Turista en Moldavia: pueblo de Răciula, Călăraşi - descansar en el "Jardín de las Acacias" y explorar los alrededores

 Răciula forma parte de una de las rutas turísticas más populares de Moldavia, gracias al monasterio de la localidad, que en realidad representa "un pueblo dentro de un pueblo", porque está justo en el territorio de la localidad. Pero además de esto, el pueblo ofrece a los turistas la oportunidad de explorar grandes y hermosas colinas, descansar a orillas de algunos lagos cercanos y escuchar las leyendas que cuentan los lugareños. Recientemente se inauguró en la localidad el "Jardín de las Acacias", una casa de vacaciones que se puede alquilar.

 

¿Dónde está y cómo se llega?

Răciula se encuentra a unos 62 kilómetros de Chișinău y a unos 10 kilómetros de la ciudad de Călărași. El viaje dura una hora en coche. Y si vas en autobús, comprarás un billete para el autobús local en la Estación Central. También hay otras tres o cuatro rutas que pasan por el pueblo. El precio del billete es de unos 52 lei (unos 2,50 euros aprox.).

 

 

¿Qué ofrece y cuánto cuesta?

El „Jardín de las Acacias” ofrece alojamiento para seis personas. Además, existe la posibilidad de instalar tiendas de campaña personales en el estadio y en el patio. También hay cuatro plazas de aparcamiento.

En el territorio de la casa de vacaciones hay hamacas, columpios, pufs, una cancha de mini fútbol y bádminton. Además, aquí se ha instalado una pantalla y un proyector para ver películas en el patio. Los huéspedes también podrán divertirse jugando a los dardos o a los juegos de mesa.

Aquí también se ha habilitado una zona de barbacoa. El „Jardín de las Acacias” no proporciona servicio de comida, por lo que los huéspedes pueden llevar y preparar su propia comida.

El precio del alquiler de la casa de vacaciones es de 3500 lei (unos 170 euros aprox.) por noche. Sin embargo, los propietarios afirman que el precio es negociable.

 

 

 Más lugares de interés

Răciula puede estar orgullosa de uno de los monasterios más bellos de la República de Moldavia, comparado por la prensa local con „un pequeño Vaticano”. Esto se debe a que el lugar, a diferencia de otros, se localiza justo en el pueblo, y en cuyo patio se sitúan dos iglesias y decenas de casas de las monjas y monjes. El lugar, fundado en 1800, fue cerrado en 1959 por los soviéticos. Pero los aldeanos se opusieron al cierre del monasterio. Durante los altercados con los milicianos murieron tres personas. Muchos resultaron heridos y la abadesa del monasterio y ocho de los aldeanos, considerados instigadores de la revuelta, fueron enviados a prisión. En 1990 se reabrió el monasterio.

 

Otro lugar que no debe pasarse por alto en el pueblo es la „Casa de la Miel”, un pequeño museo de estilo nacional, donde se encuentran exposiciones sobre la vida de las abejas y una tienda donde se puede comprar miel y productos apícolas. La colmena de cristal es uno de los atractivos de esta casa. En su interior hay marcos verticales con panales, entre los cuales giran las abejas. Durante la visita podrás degustar varios tipos de miel, hacer un souvenir con cera de abejas y también llevarte a casa un frasco con tu miel favorita.

También podemos pasar por „Casa del Alfarero”, que se encuentra en el pueblo vecino de Hoginești. El taller del maestro Vasile Goncear aún mantiene viva la tradición alfarera dejada por sus antepasados, y quien cruza su umbral puede aprender muchas cosas interesantes.

 

La fuente original: moldova.org

 

Fii turist la tine în țară și află istoria orașului Ungheni

Oraşul Ungheni, de-a lungul anilor important centru administrativ, economic şi cultural dispune de un potenţial puternic de dezvoltare a turismului şi în special a turismului cultural. De-a lungul istoriei aici au avut loc multe evenimente istorice şi înseşi oraşul a dat naştere multor personalitati marcante, activitatea cărora face parte din patrimoniul cultural internaţional.

Aici In 1877 poposeşte ţarul Alexandru II, ţar al Rusiei între anii 1855 -1881, care a efectuat la Ungheni o trecere în revistă a trupelor ruseşti dislocate aici şi care urmau să participe la războiul ruso-turc din 1877 - 1878. În cinstea acestui eveniment, mai târziu, în 1903 aici este construită o biserica, lacaş de cult care activeaza şi azi şi care poarta numele kneazului rus Alexandru Nevski, arhitect Alexandru Bernardazzi, personalitate care a jucat un rol deosebit in dezvoltarea arhitecturii regiunii, utilizand procedee şi elemente de arhitectură italiană, bizantină şi rusă.

Tot o biserică, cu numele « Sfântul Nicolae » a fost edificată în Ungheni în anul 1882 de către prinţul Constantin Moruzi, originar din partea locului, domnitor al Moldovei între anii 1877- 1882. Aici el moare în 1886, fiind înmormântat in cavoul bisericii, ctitorită de el.

Aici şi-a petrecut copilăria fiul său, Dumitru Moruzi, care mai târziu îşi face studiile la Sorbona, analist politic şi scriitor.

Aceste locuri păstrează memoria aflării aici a vestitului arhitect francez Alexandre Gustave Eiffel, care construieşte podul de cale ferată peste Prut în anul 1877, legând astfel cele două maluri ale râului.

Pe aici, in august 1885, trece tranzit cu trenul spre Odesa (Ucraina) Mihai Eminescu (1850- 1889), poet român, valoarea operei căruia a fost înalt apreciată pe arena mondială, făcând parte din patrimoniul cultural internaţional. Nu în zadar anul 1989, când s-au implinit lOO de ani de la trecerea in nefiinţă a poetului şi anul 2000, când s-au împlinit 150 de ani de la naşterea poetului a fost declarat de catre UNESCO, drept « Anul Eminescu ».

La Ungheni în 1871 îşi scrie o parte din operele sale prietenul lui Mihai Eminescu scriitorul clasic Ion Creanga (1839 - 1889), scriitor realist, care a trait şi a activat la Iaşi in calitate de invatator, inspector şcolar şi unde publică o parte din scrierile sale.

Memoria celor căzuţi în luptele pentru eliberarea oraşului de sub ocupaţia fascistă în anii celui de – al doilea război mondial este consfinţită în Complexul memorial consacrat ostaşilor cazuţi, în Troiţa Martirilor Neamului (edificata in 1994) în memoria pământenilor căzuţi în conflictul din Transnistria (1992), executată dupa modelul unei troiţe din anii razboiului II mondial, găsită in cavoul Bisericii "Sfântul Nicolae".

Străzile oraşului, parcurile, frontispiciile clădirilor păstrează amintirea despre înaintaşii neamului prin operele de artă sculpturală care se înalţă aici închinate clasicilor literaturii române Mihai Eminescu, Gheorghe Asachi, Ion Creangă.

Începând cu anul 2000, or. Ungheni găzduieşte Tabăra de Sculptură Ungheni, care se desfăşoară bienal în lunile august – septembrie şi la care participă sculptori profesionişti din Ţară şi de peste hotare, lucrările cărora sunt amplasate în aer liber în raza oraşului.

Alte evenimente culturale de amploare care se desfăşoară la Ungheni mai sunt Festivalul Obiceiurilor de lama (decembrie), Targul Olarilor (august).

Oraşul Ungheni dispune de condiţii de dezvoltare a turismului industrial prin existenţa în teritoriu a întreprinderilor industriale unice in ţară şi bazate pe tradiţii populare in domeniul ţesutului covoarelor, producerea articolelor de ceramică şi producerea vinurilor, activităţi întruchipate în activitatea Fabricii de covoare Ungheni, Fabricii de ceramică, unica de acest fel in ţară şi a Fabricii de vinuri.

Oraşul Ungheni, împreună cu imprejurimile sale dispune de condiţii suficiente pentru dezvoltarea ecoturismului. La o depărtare de doar 30 km. de or. Ungheni, traseul dinspre Chişinău, se află Rezervaţia naturală "Codrii", iar numai la 20 km.- Rezervaţia naturală "Plaiul fagului" - două din cele cinci rezervaţii naturale existente în Moldova, complexe ale naturii, păduri vechi aflate sub ocrotirea statului. Tot în această zonă se află cele mai înalte dealuri din Moldova şi cele mai adânci văi. Această regiune a impresionat mult pe cei ce au trecut prin aceste locuri prin varietatea reliefului, florei şi faunei. Nu în zadar Vasile Docuciaev (1846 -1903), naturalist rus, profesor la Universitatea din Peterburg, aflandu-se in Basarabia (Republica Moldova de astăzi) într-o expediţie, pe baza analizelor căreia publică studiul "Cu privire la solurile Basarabiei", numeşte această regiune "Elveţia basarabeană".

Aici sunt amplasate staţiuni de odihnă pentru turiştii din ţară şi de peste hotare.

Istoria intreagă a localităţii este concentrată în Muzeul de Istorie şi Etnografie a or.Ungheni, care dispune de un patrimoniu de circa 4 mii exponate catalogate, inclusiv şi din epoca paleolitcului şi o mare parte de exponate asupra datării şi provenienţei cărora se lucrează încontinuu.

