Manifestații comuniste, amenințări cu moartea sau acuzații de fraudă - toate acestea erau la ordinea zilei în campaniile electorale pentru alegerile locale din Basarabia interbelică.
Presa vremii descrie în detalii, ceea ce trebuia să fie o exprimare liberă a voinței poporului, dar ajungea un exercițiu de confirmare a popularității partidului aflat la putere.
Localele și județenele, mai rare decât parlamentarele
În România interbelică, alegerile locale, cunoscute mai des sub numele de comunale sau județene, au fost organizate mai rar decât cele parlamentare. Iar asta pentru că, de multe ori, din cauza incompetenței sau corupției autorităților locale, precum și a instabilității politice, localitățile ajungeau a fi conduse de „comisii interimare”.
Practic, în urma unui raport care semnala mai multe nereguli, prefectul județului, deseori recent numit de partidul de la guvernare, care se pregătea de alegeri, dispunea dizolvarea Consiliului local și uneori încetarea mandatului de edil. În loc, venea un alt grup de cetățeni, cu mandat de administrare a treburilor comunei, până la organizarea unor noi alegeri, ceea ce dura destul de mult timp.
După cum remarcau unii observatori ai perioadei, cei numiți nu trebuiau să fie competenți ci „electori” adică „să știe să facă alegeri” pentru a asigura un scor cât mai mare pentru partidul de la putere.
Astfel, în istoria României interbelice, cele mai importante scrutine de acest gen au avut loc în 1926, 1930 și 1936-1937. La nivel local, existau însă și alte scrutine, în intervale mult mai mici.
În cadrul acestui articol, ne vom axa pe alegerile locale din 1930, importante și unice, fiindcă este primul scrutin în care femeile din România Mare au primit dreptul la vot, ce-i drept la pachet cu o serie de condiții. Puteau participa femeile cu studii medii sau superioare, veteranele de război, cele licențiate etc.
Articolul complet poate fi citit aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu