Cele mai frumoase mănăstiri din Republica Moldova

Bisericile şi mănăstirile din Republica Moldova au avut enorm de suferit în perioada sovietică: cele mai frumoase mănăstiri şi biserici au fost închise şi transformate în depozite, săli de sport, cluburi sau spitale, scrie adevărul.ro.

Mănăstirea Ciuflea din Chișinău

După dispariţia Uniunii Sovietice multe din aceste lăcaşuri de cult au revenit la destinaţia lor iniţială, fiind redeschise pentru credincioşi. Vă prezentăm în rândurile ce urmează cele mai frumoase mănăstiri din Republica Moldova, care merită vizitate de orice turist cu aplecare spre credinţă.

Cele mai frumoase mănăstiri din Republica Moldova: Mănăstirea Căpriana

Una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Republica Moldova, mănăstirea Căpriana se găseşte la 40 de kilometri de Chişinău, în zona vechilor codri ai Lăpuşnei. Este cea mai veche mănăstire dintre Prut şi Nistru, fiind atestată documentar la începutul secolului al XV-lea, în vremea domniei voievodului Alexandru cel Bun. Biserica mănăstrii Căpriana este singura din Republica Moldova care păstrează planul clasic al bisericilor construite în stilul medieval moldovenesc. În anul 1962 mănăstirea a fost închisă de sovietici: chiliile au fost transformate în sanatoriu pentru tuberculoşi, iar bisericile mănăstirii în depozite. Mănăstirea a fost redeschisă în 1989, fiind restaurată în anul 2003.

Pagina de Facebook a mănăstirii Căpriana - aici.

Mănăstirea Ciuflea

Printre cele mai frumoase mănăstiri din Republica Moldova se numără şi mănăstirea Ciuflea, care se găseşte chiar în centrul Chişinăului. Construită la mijlocul secolului al XIX-lea, biserica mănăstirii Ciuflea şi-a păstrat rolul de lăcaş de cult în perioada sovietică, fiind chiar renovată în anul 1972. Începând din anul 2002 pe lângă această biserică a fost înfiinţată o mănăstire de maici.

Pagina de Facebook a Mănăstirii Ciulfea - aici.

Mănăstirea Condriţa

Această mănăstire a fost înfiinţată în anul 1783 ca schit al mănăstirii Căpriana. În anul 1946 mănăstirea a fost desfiinţată, în clădirile ei fiind instalată o şcoală de agricultură care a funcţionat până în anul 1960. Din 1960 până în 1993 la Condriţa a funcţionat o tabără de odihnă care a beneficiat de frumosul peisaj înconjurător.

Pagina de Facebook a Mănăstirii Condrița - aiciaici.

Mănăstirea Curchi

Ridicată în anul 1775 de boierul Iordache Curchi în mijlocul codrilor Orheiului, mănăstirea Curchi a fost transformată în perioada sovietică în spital de psihiatrie. 

Pagina de Facebook a Mănăstirii Curchi - aiciaici.

Mănăstirea Noul Neamţ

Pe lângă faptul că se numără printre cele mai frumoase mănăstiri din Republica Moldova, mănăstirea Noul Neamţ are şi una dintre cele mai interesante istorii. Aflată pe malul Nistrului, mănăstirea a fost fondată de mai mulţi călugări de la mănăstirea Neamţ din dreapta Prutului în anul 1861, călugări nemulţumiţi de secularizarea averilor mănăstireşti pusă în practică de Alexandru Ioan Cuza. Călugării fugari s-au aşezat pe una din moşiile mănăstireşti care se găseau în Basarabia ocupată de Rusia, moşia Chiţcani. Mănăstirea Noul Neamţ a fost închisă de sovietici în anul 1962, fiind transformată în sanatoriu pentru tuberculoşi. A fost redeschisă în anul 1991.

Pagina de Facebook a Mănăstirii Noul Neamț - aiciaici.

Expoziția „Valori ale Patrimoniului Spiritual-Cultural al Republicii Moldova. Mănăstirea Noul Neamț la 160 de ani”

✔Din momentul fondării sale mănăstirea „Înălțarea Domnului ” sau Noul Neamț, cunoscută și cu denumirea de Mănăstirea de la Chițcani, a reprezentat un caz solitar pentru întreg spațiu pruto-nistrean, locașul fiind unicul dublet a unui așezământ monahal din dreapta Prutului.

Însuși denumirea Noul Neamț face trimitere la Lavra Neamțului, deci a unui cămin monahal mai nou, dar o continuare a celui existent de aproximativ cinci sute de ani, considerat a fi de unii specialiști cel mai vechi din Țara Moldovei.

▶️Ideea întemeierii unei mănăstiri fiice a Lavrei Neamțului, celei vechi, nu a fost o inițiativă emanată doar din partea lui Teofan Cristea, ardeleanul numit vechil al proprietăților mănăstirilor Neamț și Secu din Basarabia în 1859, ci a fost un produs comun ce a aparținut și conducerii mănăstirilor Neamț și Secu, dar și Mitropolitului Țării Moldovei, Sofronie.

Aceasta a fost o reacție firească a comunității monahale la politica de reforme inițiată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, îndeosebi cu referire la problema secularizării averilor mănăstirești.

Din punct de vedere al cronologiei evenimentelor.  O serie de autori sunt de părerea că noul locaș monahal a fost constituit fie în 1859, fie în 1861.

Perioada din 1859 și până la începutul anului 1864, a fost una de tatonări, demersuri, argumentări, recunoașteri și acceptări de către oficialități atât a necesității întemeierii mănăstirii Noul Neamț, a transmiterii în stăpânire a moșiilor Chițcani și Copanca, cât și a autoorganizării și a propunerilor de organizare a vieții monahale a comunității.

Și în acest sens în evidență se vor profila personalitățile viitorilor stareți și arhimandriți ai Noului Neamț – Teofan Cristea, Andronic Popovici și Gherman Ierimcioi, iar ca prim rezultat la 13 ianuarie 1864 este emis decretul imperial privind acordul de înființare a mănăstirii Noul Neamț pe moșiile Chițcani și Copanca din Basarabia și a numirii egumenului soborului călugărilor.

La început, călugării au folosit pentru efectuarea serviciilor divine biserica parohiala Sfântul Nicolae. Începând cu  anul 1867, după ce este delimitat terenul mănăstirii, se construiește Catedrala Înălțării Domnului, care a avut rolul de biserică principală a mănăstirii.

În următorii ani, complexul monahal se extinde construindu-se noi clădiri, în primul rând fiind ridicate clădirile de cult și cele de strictă necesitate pentru viața comunității, iar la 10 august 1879 a fost înaintată cererea din partea comunității monahale arhiepiscopului Pavel pentru a interveni financiar la construirea sistemului de canalizare, clopotniței, a sediului bibliotecii și a  gardului. Clădirea pentru bibliotecă a devenit funcțională abia în anul 1885, fiind construită după proiectul arhitectului M. Serotzinski. În anul 1892 au fost terminate lucrările de construcție a magazinului de cărți și icoane.

În 1909 a fost întocmit proiectul şi devizul pentru înălţarea noii clopotniţe pe lângă catedrala mănăstirii Noul-Neamţ, după primirea acceptului din partea autorităților imperiale. Totuși ridicarea clopotniţei a început în anul 1912 fiind definitiv finisată în perioada interbelică.

Paralel dezvoltării infrastructurii mănăstirii se dezvoltă și biblioteca, care devine una din cele mai dotate instituții a timpului, însuși mănăstirea devenind un centru spiritual al ortodoxiei basarabene.

Datele despre numărul cărților din biblioteca așezământului de la Chițcani  arată că în1884, existau 146 manuscrise în limbile română și slavonă și 2272 cărți tipărite în diferite limbi, în primul deceniu al secolului al XX-lea, numărul manuscriselor și tipăriturilor constituia până la 1800 de unități, iar din inventarul mănăstirii din anii 1934–1938 reiese că numărul total de cărți constituia 2408 volume.

În perioada interbelică, mănăstirea Noul Neamț, în urma reformei agrare din Basarabia, cedează o parte din proprietățile sale funciare în vederea împroprietăririi țăranilor. Cu toate acestea, locașul monahal continue să se dezvolte și să prospere, încadrându-se consonant în viața moral-spirituală a României.

A urmat cea mai dezolantă perioadă din istoria mănăstirii Noul Neamț, cea de după 1944, din perioada regimului sovietic. Fiind bine cunoscut pentru spiritul său ateist, evident că nu a putut trece cu vederea nici numitul locaș monahal, care după controale și supravegheri riguroase ca și celelalte cămine călugărești din RSSM, a fost închis în anul 1962, fiind transformat în instituție spitalicească.

O revenire timidă a mănăstirii Noul Neamț începe în anul 1988, când prin decizia Consiliului de Miniștri al RSSM, Nr. 77 din 29 martie, complexul monahal este inclus în lista obiectivelor cu caracter istoric și cultural ce necesitau a fi restaurate.

În 1989 își reîncepe activitatea biserica Adormirii Maicii Domnului, ca biserică de enorie, iar  în 1990 mănăstirea a fost redeschisă.  

La moment complexul monahal Noul Neamț este cel mai mare complex monahal de pe teritoriul țării.

Expoziția poate fi vizualizată integral pe pagina web a Arhiveiweb a Arhivei.