Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău – Turnul de Apă: istorie și curiozități

Turnul de apă sau Castelul de apă, așa cum mai este numit de unii istorici, este un monument de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic și se află la intersecția străzilor Bănulescu-Bodoni și Alexei Mateevici. Acesta avea menirea, inițial, să asigure orașul cu apă. De mai mulți ani a devenit muzeul municipiului Chișinău, iar ușile sunt larg deschise de luni până vineri. Clădirea fostului Turn de apă a primit titlul de monument de arhitectură şi artă de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură ale municipiului Chişinău.

Două turnuri gemene, mândria lui Carol Schmidt

Acesta este primul furnizor de apă din Chișinău, iar odată cu el au fost construite și primele conducte de apă din oraș. În anul 1892, la inițiativa lui Carol Schmidt, primarul Chișinăului în perioada anilor 1877-1903, au fost construite două turnuri gemene, care aveau menirea de a alimenta întregul oraș cu apă. „Erau doi prieteni, primarul Carol Schmidt și arhitectul Alexandru Bernardazzi, un german și un italian. O idee a lor a fost să alimenteze orașul cu apă. Astfel, pe cel mai înalt deal din oraș s-au construit două turnuri gemene, după modelul propus de Bernardazzi. Din vârful turnului se vedeau cele șapte coline ale Chișinăului. De la început, s-au tras țevi mari din lemn, care se găsesc și acum pe sub pământ. Cel de-al doilea turn, care însă nu s-a păstrat, a existat la intersecția străzilor Vasile Alecsandri și Veronica Micle. În ’63 a fost aruncat în aer, iar turnul care există astăzi a rezistat ca prin minune”, ne povestește muzeograful Liuba Coșman, care de mai bine de 30 de ani lucrează în cadrul acestui muzeu.

Căruțe cu apă pentru a umple rezervoarele

În cele două turnuri erau câte două rezervoare mari pentru apă, care era adusă cu căruțele. Se umpleau și apoi apa era pompată către casele locuitorilor. În interiorul turnului, care există și acum, s-a păstrat o scară inedită în formă de spirală, „pentru a ocupa mai puțin spațiu. Scara era amplasată între cele două rezervoare cu apă”, ne explică muzeograful. Planul turnului este hexagonal alungit. Pereţii sunt din piatră de calcar, cu includerea unor rânduri de cărămidă arsă, pentru un efect artistic, specific manierei arhitectului. Grosimea zidurilor variază de la 2 m, la parter, până la 0,6 m la foişor, înălţimea totală fiind de 27 m. Nivelul superior era construit din lemn și a fost distrus după un cutremur de pământ, dar reconstruit din piatră în anii 1980-1983.

Turnul de apă, foișor pentru pompieri

Din 1892 până în anul 1940, această clădire a fost turn de apă. Din 1940, turnul a devenit un foișor de foc. „Pompierii urcau acolo și verificau dacă nu sunt incendii în oraș. În 1980, aici au fost filmate scene pentru filmul „Cântecul - dragostea mea”, unde au jucat Sofia Rotaru și regretatul Grigore Grigoriu”, ne spune muzeograful. Turnul de apă a rezistat în urma mai multor cutremure, iar acest fapt se datorează în special temeliei. „Turnul are o temelie bună, baza este din but, o piatră specială, și nisip din scoici”, ne spune doamna Liuba Coșman. Potrivit muzeografului, piatra din exterior s-a păstrat în întregime, mici modificări au fost făcute doar în interiorul turnului. „Se spune că, până în ’77, partea de sus a turnului era din lemn. În anii ’80 a fost reconstruită din piatră, iar în ’85 turnul s-a redeschis ca muzeu al Chișinăului”, ne explică specialistul.

Chișinăul din prezent și viitor

Cu o contribuție deosebită la modernizarea orașului, Carol Schmidt este considerat cel mai bun primar pe care l-a avut Chișinăul. Istoria spune că anume el a fost cel care a oferit o imagine europeană pentru acest oraș. Printre exponatele prezentate în clădirea Turnului de apă se regăsesc proiecte ale arhitecților pentru străzile și clădirile orașului, dar și elemente din viața societății. „Noi nu am vrut să prezentăm politica, dar viața de zi cu zi a oamenilor. Atunci când am deschis muzeul, la etajul șapte era o expoziție de fotografii, care arătau cum va fi Chișinăul în viitor. Erau proiecte făcute de arhitecți, pentru clădirile și drumurile care trebuiau construite. Păcat că nu s-au păstrat toate lucrările. Erau din carton și multe s-au deteriorat. Desigur, multe construcții din prezent nu sunt în conformitate cu acele proiecte. Noi plănuim ca ultima sală din muzeu să o dedicăm lui Bernardazzi. Încă se lucrează la expoziție”, a menționat Viorica Bugan, șef de fonduri din cadrul muzeului.

Din 2005 până în 2009, muzeul a fost închis. În 2009, primăria a anunțat reparația capitală a clădirii și reamenajarea expozițiilor. Redeschiderea acestuia a fost pe 6 septembrie 2013. Aici găsiți patru săli de expoziție și terasa de la ultimul etaj al clădirii.

Castelul de Apă (Muzeul de Istorie al Orașului Chișinău), monument de istorie și arhitectură de categorie națională (nr. 185 în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat), reprezintă un simbol al orașului Chișinău. Este unul dintre edificiile îndrăgite atît de chișinăuieni, cetățenii Republicii Moldova, cît și de turiștii străini (Italia, SUA, Australia ș.a.) care ne vizitează capitala. Îmbină armonios istoria orașului (grație artefactelor formate din 27 mii de unități de fond [22 mii fiind fondul de bază și 5 mii fondul auxiliar], gestionate cu dăruire de Viorica Bugan și centrate pe dimensiunile socioeconomice, politice, spirituale, cotidiene) și redă problemele recurente ale societății. În prezent, în Sala de expoziții temporare a turnului sînt găzduite lucrările copiilor cu genericul „Corupția din Moldova expusă în pictură!” (7-13 decembrie 2015).

Construcția Castelului de Apă a durat între 1860 și 1888, după un proiect de-a lui Alexander Bernardazzii (1831–1907), arhitectul-șef al Chișinăului (1856–1878), cel care a folosit pentru prima dată în construcția Chișinăului, inclusiv a Castelului de Apă, piatra șlefuită.

Turnul a stat la baza conductei de apă din Chișinău. În interior se aflau două cisterne în care se pompa apa de sus în jos. Apa era asigurată doar pentru categoriile sociale înstărite din oraș, în timp ce la periferie se consuma apă din fîntîni și izvoare. La 15 decembrie 1892 s-a dat în utilizare Uzina de Apă, primul apeduct urban. Complexul de asigurare a Chișinăului cu apă era format din bazin, stație de pompare cu o sală de cazane, ateliere, o sală de mașini și două castele de apă, inclusiv cel de pe strada Livezilor (în prezent, str. Al. Mateevici nr. 60A). Apeductul a funcționat în anii 1892 și 1940.

O construcție analogică Castelului de Apă a existat la intersecția actualelor străzi Vasile Alecsandri și Veronica Micle.

Castelului de Apă de pe str. Al. Mateevici, cu Foișor de Foc, a fost turn de veghe pentru pompierii ce activau alături de construcție (în prezent, Universitatea de Stat din Moldova).

În 1960, clădirea a trecut la balanța Universității de Stat din Chișinău, fiind utilizată ca observator. După cutremurul din 1977, a fost avariată cornișa și un timp construcția a fost abandonată, pînă în 1985.

În 1979, prin decizia Consiliului Comitetului Executiv Orășenesc, idee susținută prioritar de vicepreședintele Elena Apostol, s-a decis deschiderea unui muzeu urban. Ideea a prins contur însă abia în 1985. Primul director al instituției a fost Irina Bîrcă (1979–2012).

Castelul de Apă are o înălțime de 27 m, echivalentul unui bloc locativ de nouă etaje. Zidul construit inclusiv cu scoici din fluviul Nistru are o grosime la bază de 2 m și 0,60 m la nivelul de sus, suprafața totală constituind circa 240 m².

În interiorul turnului s-a menținut o scară spiralată, iar o inovație modernă este ascensorul, instalat în 1985.

Unele fragmente din filmul muzical dramatic „Unde ești, dragostea mea?” (1980), în care rolul principal este interpretat de vestita cîntăreață Sofia Rotaru, cetățean de onoare al municipiului Chișinău (2013), în regia lui Valeriu Gagiu (1938–2010), au în decor și secvențe din Castelul de Apă, scările spiralate.

În 2014, Castelul de Apă a fost vizitat de 11 mii de persoane. Cei mai fideli vizitatori ai turnului sînt studenții de la facultățile de psihologie și limbi străine ale Universității de Stat din Moldova.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie, articol scris pentru moldovasuverană.md.

Pe data de 13 octombrie 2022, Turnul de Apă din Chișinău a marcat 130 de ani de la înființare.

Cu această ocazie, Î.S. „Poșta Moldovei” a fost prezentă la evenimentul organizat de Muzeul de Istorie al orașului Chișinău, în colaborare cu Centrul de Cercetări Filologice al USM și sub egida Direcției Cultură a Primăriei Municipiului Chișinău.

Agenda evenimentului a inclus prezentarea și punerea în circulație a cărții poștale cu marcă fixă „Turnul de Apă din Chișinău - 130 ani”. Invitate la eveniment au fost Angela Cutasevici, viceprimar al municipiului Chișinău, Violeta Cojocaru, viceadministratoarea Î.S. „Poșta Moldovei” și Valeria Suruceanu, directoarea Muzeului de Istorie al orașului Chișinău.

Viceadministratoarea întreprinderii, Violeta Cojocaru a venit cu un mesaj de felicitare: „Vă dorim cât mai mulți vizitatori și să păstrați în continuare cele mai importante obiecte care transmit istoria orașului Chișinău. Ne bucură faptul, că avem un astfel de loc de însemnătate națională, în care se păstrează obiecte importante din istoria și evoluția orașului Chișinău. Turnul de apă din Chișinău a devenit unul dintre simbolurile importante ale orașului și este inclus în Registrul monumentelor Republicii Moldova protejate de stat”.

Cartea poștală cu marcă fixă este tipărită în 450 de exemplare. O găsiți pe siteul filatelia.md, iar în vânzare - la magazinul filatelic al Poștei Moldovei.