În context, recomand atenției dvs să descoperi frumusețea orașului Ungheni pe înserat și Află obiectivele turistice ale raionului Ungheni.

Sursa: Ungheneni de excepție

Când Lipcani devine un important centru comercial din nordul Basarabiei. Descoperă frumusețea locului și fii turist la tine în țară

La sfarsitul secolui XIX - începutul sec. XX Lipcani devine un important centru comercial din nordul Basarabiei. La târgurile săptămânale din Lipcani se vindeau pentru export, în special în Austria, vite, cereale, piei, pește, obiecte de metal, lână și unt, frânghii, etc. În acea perioadă Lipcani era unul dintre cele mai mari și dezvoltate orașe din nordul țării.

Istoria localității

Prima atestare documentară a localității datează cu 17 iunie 1429. Denumirea Lipcani provine de la tătarii lipcani care au populat odinioară această localitate, fiind strămutați în 1699 din Camenița.

În secolul XIX și începutul secolului XX Lipcani este un centru comercial în nordul Basarabiei. La tîrgurile săptămînale din Lipcani se vindeau pentru export, în special în Austria, vite, cereale, piei, pește, articole din metal, lînă și in, frînghii etc.

În perioada sovietică, Lipcani devine un important centru industrial. În oraș s-au deschis fabrici de conserve, bere, unt, combinatul de panificație, de deservire socială și multe alte unități economice. În anul 1998 orașul Lipcani a încheiat un acord de colaborare cu orașul Siret din România.

Resurse naturale

Fondul funciar al oraşului constituie:

•    suprafaţa totală a intravilanului - 734,5 ha

•    teren arabil - 248,4 ha;

•    păşuni,fîneţe - 91,8 ha;

•    păduri - 45,3 ha;

•    bazine acvatice - 27,6 ha.

Sfera socială

Edificiul Liceului Teoretic a fost inaugurat în 1962, avînd o capacitate de 420 elevi. În prezent în incinta liceului studiază 319 elevi şi un colectiv de 32 profesori, personal tehnic în număr de 15 persoane. Liceul dispune de o sală de sport, sală festivă,bibliotecă, cantină.

Grădiniţa de copii a fost deschisă în anul 1972. Instituţia preşcolară este o grădiniţă tip predestinată pentru 6 grupe, cu o capacitate de 140 locuri. La moment activează 6 grupe cu 146 copii.

Mai multe pe moldovenii.md

Sursa pozelor: Vitalie Condratchi

Fii turist la tine în țară și descoperă frumusețea din satul Lalova, raionul Rezina

Lalova este o localitate în raionul Rezina, Republica Moldova. Ea se află în partea de sud–est a raionului și dispune de resurse ale solului cum ar fi: pietriș, piatră, nisip, lut. Comuna este situată pe malul Nistrului și se întinde pe o suprafață de 11 ha. Bonitatea medie a solului în teritoriul comunei o constituie 69 balo / hectar.

Râul Nistru, vedere din satul Lalova, Hanul lui Hanganu

Râul Nistru, vedere din satul Lalova, Hanul lui Hanganu

Râul Nistru, vedere din satul Lalova, Hanul lui Hanganu

Letopisețul scris al acestei localități începe încă din timpurile lui Ștefan cel Mare. Lalova a crescut absorbind în sine 3 siliști nistrene străvechi - Ețcani, Stodolna și Cobâleanca. Ocina trecu de la bătrânul Copcici, la nepoata Tatiana. Aflăm despre aceasta din cărțile domnești ștampilate de voievozii Petru Rareș (16 martie 1529) și Iliaș Rareș (3 aprilie 1550).

În 1668 stăpânea satele Lalova și Stodolna vistiernicul Gheorghe Ursachi. La 23 decembrie 1696 domnitorul Antioh Cantemir îi confirmă lui Iordache Rosset dreptul asupra satului Lalova "în hotar cu Stodolna și Horodiște", pe care îl cumpărase având martori pe mitropolitul Sava și boierul Nicolae Donici.

Administrația militară rusă, conform catagrafiei din 1772-1773 întregistra în Lalova 20 de gospodării și 31 capi de familii în Stodolna. În Lalova sunt supuși unui bir cumplit al trupelor țariste de ocupație.

În 1803 Lalova avea 68 de birnici, iar Stodolna - 51, toți în supușenia boierului Răducanu Rosset. Biserica din Stodolna a fost construită în 1793, iar cea din Lalova cu hramul "Sf. Parascheva" din piatră în 1812.

Între 1812-1821 Zoița Rosetti stăpânea s. Lalova și avea frumoase livezi și mari plantații de tutun, iar boierul Vasile Buzdugan satul Stodolna, el e cel care în 1882 va deveni membru al judecătoriei din Orhei.

În satul Lalova puteți să vă odihniți la pensiunea Hanul lui Hanganu, care a devenit cunoscută în Republica Moldova.

Pagina de facebook a pensiunii poate fi accesată aici. 

„O plimbare de două zile,700 km,de-a lungul Nistrului ,mai mult pe dealuri și păduri pină la Cioburciu cu trecere la Prut apoi de-a lungul riului in sus,codrii Călărașului cu finalizare in Lalova. Desigur cu vizite la colegii care ne-au fost în cale,unde am fost primiți cu mare plăcere și dragoste. Un mare mulțumesc Olesea Cojocaru de la ecoresort Butuceni, Pavel Țăranu pensiunea Meșter Faur,Ana Statov cu frumoasele fete de la Găgăuz Sofrasi.Ne-am fi dorit să vizităm mai multe locuri dar...” se scrie pe pagina de facebook a pensiunii Hanul lui Hanganu.

Album foto poate fi vazut aici. 

Sursa textului despre localitate: wikipedia.org.

Fii turist la tine în țară și descoperă frumusețea orașului Călărași prin ochii fotografului Nicolae Sturza

Fii turist la tine în țară și descoperă frumusețea orașului Călărași prin ochii fotografului Nicolae Sturza. 

Călărași, mai demult Călărași-Târg, este un oraș din raionul omonim din Republica Moldova. Călărași are sensul de soldat din cavalerie, cavalerist. 

Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate ale Țării Moldovei. În Moldova călărașii asigurau paza hotarului contra tătarilor și altor invadatori. Tot ei erau însărcinați să ducă corespondența la domn și de la domn. Orașul Călărași se așterne pe ambele maluri ale râului Bîc, în regiunea unor dealuri miraculoase de Codru, cam la jumătate de cale între Chișinău și Ungheni (59 de km până la Ungheni și 49 de km până la capitala Republicii Moldova și 132 km de municipiul Iași, România), îmbrățișând cele două artere de comunicație ce duc spre frontieră – autostrada și calea ferată.

Dealul de lângă Tuzara, acoperit cu o pădure seculară, are o altitudine de 383 de m, cel ce urcă spre Nișcani, pe șoseaua Călărași-Orhei, se înalță la 353 m.

Descoperă istoria vinăriei din sudul Moldovei, cu o istorie de 67 ani (VIDEO)

 Vinăria Taraclia a fost fondată în 1955 și se află în sudul Moldovei în orașul Taraclia.

„În anii 2000, vinăria noastră a fost reînnoită. Am cumpărat o linie de îmbuteliere, utilaje moderne pentru prelucrarea strugurilor. În prezent compania noastră exportă vinuri în țări precum România, Cehia, Belarus, Polonia, America de Sud și livrăm vinul și pe piața internă.”

https://www.youtube.com/watch?v=YJY1YNrPNxo&embeds_euri=https%3A%2F%2Fagora.md%2F&feature=emb_logo

Manager marketing Vinăria Taraclia, Frangu Gheorghe
Articolul complet îl citiți aici.

Top 10 atracții turistice din raionul Soroca

Raionul Soroca este apreciat pentru atracțiile turistice de aici, atât pentru cele foarte populare, cât și pentru cele cunoscute și vizitate de mai puțini turiști. 

Ecipa ziarul Observatorul de Nord a făcut un top al celor mai importante atracții turistice care merită a fi vizitate de orice sorocean, dar și de toți oaspeții care ajung în Soroca.

Articolul complet poate fi citit aici.

Satul meu cel sfânt și drag... Cotova

M-au impresionat până la lacrimi vorbele ei. Și acum, scriind despre Cotova, satul meu cel scump și drag, mi-a venit să zic, precum ar fi zis înțeleapta mea mamă: „Ehe, nici nu bănuiesc cotovenii mei că în fiecare zi înconjur satul, făcând popas pe locurile dragi...”

Vedere a satului Cotova. Sursă foto: Pagina de Facebook a Primăriei Cotova

Legenda spune că trecea o nuntă dintr-un sat în altul când porni o ploaie înspăimântătoare. Apa, cică, venea în valuri atât de uriașe și furioase, încât au înghițit nuntașii cu tot cu mireasă. De câte ori treceam prin Valea Fetei mă scuturau fiorii, iar când ascultam legenda cântată părea că văd alaiul de nuntă înghițit de valuri...

Articolul complet - poate fi citit aici.