Includerea Basarabiei în componența României a generat o modificare substanțială a învățământului, care devine unul național și accesibil unei categorii de populație mai mare, în comparație cu perioada anterioră, țaristă. În august 1918, Liceul (Gimnaziul) de Băieți nr. 3 „Nicolae al II-lea” din Chișinău a fost redenumit în numele fabulistului Alexandru Donici. Liceul era amplasat în Palatul Sfatului Ţării.
În mai 1920, liceul, alături de alte instituții de învățământ din Chișinău, a fost vizitat de suveranul României, regele Ferdinand I 2. În anul de studii 1918–1919 s-a românizat clasa I-a, peste un an – întregul curs inferior, iar în anul școlar 1920–1921 – întregul Liceu. Director al Liceului a fost Ion Macovei.
Acesta, la 1 mai 1920, a avut altercații cu un agent de siguranță, în pădurea Durlești, în timpul excursiei elevilor, ieșire organizată în scop didactic și științific3. Cadrele didactice depuneau eforturi pentru a îmbina transmiterea cunoștințelor cu cea de „însănătoșire a gustului și deprinderilor elevilor […] să cultive în sufletul copiilor dragoste către natură, distracții sănătoase ca jocul la aer liber”4. În cadrul instituției de învățământ au activat personalități notorii: Leon T. Boga, Mihail Bârcă, Nicolae Popovschi, Vasile Harea ș.a. Scriitorul George Dorul Dumitrescu prezintă atmosfera suavă ce încărca viața acestei instituții de învățământ: „În școală priveghează bunătatea ce nu cunoaște margini încarnată în omul de o factură morală deosebită, directorul, pedagogul de vocație, domnul L.T. Boga”.
Leon T. Boga își amintea că în toamna anului 1918 atunci când a făcut apelul elevilor:
„La fiecare nume citit din catalog auzeam repetându-se: nu, nu.., adică nu știe românește […]
Cu glas tremurător […] eu continuai apelul. Moldovenii ce mai urmară în catalog, strigau tare: Știu, domnul profesor!”1. Liceul era format în majoritate din copii sătenilor din proximitatea Chișinăului. Comitetul Școlar era foarte dornic cu copii sătenilor oferindu-le costume de uniformă. Serviciul divin la capela Liceului era oficiat de preotul V. Doncilă. Orchestra simfonică era dirijată de profesorul Teodor Lujanschi, care avea drept deziderat promovarea muzicii universale.
Profesor de muzică (1918–1926) era compozitorul Mihail Bărcă, absolvent al Școlii Muzicaldramatice din Moscova, înlocuit de G. Gâdei, absolvent al Conservatorului din București. În 1928, corul școlar a fost distins cu Premiul II la un concurs de profil de la București pentru piesa „Somnoroase păsărele”, după muzica lui T. Flondor5. În anii 1928–1930, Liceul „M. Eminescu” a fost amplasat în localurile liceelor nr. 3 şi 4 din Chişinău, fiind nevoit să-și desfășoare activitatea în orele de după amiază.
Deoarece directorul Liceului nu era în stare să conducă toate clasele, fiind totodată și director la Liceul de Băieți nr. 4 „Alecu Russo”, școala fiind deja segmentată în două edificii, Gavriil Zlatov, preotul de religie a fost numit să monitorizeze cursul superior al Liceului, care funcționa în clădirea Liceului de Băieți nr. 3 „Alexandru Donici”. Această funcție a deținut-o pe parcursul a doi ani (1928–1930). În 1932, Liceul avea 11 clase cu 490 de elevi, având cel mai mare internat din oraș – cu 106 locuri. La „liceul țăranilor” din str. Viilor a învățat în clasa I-a și Rodion Chiaburu, născut la 10 aprilie 1920, în satul Peciște, jud. Orhei. Acest „elev de elită” a fost selectat în ianuarie 1933 de inspectorul Nicolae Saxu, învățătorul privat de clasele primare (1928–1931) al principelui moștenitor Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, ca să învețe în Clasa Palatină.
Articolul a fost scris de Ion Xenofontov, istoric, cercetător științific, lector universitar și poate fi citit integral aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu