Dealul Bălănești (cunoscut și sub denumirea de Piscul lui Miron) este cel mai înalt punct de pe teritoriul Republicii Moldova, având altitudinea de 430 m (429,5 metri, potrivit altor surse) scrie descopera.md.
Dealul Bălănești este situat în partea central-vestică a Republicii Moldova, la aprox. 30 de km de granița cu România, și la aproximativ 60 km vest de capitala Republicii Moldova, Chișinău. A fost numit după satul omonim din raionul Nisporeni, fiind situat la sud-vest de această localitate. Orașul cel mai mare din apropiere este Călărași, situat la 5 km est.
Balanesti Hill Moldova (Piscul lui Miron) . Este cel mai înalt punct de pe teritoriul Republicii Moldova, având altitudinea de 430 m.
În prezent, în vârful dealului sunt instalate antenele de telefonie mobilă.
O galerie în poze a Dealului poate fi văzută aici.
Amintim că Dealul Bălănești este cel mai înalt punct de pe teritoriul Republicii Moldova, cu o altitudine de 430 metri, și merită a fi văzut și explorat, alături de frumusețea Codrilor și a oamenilor din aceste locuri.
Proiectul a fost dezvoltat de către unul din beneficiarii #PrieteneștePentruTurism, agenția Tatrabis, cu sprijinul companiei Efes Moldova, Slovak Aid, USAID, Consiliul Raional Nisporeni și ANTRIM.
Vă invităm să porniți în drumeție pe noul traseul Nisporeni - Dealul Bălănești și să promovăm, împreună, turismul local, în frumoasa noastră țară.
Un material video poate fi văzut aici, pe pagina de Facebook Mândru de Raionul Nisporeni.
Rând pe rând, se deschid trasee de drumeție în toată Moldova și în sfârșit unul dintre ele trece prin cel mai înalt punct din Moldova, dealul Bălănești. În timp ce îl cuceresc, astăzi voi încerca să o iau pe o scurtătură cu o căruță și când voi ajunge la linia de sosire, voi lega o panglică a victoriei pe un stâlp, apoi eu și fetele vom dansa un dans al victoriei și îmi vor povesti cum au găsit pe drum o șopârlă fără picioare într-o pădure întunecată
Voi campa în cel mai confortabil cort din Moldova, cu vedere la pantele celor mai înalte dealuri ale Moldovei. Voi participa la deschiderea unei tabere cool. Voi afla unde în pădure pot bea un cappuccino și ce este un ciubar și, după ce voi medita într-un hamac, voi merge la o biserică imensă, unde voi deveni un pic mai sărac.
N-am avut ocazia să-l cunosc personal, dar am vorbit puţin „pe internet”. Emil Andronic ar fi putut fi economist în Republica Moldova, dar a plecat din Chişinău şi în 2007 şi viaţă l-a adus în Mexic, scrie timpul.md.
A făcut el ce-a făcut şi a deschis o microberarie în apropiere de Mexico City. I-a pus numele Moldova.
Vorbeşte cu pasiune despre ceea ce face şi recunoaşte că ideea i-a venit spontan, fără planuri şi vise de măreţie. E gurmand, apreciează vinul şi berea de calitate şi pentru că îi place să încerce lucruri noi, a decis să facă bere artizanală.
De ce „Cerveceria Moldova?”
A ales numele ăsta ca să mai caute şi mexicanii pe Google despre ţara lui şi să nu-l mai întrebe miraţi „Unde e asta?” când le spune de unde a venit.
Berea lui Emil a fost primită bine, are comenzi constante şi o distribuie la mai multe baruri şi magazine. Mexicanii o consideră o băutură premium, ceva exotic pe piaţă locală. Momentan are în portofoliu Pale Ale, Brown Ale, Amber Ale şi Porter, dar are de gând să scoată şi Red Ale şi Porter cu Cafea.
Evident, mi-au atras atenţia etichetele şi l-am întrebat ce reprezintă. Răspunsul e simplu.
Sunt momente din viaţa ţiganilor pentru că Emil vrea să îmbine caracterul fierbinte al romilor cu berea artizanală de calitate. În viziunea lui, fiecare imagine da personalitate sticlei şi contribuie la experienţă plăcută a unui client care se bucură de una dintre berile sale.
La capitolul “Sfaturi pentru alţi antreprenori care vor să facă bere artizanală”, Emil consideră că e foarte important să faci bere bună şi să faci asta în mod constant, berea de calitate vorbeşte de la sine.
De asemenea, trebuie să-ţi cunoşti produsul şi să te asiguri că şi cei care ţi-l vând (baruri, magazine etc.) îl ştiu şi pot să vorbească despre el. Ei vor fi cheia succesului.
Ce să-i mai spui lui Emil, omul ştie ce vrea de la bere şi din câte văd eu pune şi în practică. Bravo lui, sper să beau şi eu cândva bere Moldova! Hai, noroc!
Istoria Purcari începe în secolul XVIII, când coloniștii francezi au luat în arendă pământurile de la Mănăstirea Afon-Zograf, obligându-se să mențină podgoriile în bună ordine și să fie plătită desetina din venituri și roadă. Francezi fiind, au intuit că terroir-ul este unul special, asemănător renumitei regiuni Bordeaux.
Doar decenii mai târziu s-a confirmat faptul că podgoriile Purcari sunt, într-adevăr, amplasate la aceeași latitudine ca celebra zonă vinicolă din Franța, iar solul bogat în rubidiu conferă vinurilor o culoare purpurie intensă, specifică și vinurilor bordoleze. Proprietarii au început să producă vinuri roșii care, în scurt timp, au căpătat faima unor vinuri excepționale, cu buchet intens şi complex.
Situat în apropierea râului Nistru și a Mării Negre, Purcari constituie un ecosistem aparte. Cele două lacuri de pe teritoriul moșiei, unde puteți să vă plimbați cu barca sau să pescuiți, creează o atmosferă relaxantă, iar podgoriile care înconjoară château-ul vă vor încânta simțurile.
La Château Purcari, marile vinuri se întâlnesc în mod firesc cu marile experiențe gastronomice. Bucatele a la carte acompaniate de minunatele vinuri Purcari vor fi apreciate și de cei mai gurmanzi oaspeți.
ÎNFIINȚAREA
În anul 1827, Țarul Nicolae I al Rusiei emite un Decret Special, în urma căruia la Purcari este înființată prima gospodărie vinicolă specializată din Basarabia. Aceasta a fost numită în cinstea unuia dintre fondatorii de origine germană, Harmizone. De atunci proprietari ai Vinăriei Purcari au fost boierii moldoveni Dăncilă și Clot, dar şi germani, ruși și francezi. Deja în 1847, în cadrul Iarmarocului Agricol Basarabean, vinul de Purcari obține prima sa medalie de aur.
Mai multe detalii depsre vinărie, citiți pe site-ul oficial al vinăriei, purcari.wine.
Pagina de Facebook poate fi accesată aici, iar de Instagram - aici.
Parcul din satul Milești, raionul Nisporeni, este amplasat la marginea de sud-est a satului sus-numit. Are o suprafață de 3 ha și este situat la 25 km sud de orașul Nisporeni și la aproximativ 80 km de Chișinău. Este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. În 1998, se afla în administrarea Întreprinderii agricole „Milești”.
Boierul T. Cazimir, tatăl lui Constantin Cazimir, și-a construit, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un conac și alte edificii la marginea de sud-est a satului Milești. Mai jos de conac, pe o suprafață de 3 ha, a fondat un parc dendrologic în stil landșaft combinat cu cel regulat, cu drumuri și alei, o vie, un sector de creștere a legumelor și o livadă pomicolă. S-au păstrat conacul și o clădire cu trei nivele vizavi de acesta, cât și urme de livadă.
În parcul din satul Mileşti, raionul Nisporeni, au fost finalizate lucrările de amenajare. O comisie specială, care a evaluat recent proiectul,a spus că acesta a fost realizat conform normelor scrie TVR Moldova. În parcul de la Mileşti au fost pavate aleile, cu o suprafaţă totală de trei mii de metri pătraţi, au fost schimbate băncile şi coşurile pentru gunoi.
„Parcul din Mileşti are 150 de ani, este o atracţie turistică importantă, fiind mândria localităţii”, a declarat primarul Radu Vârlan. „Ani de zile în acest parc nu s-a investit nimic, el era aproape de distrugere, de aceea proiectul respectiv a fost foarte binevenit”, a mai menţionat primarul.
Parcul din Mileşti a fost fondat de către moşierul Constantin Cazimir, aici fiind plantate specii rare de pomi. Parcul face parte din Rezervaţia peisagistică „Cazimir-Mileşti” şi constituie un monument al arhitecturii de peisaj, fiind protejat de stat, scrie Moldpres.
Lucrările de amenajare ale parcului din Mileşti fac parte dintr-un amplu program de îmbunătăţire a infrastructurii în Regiunea Centru a Republicii Moldova. Acesta este implementat de Agenţia de Dezvoltare Regională Centru, din mijloacele Fondului Naţional de Dezvoltare Regională care a oferit aproximativ 1,6 milioane de lei.
Oficial, R. Moldova este cea mai puţin vizitată ţară din Europa. Ea fiind un fel de terra incognita a Europei contemporane, care aşteaptă să fie descoperită. De aceea, ne-am propus să facem un top 8 lucruri şi locuri ce pot fi văzute în această zonă, care este un hotar vechi a două lumi: acum Moldova e hotarul UE şi NATO, anterior a fost limita de vest a URSS-ului. Istoria zbuciumată şi-a lăsat amprenta pe cultura, gastronomia locală, dar aproape că nu a schimbat vinurile de aici scrie Ziarul de Gardă.
1. Vinurile şi cramele
Vinul este simbolul naţional al R. Moldova. În ţară sunt peste 112.000 de hectare de viţă de vie, vinificaţia fiind o parte importantă din cultura ţării noastre, dezvoltată prin istorie şi tradiţie. Coincidenţă sau nu, dar forma R. Moldova se aseamănă cu un strugure. În R. Moldova sunt crescute peste 100 de soiuri de struguri. Printre acestea se numără Feteasca Albă (vin alb), Feteasca Regală (vin alb), Feteasca Neagră (vin roşu), Rara Neagră (vin roşu) şi Viorica (vin alb). Vinăria Mileştii Mici deţine nu unul, ci două recorduri Guinness – galeriile subterane din Mileştii Mici au o lungime totală de peste 200 km, fiind cel mai mare beci din regiune. Mai mult, aici sunt depozitate circa 1,5 milioane de sticle de vin, la o adâncime de 80 de metri. Apogeul acestui cult este Ziua Naţională a Vinului, care consemnează obiceiul de a sărbători sfârşitul recoltării strugurilor şi producerea vinului nou. Ziua Naţională a Vinului are loc în primul weekend al lunii octombrie. Festivalul sărbătoreşte bogatele tradiţii moldoveneşti de vinificaţie, care datează din secolul al XV-lea.
2. Peisajele fantastice ale Orheiului Vechi
Parcul arheologic Orheiul Vechi este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din R. Moldova. El reprezintă o adevărată operă peisagistică, în care natura şi oamenii au creat organic, formând un tablou perfect al conlucrării lor milenare. Acest loc unic atrage cei mai diferiţi oameni. Alpiniştii se antrenează pe una din cele mai abrupte stânci, cei pasionaţi de linişte caută aici izolare şi un loc spiritual, iar turiştii veniţi din toată lumea admiră peisajele absolut fantastice şi mănăstirea săpată direct în stânca ce se înalţă deasupra unui râu.
3. Mănăstirile
Mănăstirile vechi şi mai noi de pe tot cuprinsul R. Moldova atrag turiştii cu fresce elegante, grădini colorate şi domuri sclipitoare. În Moldova există circa 40 de mănăstiri săpate în stânci, pe malurile râurilor Răut şi Nistru. Una dintre acestea este Mănăstirea Orheiul Vechi din zona de centru a R. Moldova, care a fost săpată într-o stâncă uriaşă de calcar de 12 călugări, încă în secolul al XIII-lea. La fel de spectaculoasă este şi mănăstirea Saharna, înconjurată de stânci, la poalele cărora se aud zgomotoasele cascade.
Mănăstirea în stâncă din Ţâpova, construită în secolul al VI-lea, este împânzită de legende (una dintre legende istoriseşte că în această mănăstire s-ar fi cununat însuşi voievodul Moldovei Ştefan cel Mare cu Maria Voichiţa. Localnicii spun că la apus de soare poate fi observată o umbră în alb, ce bântuie chiliile mănăstirii. Se presupune că ar fi Maria Voichiţa. O altă legendă a locului este legată de anticul poet Orfeu, care ar fi fost exilat pe aceste locuri şi ar fi murit tot aici. Mormântul acestuia s-ar fi aflat într-o nişă la poalele uneia dintre cascade, fiind recunoscut după o piatră de mormânt cu găuri. Arheologii au confirmat că a fost găsită o astfel de piatră).
Publicitate
4. Mâncarea tradiţională
Mâncarea moldovenească se bazează pe produse naturale, pe fructele, legumele crescute la lumina solară abundentă, pe carnea şi brânza animalelor păscute în spaţii deschise. Mămăliga din porumb moldovenesc cu friptură, zeama – supa tradiţională cu tăiţei şi borş acru de casă, sarmalele în foi de varză, viţă de vie, podbal, ştevie, arţar şi plăcintele cu zeci de umpluturi sărate sau dulci sunt câteva mâncăruri tradiţionale pe care le puteţi găsi în orice gospodărie. Mămăliga se combină cu brânză de oi, smântână, jumări, scrob, cu peşte prăjit şi mujdei. V-am făcut poftă?! Dar ce ziceţi de o zeamă de găină crescută în aer liber cu tăiţei preparaţi exclusiv din ouă de casă? Această zeamă nu este doar delicioasă, ci considerată şi un remediu bun împotriva răcelii sau mahmurelii şi face parte din tradiţiile de nuntă ale moldovenilor, întrucât, a doua zi după petrecere, mirele invită naşii şi prietenii apropiaţi „la zeamă”. La fel de delicioase sunt şi plăcintele cu brânză şi ceapă verde, cu varză, cu cartofi, cu vişine, cu dovleac sau cu mere. Avem şi deserturi. Încercaţi vestita „Cuşmă a lui Guguţă” (numele unui erou al poveştilor pentru copii, care aduna sub căciula sa toţi copiii lumii). „Cuşma” e din tuburi fine umplute cu vişine, scăldate în cremă albă, aranjate în formă de piramidă, astfel încât, la tăiere, să se vadă forma şi „textura” unei căciuli ţărăneşti.
5. Festivaluri
R. Moldova devine tot mai cunoscută datorită festivalurilor, care vă vor colora vacanţele.
Festivalul de muzică clasică în aer liber „descOpera” (iunie) vă oferă posibilitatea să vă delectaţi auzul cu muzică clasică într-un spaţiu rural, amfiteatrul natural, care este parte a Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi” şi asigură o sonoritate ideală pentru orchestra simfonică şi vocile soliştilor de operă. În cadrul Festivalului sunt antrenaţi peste 400 de artişti ai Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” şi ai Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” din Chişinău.
Festivalul Levănţicăi (iunie) vă aduce parcă într-o altă lume, colorată în mov. Locul perfect unde te relaxezi şi te simţi în deplină armonie cu natura. La acest festival vizitatorii poartă doar haine albe, pentru a completa acest paradis parcă rupt din filmele fantasy.
Festivalul „IA Mania” (iulie) este evenimentul care vă oferă prilejul să luaţi cunoştinţă de portul nostru naţional, cu tradiţiile care nu sunt uitate şi cu care ne mândrim.
Festivalul Gustar (august) este cel mai mare festival muzical al anului, care vă oferă un weekend deosebit, petrecut cu familia sau prietenii într-un spaţiu natural, în care veţi asculta cei mai populari artişti ai momentului, veţi putea efectua excursii în zone istorice, participa la numeroase activităţi şi workshop-uri din art zone, book zone, târgurile şi expoziţiile prezente acolo.
În diferite zone şi localităţi mai au loc o mulţime de alte festivaluri şi sărbători naţionale: Festivalul Cartofului, al Mărului, al Căpşunilor, al Mierii, al Plăcintelor, al Pâinii de ritual, al Portului naţional, al Umorului, al Ceramicii, al Dovleacului.
6. Peştera „Emil Racoviţă”
Peşterile Moldovei atrag cu farmecul lor aparte nu numai speologii fascinaţi de aceste încăperi misterioase din laboratoarele naturii, ci şi turişti din lumea întreagă, interesaţi să cunoască mai multe despre galeriile şi specificul interior al unor grote devenite deja faimoase. Această peşteră a fost descoperită întâmplător, în timp ce se săpa o mină pentru extracţii de ghips. Până în prezent, au fost studiaţi 90 km de peşteră, aceasta devenind astfel una din cele mai mari peşteri din Europa (celelalte două pot fi văzute în Ucraina). Toate galeriile şi labirinturile sale sunt acoperite cu straturi de argilă fină de diferite culori: verde, albastră, roşie, neagră, albă. Fiecare despărţitură sau lac are o denumire: „Sala Cenuşăresei”, „Sala cu coloane”, „Sala Pinguinului”, dar şi „Lacul împăratului”, „Lacul albastru”, „Lacul dinozaurilor” sau „Lacul Nautilus”. Peştera ascunde formaţiuni minerale inedite, inclusiv cristale mari şi rare de selenit, cu nuanţe de chihlimbar.
7. Natura – misterul Moldovei
În Moldova există cea mai mare diversitate de soluri, şi cel mai de calitate cernoziom. Un număr mare de zile însorite, clima moderată asigură un mediu fertil pentru rezervaţii naturale. Rezervaţia Pădurea Domnească are o suprafaţă de 6000 de hectare şi este unică prin biodiversitatea ei, tipurile de soluri şi vegetaţie, dar şi vestita zimbrărie. Pădurea conservă specii şi comunităţi de plante şi animale rare şi este cea mai bătrână pădure din ţinut şi una din cele mai vechi păduri de luncă din Europa. La fel de minunaţi şi plini de mister sunt Codrii Moldovei – amplasaţi în inima ţării. Pe teritoriul Codrilor se află cele mai vechi mănăstiri din R. Moldova: Vărzăreşti, Căpriana, Hâncu, Curchi.
La Chişinău, în capitală, biodiversitatea este, de asemenea, reprezentată în grădinile publice. Grădina Dendrarium se întinde pe o suprafaţă de peste 80 ha, în centrul Chişinăului. La Dendrarium sunt prezentate peste 1000 de tipuri şi forme de plante lemnoase. Colecţia de conifere numără mai mult de 50 de denumiri din zone floristice diferite ale globului. Deosebită este şi Grădina Botanică, care are peste 10.000 de specii de arbori decorativi, iar la sfârşitul primăverii te poţi rătăci prin aleea de liliac, care te va învălui cu un miros absolut fantastic.
8. Muzica
Pe lângă tradiţii, portul naţional, mâncarea delicioasă şi locurile pitoreşti, R. Moldova se face remarcată şi datorită artiştilor, care reuşesc să cucerească inimile oamenilor din întreaga lume prin talentul şi muzica lor. Cine nu îşi aminteşte de micuţa Cleopatra, care purta ochelari roz, stând pe un geamantan, în aşteptarea lui „Ghiţă”? La vârsta de trei ani, micuţa Cleo lansează primul său album şi, acompaniată de o trupă formată din 5 băieţi, susţine fără întrerupere un concert live timp de 2 ore, interpretând 20 de piese, 12 din primul său album şi 8 din albumul tatălui său. Cleopatra a intrat în Cartea Recordurilor ca cel mai tânăr artist de succes.
La începutul anilor 2000, fiecare al doilea om fredona sau cel puţin auzise la radio renumita piesă „Dragostea din Tei” a formaţiei O-Zone. Cei trei tineri moldoveni au colindat întreaga lume, iar această piesă a devenit unul dintre cele mai populare şlagăre din anul 2004 în toată Europa.
Patru băieţi cu feţele pictate, glugi pe cap şi ochelari negri – da, aceştia sunt membrii trupei Carla’s Dreams, care adoră să îmbine mai multe stiluri muzicale şi să te provoace să le fredonezi cele mai renumite piese: „Te rog”, „Acele”, „Sub pielea mea”, „Imperfect”. În septembrie 2016, Carla’s Dreams câştigă Premiile Media Music la şapte categorii, printre care „Best Group” şi „Cea mai difuzată melodie” – „Te rog”.
Soprana Valentina Naforniţă, născută în R. Moldova, este cunoscută în special drept cea mai tânără câştigătoare a ediţiei din 2011 a concursului BBC Cardiff Singer of the World şi solistă a Operei de Stat din Viena, unde a interpretat rolurile: Susanna, Oscar, Musetta, Marzelline, Norina ş.a..
Butoiul uriaș din satul Scoreni, raionul Strășeni, care se vrea a fi cel mai mare din lume este aproape gata. Acesta nu este unul obișnuit. Are zece metri în înălțime, opt în lățime și un volum de 250 de mii de litri și va găzdui un centru cultural multifuncțional. Autoritățile publice locale, dar și oamenii din sat speră că butoiul impunător va atrage vizitatori în localitate și va fi inclus în circuitul turistic al țării.
„Mă aflu acum în ceea ce urmează să devină cel mai mare butoi din lume. Este la Scoreni, iar localnicii spun ca e deja mândria satului. Lucrările sunt pe ultima suta de metri, iar autoritățile locale își propun ca acesta să ajungă în cartea recordurilor”.
Butoiul este amplasat în centrul satului, are zece metri în înălțime, opt în lățime și un volum de 250 de mii de litri. Administrația publică locală are planuri mari pentru acest obiect. Pentru că este construit în două nivele, la primul etaj va fi amenajată o expoziție de vinuri și produse locale, iar la al doilea nivel va fi amplasat muzeul satului, unde vor fi expuse obiecte vechi adunate de localnici.
„Un proiect de suflet, foarte interesant, de la început nu înțelegeam prea multe, îl vedeam în ochi de mult timp, dar când am început să îl construim neam dat seama că este foarte greu, foarte complicat chiar tehnic, atunci când au venit cei cu metalul, când am început să întărim toate acest obiective neam dat seama că este un obiect inedit și nimeni nu își dădea seama, nu puteai să te conduci după ceva pentru că așa ceva nu mai există în lume”.
Conform proiectului, zona din jurul butoiului va fi amenajată cu spații verzi, o scenă și o plăcintărie, unde locuitorii satului, dar și vizitatorii vor putea petrece frumos timpul liber.
„În dreapta mea vom avea o plăcintărie, vreau să spun că acest obiect chiar trebuie să fie aici lângă butoi, altfel nu se poate să vii lângă un butoi și să nu miroase a plăcintă. În schimb mai avem să amenajăm pentru că avem nevoie de apă potabilă și canalizare și cel mai important este să aducem aici și energia electrică”.
Butoiul uriaș nu a fost construit întâmplător la Scoreni. Asta pentru că anume aici au fost confecționate pe vremuri primele butoaie din lemn, iar meșteșugul a fost transmis din generație în generație. Oamenii din localitate speră că butoiul gigantic va face cunoscut numele satului, mai ales că odată cu apariția acestuia și locul a prins viață.
„- Butoiul este mândria satului?
- Chiar și a țării, așa lucruri în Moldova nu mai sunt, este unic, teritoriul este amenajat frumos, sincer vă spun că sunt mândru că trăiesc în acest sat. De-ar fie acest butoi plin cu vin...”.
„Foarte frumos, ce putem spune, este o minune”.
„Vin mulți turiști, oaspeți la noi în sat care vor să vadă butoiul, acesta este prima întrebare”.
„- Foarte frumos.
- Vă mândriți că este în satul dumneavoastră?
- Da.
- Cum arăta acest loc mai înainte?
- Ca pe șes.
- Acum a prins viață?
- Da”.
„- Aici era pârloagă.
- Dar acum?
- Acum este frumos”.
„Este frumos, arată bine, atrage privirile. Este ceva frumos făcut și cu cât mai multe lucruri frumoase vor fi în Moldova, cu atât mai bine”.
Până acum, pentru realizarea proiectului s-au investit aproximativ patru milioane de lei. O parte din bani au fost alocați de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, iar o parte au fost colectați de la moldovenii din diasporă, prin intermediul programului Challenger. În prezent, primăria caută finanțări pentru a finaliza lucrările. Cel mai mare butoi din lume se află în Germania și are înălțimea de opt metri, lățimea de 6,5 metri și este plin cu vin.
Lecţia şi Istoria vieţii Tatianei Popa, fondatoarea Muzeului „Casa Părintească” din satul Palanca, Călăraşi.
Vă invităm să urmăriţi Lecţia şi Istoria vieţii Tatianei Popa, fondatoarea Muzeului „Casa Părintească” din satul Palanca, Călăraşi, care are la bază pagini triste şi amare, dar pe care le păstrează cu mare grijă în cutiuţa cu amintiri.
O livadă de migdale a înnebunit la propriu moldovenii. Fotograful moldovean Roman Friptuleac a publicat câteva imagini de-a dreptul uimitoare, iar internauții s-au grăbit să afle detalii despre această locație.
Livada de migdale se află în raionul Strășeni, localitatea Drăgușeni, la 30 km distanță de capitala Republicii Moldova. „Dumbrava Veche”, așa îi spun proprietarii Simion și Maria Cerneanu care au plantat livadă încă în anul 2006.
Pe parcursul anilor, familia a oferit mai multe interviuri jurnaliștilor moldoveni, în care au menționat că, în mare parte, recolta de migdale este pentru export. Nu este nici pe departe cea mai profitabilă afacere, întrucât nu au roadă în fiecare an. Condițiile meteorologice ar fi de vină.
Pentru cei interesați de o sesiune foto, proprietarii au pus și o taxă simbolică: 50 de lei.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
În Moldova, preţul unui kilogram de migdale poate depăși suma de 250 de lei.
Mai multe poze de la livadă puteți vedea pe realitatea.md.
„Larisa Popova, Marea Campioană sau Zeița Canotajului Academic de la Nistru” este intitulată cartea despre prima reprezentantă a sportului autohton de profil, campioană la Olimpiada din 1980 de la Moscova. Volumul, apărut în colecția „Legendele sportului moldovenesc”, a fost lansat în Sala „Regina Maria” de la Universitatea de Stat din Moldova.
Numeroasele publicații, fotografii cu și despre celebra campioană au fost completate cu o carte, ce readuce în circuit file inedite despre calea sportivei spre podiumul olimpic.
„Este o zeiță de aur, este prima reprezentantă a sportului autohton care a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic. Este o carte mai deosebită fiindcă la ea au participat 28 de coautori din domeniu și din afara domeniului”, susține redactorul științific al cărții, Boris Boguș.
„Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii. Larisa Popova este singura campioană olimpică născută în spațiul actual al Republicii Moldova care se învrednicește de o medalie de aur în 1980, la Moscova într-o perioadă foarte dificilă. Ea i-a avut ca adversari pe cei mai buni sportivi la proba de canotaj academic din lume”, a remarcat coordonatorul cărții, Ion Valer Xenofontov.
La documentarea cărții au stat mărturiile Larisei Popova, materiale din arhive și presa timpului, precum și comentariile colegilor din lumea sportului.
Încartiruirea Armatei Române în Chișinău
Mișcarea națională din Basarabia din anii 1917–1918 este nemijlocit legată de activizarea militarilor din
ținut [1]. Teritoriul cuprins între Nistru și Prut era amenințat de anarhia și haosul ostașilor ruşi bolşevizaţi,
creând astfel o situație nesigură din perspectivă politică și militară. Pe acest fundal, sublocotenentul Gherman Pântea, care preluase de la Teodosie Petru Cojocaru funcția de director general pentru Treburile Militare în Guvernul Republicii Democratice Moldovenești a emis, la 15 decembrie 1917, Ordinul nr. 1 către
militarii basarabeni, specificând: „Trebuie să întrebuințăm forțe supraomenești în lupta cu dezastrul și dezordinea ce bântuiesc în Republica Rusească și amenință să ajungă cu valurile în țara noastră Moldova” [2,
p. 129].
Ca urmare a solicitărilor din 26 decembrie 1917 ale Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei
generate de necesitatea asigurării securităţii, generalul rus Dmitrii G. Şcerbaciov, comandantul armatelor
ruseşti de pe frontul românesc, a făcut apel la ajutorul oferit de Guvernul României.
La 1 ianuarie 1918 la
Chişinău, forțe turbulente, cunoscute sub genericul de „Front-otdel” (o parte din front), s-au amplasat cu
sediul în localul Liceului de Fete „Principesa N. Dadiani”. Această forţă armată amenința însăși existenţa
Republicii Democratice Moldoveneşti [3, p. 185]. Cu acțiuni distructive amenința și forțele militare basarabene. Elena Alistar, membră a primului legislativ din Basarabia, nota: „Soldaţii moldoveni, pe care îi
trimiteam contra devastatorilor, fiind şi ei, în mare parte, molipsiţi de ideile bolşeviste, deseori treceau de
partea acestora” [4, p. 112]. Pe fundalul acestei situații tensionate, având acordul Aliaților, forțele militare
române conduse de generalul Ernest Broşteanu, la 9 ianuarie 1918 au intrat în Basarabia [5, p.192; 6, p.156-
187; 7, p.117; 8, p.267-280; 9, p. 38-43; 10]. Anterior intrării trupelor române la Chișinău, la 12 ianuarie
1918, Duma orășenească s-a convocat într-o ședință extraordinară și l-a împuternicit pe edilul Alexandr K.
STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE
Revista științifica a Universtității de Stat din Moldova, 2023, nr. 10(180)
22
Schmidt să întâmpine trupele române la intrarea în urbă. Armata Română a intrat în capitala Basarabiei din
direcția Barierei Sculeni la 13 ianuarie, ora 18:30.
Articolul a fost scris de Ion Valer XENOFONTOV,
Universitatea de Stat din Moldova. Articolul complet paote fi citit aici.
