26 ianuarie 1918 – Chemate de Sfatul Țării din Basarabia, trupele Armatei Române au intrat în Chișinău

26 ianuarie 1918 – Chemate de Sfatul Țării din Basarabia, trupele Armatei Române au intrat în Chișinău.

Intervenția Armatei României în Basarabia a reprezentat o acțiune militară în spațiul geografic al Basarabiei, în intervalul decembrie 1917–martie 1918. Acțiunea s-a derulat în baza unei înțelegeri între aliații Antantei și a unor cereri de ajutor militar din partea Guvernului Republicii Democratice Moldovenești, având de asemenea acordul Puterilor Centrale. În Basarabia existau la începutul anului 1918, pe lângă unități ruse, trupe constituite pe criterii etnice: moldovene, ucrainene, germane, bulgare, evreiești etc. 

Trupele ruse erau în general bolșevizate, ideologia bolșevică fiind influentă și în unele unități moldovenești. În contextul intrării trupelor române în Basarabia, unitățile militare moldovenești aveau toate șansele să fie antrenate de bolșevici contra militarilor români. Un detașament militar românesc sub conducerea generalului Ernest Broșteanu a intrat în Chișinău în seara zilei de 13/26 ianuarie; orașul a fost ocupat fără luptă, abandonat de trupele loiale bolșevicilor, care s-au retras spre Tighina/Bender. Comandantul unităților bolșevice din Chișinău, a expediat în aceeași zi o telegramă Sovietului soldaților și marinarilor din Odesa, în care a propus „lichidarea Sfatului Țării”.

În același timp, Divizia 13 a trecut Prutul în sudul Basarabiei, unde dezordinea era cu atât mai mare cu cât elementele bulgare, lipovene, tătare, găgăuze, fuseseră incitate la dezordine de bolșevici și pe care armata rusă le scăpase complet de sub control. Pacificarea regiunii a fost mai dificilă, dar până la 8 martie, în condiții de iarnă grea, armata română a intrat în Cetatea Albă. Totodată, forțele bolșevice retrase la Tighina au fost complet anihilate la 7 februarie.

Sursa: pagina de Facebook: România - țara mea de glorii, țara mea de dor.

19 ianuarie 1857 – A fost încheiat protocolul privind noua frontieră din sudul Basarabiei țariste

În urma înfrângerii Rusiei în Razboiul Crimeei, după încheierea Tratatului de pace de la Paris din 18/30 martie 1856, s-a încheiat la Chișinău un protocol privind noua frontieră dintre Basarabia țaristă și Moldova. A urmat o îndelungată procedură de trasare a noului hotar, astfel încât abia la 1/13 martie 1857 autoritățile țariste au predat guvernului Moldovei teritoriul din partea de sud a Basarabiei, situat în preajma Dunării și Prutului.

Noua frontieră începea de la Marea Neagră, la est de lacul Burnaz, trecea la sud de localitatea Tatarbunar, de-a lungul Valului lui Traian de Jos până la râul Ialpug, urma apoi cursul acestui râu până la confluența lui cu Ialpugelul, de unde continua de-a lungul Ialpugelului, pe la est de satul Sărățica, încheindu-se la Prut, între satele Cotul Morii și Nemțeni. Așadar, Rusia a retrocedat Moldovei o porțiune din județul Akkerman, întregul teritoriu subordonat Administrației Speciale a orașului Ismail, cea mai mare parte a întinderii județului Cahul și un sector din componența județului Chișinău, unde administrația română a organizat, în 1864, 3 județe – Bolgrad, Cahul și Ismail. Teritoriul a reintrat timp de 22 de ani în componența Moldovei, respectiv din 1859 a României, între anii 1856–1878.

Sursa: pagina de Facebook: România - țara mea de glorii, țara mea de dor. 

23 ianuarie 1465 – Asediul Cetății Chilia

În secolul al XV-lea, cetatea Chilia, un important centru economic și strategic al vremii, a fost obiect de dispută între puterile din regiune. Prin înlocuirea lui Vlad Țepeș cu Radu cel Frumos pe tronul Țării Românești (1462), Cetatea Chilia a fost cedată de regele Ungariei, Mathias Corvin, acestuia din urmă, după o înțelegere cu Mehmed II, care a inclus-o în sfera de influență otomană.

După o încercare eșuată de cucerire a Chiliei în 1462, domnul Moldovei Ștefan cel Mare, cu asentimentul Poloniei, căreia i-a promis ajutor militar în conflictul cu cavalerii teutoni, și mizând pe faptul că regele maghiar nu putea interveni în favoarea lui Radu, fiind ocupat în Bosnia cu otomanii, dar și în conflict cu împăratul german Frederic al III-lea, a organizat un nou atac. Ștefan a ajuns sub zidurile cetății la 23 ianuarie și a început atacul, susținut de un masiv bombardament. A cucerit-o după trei zile. „Vă leatul 6973 [1465] meseța ghenarie 23, adunându Ștefan vodă multă oaste de țară, vrându să rascumpere cetățile carile le luase păgânii de la alți domni, pogorât-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei. Și sosindu la cetate miercuri spre joi, la miază-noapte, au încunjurat cetatea. Însă joi nu s-au apucat de harțu, iară vineri dins-de-dimineață au început a bate cetatea și așa toată ziua s-au hărțuit până în seară. Iară sâmbătă se închinară cei din cetate și intră Ștefan vodă în cetatea Chiliei. Și acolo petrecând trei zile veselindu-să, laudându pre Dumnezeu, îmblânzea oamenii în cetate. Decea și la Cetatea Albă au tras și multă năvală făcându, dobândi și Cetatea Albă. Și așa amandoao cetățile cu multă moarte și peire de ai săi le dobândi, carile întărindu-le cu bucate și cu slujitori, au lăsat pre Isaia și pre Buhtea pârcălabi, ca să le grijască, iară el s-au întorsu la scaunul său la Suceava. Iară în al zecilea an a domnii sale, în anii 6974 [1466], iulie 10, au început a zidi mănăstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu și a Preacuratii Maicii Fecioarii Mariei” [Grigore Ureche – Letopisețul Țării Moldovei].

Pentru a obține iertarea sultanului, Ștefan a trimis daruri și probabil a fost de acord cu o creștere a tributului. Totuși, deținerea acestor importante centre maritime a atras armatele vecinilor, cărora marele domn le-a rezistat. Ulterior, în 1484, cetatea a fost cucerită de sultanul turc Baiazid al II-lea.

Sursa: pagina de Facebook: România - țara mea de glorii, țara mea de dor.

PORȚIA de istorie | Evreii din Basarabia: Minoritatea care a ajuns de la 11% din populație la doar 0,1% în ultimele două secole

 Deși ar părea greu de crezut, în urmă cu aproape 200 de ani, evreii au ajuns la un moment dat să reprezinte aproape jumătate din populația Chișinăului, la acea vreme, capitală a guberniei Basarabia, reprezentând totodată și o importantă parte a populației din regiune. Fabricanți, negustori, cămătari, prăvăliași, intelectuali sau simpli muncitori, influența acestora asupra istoriei țării noastre este una semnificativă, reprezentând în special o parte dureroasă când vine vorba de anii 1940.

Pentru a înțelege mai bine cum au apărut și care a fost aportul evreilor la dezvoltarea actualei regiuni dintre Prut și Nistru, am decis să facem o scurtă incursiune în istoria prezenței acestora în zonă.

Când au apărut evreii în Basarabia

Un răspuns clar la această întrebare nu există, or primele mărturii documentare despre evreii din spațiul nostru pot fi găsite în jurnalele unor călători arabi din sec. IX - X. Cu toate acestea, având în vedere descoperirile arheologice, se presupune că apariția acestora ar data încă din perioada Daciei Romane, or chiar din sec. al II-lea, ei venind cel mai probabil, urmare a valului de coloniști aduși aici de împăratul Traian.

Articolul compelt poate fi citit pe agora.md.