinău de Simfonica din

Iași, condusă de George Enescu, „România Nouă” din 23 martie 1918 scria: „Iată un nume atât de cunoscut și de iubit dincolo de Prut, dar cu totul necunoscut în Basarabia. Prutul a fost, vreme de o sută de ani, un zăgaz atât de puternic, încât a împiedicat aproape cu totul legăturile sufletești dintre fraţii de aceeași limbă. Moldovenii din Basarabia nu știau nimic din tot ce se petrecea la românii din celelalte părţi; ei nu cunoșteau pe oamenii mari ai neamului, ba nici chiar pe aceea care au ieșit din mijlocul lor, ca de pildă A. Donici, Al. Russo, B.P. Hașdeu ș.a. George Enescu, neîntrecutul artist, care va da zilele acestea trei mari concerte la Chișinău, vor trăi cu aceste prilejuri cele mai frumoase clipe de înălţare sufletească și de mândrie naţională”.

Numeroasele panouri anunţau programele de concert. Primul concert din 24 martie a fost dat în favoarea refugiaţilor transilvăneni. S-a cântat Uvertura Oberon, de Weber; Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră, de P. Ceaikovski (solist Nicolae Caravia); Simfonia nr. 7, de Bethoven, și o piesă de Saint-Saëns. La al doilea concert, din 25 martie, tot cu maestrul Enescu la pupitrul dirijoral, s-a cântat Carnavalul de Paris, de Svendsen; Concertul în la minor, pentru violoncel și orchestră, de Klughardt (solist Fior Breviman); Dansul macabru, de Saint-Saëns (cu Socrate Barozzi la violină), și Simfonia nr. 5, de Beethoven. Acest program a fost dat în ajutorul orfanilor de soldaţi moldoveni morţi în război. Pentru cel de-al treilea concert, din 27 martie, afișele anunţau un recital de vioară susţinut de George Enescu.

Adevărul e însă că recitalul, care cuprindea Concertele de Ceaikovski și Saint-Saens, Simfonia Spaniolă de Lalo a fost prezentat publicului în seara de 28 martie.

Articolul complet, poate fi citit aici.