Gheorghe BUDEANU scrie pentru revista Natura un articol ce face referință la satul Dolna. Acesta spune că „Dolna, o localitate mică, acum din raionul Strășeni, este satul meu de baștină. Dar nu numai acest lucru mă face să spun că Dolna-i cea mai frumoasă așezare de oameni dintre munții Carpați și Marea Neagră. Însuși poetul Grigore Vieru afirma acest lucru după vizitele sale la Dolna făcute cu ocazia Zilei poeziei – sărbătoare care, în timpuri sovietice, era dedicată poetului rus Aleksandr Pușkin. În satul meu de baștină exista un muzeu consacrat poetului rus, iar localitatea se numea pe atunci Pușkino. La o asemenea sărbătoare am făcut cunoștință în 1970 cu poeta Leonida Lari, care îmi va fi apoi ca o soră de cruce...”
În articol se mai scrie despre faptul că muzeul a dus vestea satului.
Există în părțile dinspre Micleușeni ale satului Dolna un loc numit de localnici La Cornești. Cândva, pe acolo au fost descoperite câteva temelii de construcții, despre care chiar și unii bătrâni spuneau că localitatea noastră fusese inițiată mai întâi acolo, prin secolul XV, menționată documentar în anul 1618. Dar apele care veneau de pe povârnișurile dinspre Bursuc i-au făcut pe dolneni să-și mute casele peste deal, într-o potcoavă de pădure, acolo unde se află astăzi Dolna.
Pe toți îi minunează peisajele de paradis de aici în vremuri de verde și de argintiu ale anului. Tocmai aceste peisaje și conacul boierului Ralli au făcut ca, la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului trecut, la Dolna să fie înființat muzeul „A.S. Pușkin”, iar satul – să poarte numele celui care a scris poemul „Țiganii”. Adevărul e că anume muzeul a dus vestea satului chiar și prin îndepărtate locuri din fosta Uniune Sovietică. În anii ’70 ai secolului trecut, muzeul, a fost restaurat, după care a urmat o altă renovare îndată după 2000.
Conacul de la Dolna i-a aparținut căminarului grec Zamfirache Arbore Ralli, bunicul cunoscutului scriitor și istoric Zamfir Ralli-Arbore. Sigur, în timpurile sovietice, nu se vorbea mai nimic despre stăpânul adevărat al conacului, dar m-am bucurat să aflu că de la o vreme muzeul nu mai poartă numele lui A. Pușkin, ci este promovat ca drept „Conacul Zamfir Ralli-Arbore”, în care ghidul îți va vorbi nu numai de sosirea la Dolna a marelui poetul rus, ci și despre boierul căruia i-a aparținut conacul, inclusiv despre urmașii lui.
Casa Muzeu Dolna - toate sunt autentice, vechi, au o istorie lungă și interesantă și aparțin secolelor 18-19. Anume în luna iulie 1821, boierul Zamfirachi Ralli l-a invitat pe Pușkin la moșia sa în moșia sa, unde a trăit timp de trei săptămâni. Aceștia doi erau prieteni, iar Aleksandr Sergheevici se bucura de traiul într-o casă splendidă, din pădurile Moldovei.
Începând cu anii '80, în fiecare an, localnicii sărbătoresc o sărbătoare, dedicată marelui poet rus și operelor sale, mai adineaori, în anul 2010, sărbătoarea a avut loc în jubileul său, a 30-a oară. În fiecare an, în aceste locuri Casa Muzeu Dolna vin un mare număr de fani ai operelor lui Pușkin, oaspeți din capitală, locuitori locali, din toate colțurile Moldovei și din diferite țări. În legătură cu ziua de naștere a poetului, 6 iunie, au decis să sărbătorească sărbătoarea în fiecare prima duminică a acestei luni.
Conacul Ralli este recunoscut prin faptul că aici, în anul 1821, pentru câteva săptămâni, a locuit poetul rus Alexandru Pușkin, în timpul exilului său în Basarabia (1820-1823). El a fost deportat din cauza poeziei sale iubitoare de libertate. În timpul aflării sale în Basarabia, Pușkin a făcut cunoștință cu proprietarul de pământuri locale Zamfir Ralli-Arbore, care l-a invitat la moșia sa din satul Dolna. Se spune că anume aici Pușkin a întâlnit-o pe țiganca Zemfira, fiica baronului, a cărei frumusețe l-a copleșit și l-a inspirat să scrie în anul 1824 faimosul său poem “Țiganii”. În 1946 conacul a fost transformat într-o casă-muzeu, cu o expoziție permanentă dedicată lui Pușkin, care păstrează atmosfera din conac din perioada în care poetul s-a aflat aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu