Majoritatea monumentelor arhitecturale din orașul Chișinău au fost construite în sec. XIX – începutul sec. XX, în stil neoclasic, eclectic sau Art Nouveau. Interesul pasiv, lipsa de popularizare a unei informații cu referire la importanța unor monumente istorice ce ne-au rămas, conduc la un fenomen social negativ, legat de atitudinea pentru patrimoniul cultural naţional. Deși amplasate în centrul orașului, monumentele „fără identitate” adesea nu prezintă interes pentru marea majoritate a locuitorilor capitalei și a funcționarilor cu putere de decizie, în sensul unei revigorări a comunicarii bazate pe spiritul civic. Un argument în plus în alegerea subiectului este neglijența ori proasta gestionare a monumentelor sau nepăsarea dezolantă față de spațiul public urban actual în care sunt amplasate aceste monumente.
La moment, în Republica Moldova, se observă o manifestare a necunoașterii valorii monumentelor, a legăturii cu personalitațile și evenimentele istorice valoroase pentru istoria locală și națională, o lipsă a respectului față de trecutul istoric și, mai grav – știrbirea identității urbane. Acest lucru este vizibil prin perpetua schimbare în cadrul orașului: amplasarea unor construcții moderne masive, pe fundalul cărora se diminuează vădit aspectul architectural inițial al unor monumente istorice, prin reconstrucția improprie din punct de vedere artistic sau arhitectural a unor clădiri istorice de valoare națională (de ex. Casa Herța), distruse de „specialiști”, ori amplasarea unor elemente de mobilier urban parazitar în vecinătatea imediată a acestora (semne de circulație, tonete de ziare, containere de gunoi, elemente de afișaj publicitar, cabluri aeriene etc.).
În anul 2014, una dintre cele mai vechi instituții de învățămînt din Basarabia, Liceul Teoretic „Gh. Asachi”, a sărbătorit cea de a 150-a aniversare de la fondare1 și 132 de ani de activitate într-o clădire cu o istorie deosebită. Este vorba de clădirea fostului Liceu nr. 1 de Fete al Zemstvei din Basarabia (actualmente, blocul școlii primare a Liceului Teoretic „Gh. Asachi”), situată pe strada Pușkin, colț cu strada București, dată în exploatare la 16 august 1882. Este o clădire care a supraviețuit multor epoci istorice, regimuri politice și schimbări sociale și de mentalitate. Este clădirea care ascunde discret faptul că în trecut a fost vizitată de fețe monarhice, cunoscute personalități și numeroase delegații străine de pe toate continentele. Modestă, păstrează amintirea celor pe care i-a condus spre viața matură și care au devenit peste ani figuri notorii în diverse domenii. Din vechile documente, împletite cu mărturiile contemporanilor epocii, am încercat să reconstituim, asemeni unui arheolog din fragmente de vase, imaginea începuturilor școlii: cu atmosfera și condiţiile specifice de atunci.
Articolul a fost scris de Lucia Argint și poate fi citit aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu