O plimbare prin Chișinăul interbelic al anului 1931, mai ales în centrul vechi, te duce în atmosfera vremurilor de dinainte de anexarea Basarabiei la Imperiul Rus din 1812. În porția de astăzi, „vom merge” împreună cu istoricul Petre Constantinescu-Iași pe străzile centrului interbelic și vom afla povestea a trei case vechi emblematice, demult uitate, care nu mai există, dar a căror istorie își are rădăcinile în vremurile Țării Moldovei.
 |
Chișinăul la finele anilor 1880 Albumul fotografului M.P. Condrațchii |
De altfel, la venirea rușilor în zonă, la 1812, Chișinăul avea între 1.500 și 7.000 de locuitori (cifrele diferă în diferite surse). Ștefan Ciobanu estima, în 1925, că cel mai probabil, numărul locuitorilor era de 10 - 12 mii, întrucât orașul avea 2.109 case și 448 de prăvălii.
La venirea în 1816 a țarului Alexandru I, generalul Pavel Kisellef i-ar fi spus despre Chișinău că nu era decât „un sat mare, murdar și prost cu patru sau cinci case de piatră”.
Cu câțiva ani mai înainte, călătorul rus Anatolii Demidov, care a trecut prin Chișinău în 1838, scria cu o anumită doză de ironie: „Despre Chișinău nu putem spune nimic, în afară de aceia doar, că el este foarte vast și că el, ca și Roma, este așezat pe câteva coline.”
Articolul complet poate fi citit aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu