În raionul Orhei pe timpuri au fost fondate câteva parcuri dendrologice, dintre care mai principial este cel din satul Ivancea, fondat de către boierul Carabet Balioz pe la sfârșitul secolului XIX și parcul deondrologic din satul Pohrebeni, creat de boierul Pavel Dicescu la începutul secolului XX. Satul Ivancea este situat la 10-12 km sud-est de centrul raional Orhei și la 30-32 km de Chișinău. Din toată Moldova raionul Orhei, în special, localitățile din jurul satului Ivancea, sunt cxele mai bogate în păduri seculare. Ca atare, satul Ivancea a apărut în mijlocul pădurii.
Din memoriile lui Alexandru Usatiuc-Bulgăr, desprindem, că pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri se stabileau cu traiul grupe de oameni care ,defrișând pădurea, își construiau case, formînd sate. Însă dezvoltarea acestora adesea era întreruptă de năvălitorii străini, care deseori se abăteau asupra lor, jefuind și arzându-le localitățile respective. Pe vetrele satelor arse se ridicau altele. Așa s-a întâplat că locuitorii rămași în viață, după retragerea barbarilor, pe vetrele vechi își fondau așezări noi. Se pare că așa a luat naștere și satul Ivancea.
După cum se indică într-un hrisov, semnat de domnitorul Racoviță, pe la începutul sec. XVIII, se menționează că încă voievodul Ieremia Movilă i-a acordat vornicului Nicoară Donici localitatea Ivancea. La rândul său, Nicoară Donici a dăruit moșia Ivancea succesorului Andrei Donici, iar ultimul o transmite lui Darie Donici, care a ctitorit și biserica din sat (1789).
Darie Donici lasă moștenire moșia Ivancea lui Manolache Donici (un om foarte bogat), care avea în proprietate și moșia Miclești. După decesul boierului Manolache Donici, proprietar al moșiei Ivancea devine Iancu Russo (tatăl scriitorului Alecu Russo) și un oarecare Deonis Donici, care, printre altele, a fost ultimul proprietar al moșiei Ivancea din dinastia Donici.
Din anul 1825 în Ivancea apare o nouă familie boierească care devine proprietar al moșiei. Este vorba de boierul armean Carabet Arakelian Balioz. C. Balioz a fost căsătorit cu sora lui Manuc-Bei, care a decedat înainte de a fi construit conacul din parcul Ivancea. De numele acestui boier este legată construcția conacului și crearea parcului dendrologic din satul Ivancea.
Istoria construcției conacului și fondării parcului dendrologic
Îm anii 1825-1830 în satul Ivancea, din cauza epidemiilor ce bântuiau pe aceste meleaguri, numărul populației a scăzut considerabil. Probabil de aceea noul boier, Carabet Balioz, a apărut în Ivancea, pentru a-și întreține moșia și a începe construcția conaculuii a adus coloniști din Ucraina, cumpărând de la boierul Deonis Donici 3,5 ha de pământ. Pe această suprafață, în prima jumătate a sec. XIX, C. Balioz construiește conacul cu două nivele, cu scări înalte, rotunde în partea de sus. Conacul este o construcție capitală, care a ajuns fără modificări până în zilele noastre.
Alături de conac, în stânga lui, a fost construită o casă pentru oaspeți cu bucătărie, spălătorie și o casă mai mică pentru servitori și slujbași. Toate acestea făceau parte din curtea principală, numită „Curtea albă”. În partea de sud a parcului, delimitată de acesta printr-un gard de piatră, se afla curtea gospodărească. Aici C. Balioz a construit o moară cu aburi , unde se măcina făina de porumb și de grâu, atât pentru necesitățile curții, cât și pentru locuitorii satului Ivacnea și a satelor din apropiere.
În jurul parcului, plasat pe o pantă liniștită cu o expiziție sudică, a fost construit un zid de piatră care înconjoară parcul, delimitându-l pe drumul satului. Pe lângă zid, au fwsott sădite plante conifere (molizi) și plante foioase (Mesteacăn, Frasin, Castan etc.). Intrarea principală în parc se află în partea de sud-vest, unde este instalată o poartă frumoasă din metal, care se deschide în două părți, iar alături - o portiță. De la poartă și până la conac este amenajată o alee de Castan porcesc. În lunile de primăvară-vară, mai ales în timpul înfloririi lor, castanii redau parcului un aspect de sărbătoare.
Descrierea parcului
Parcul a fost sădit în stil regulat în a doua jumătate a sec. XIX (1853-1873), pe o suprafață de aproape 3 hectare. Boierul C. Balioz începe crearea parcului cu amenajarea unui scuar simpatic de la intrarea în parc, iar la est, până în apropiere de „Curtea albă”. Scuarul este format din plante conifere (molizi, brazi, pini și sempervirens), dar și alți copaci. În mijlocul scuarului, în partea lui de nord, chiar în fața conacului, o parte din terenul lui a fost separată printr-un zid din piatră, pe care a fost instalat un gărduleț frumos din metal.
La mijlocul acestui patrulater neregulat au fost construite două havuzuri cu statui de marmură albă. Astăzi, aici a rămas doar locul acestor havuzuri, înconjurat de o bordură dreptunghiulară, formată din plante de Buxus sempervirens și câte doi brazi în partea de sus și de jos a fostelor havuzuri. În scuar, după gardul de metal, în partea lui de sud-vest, sunt plasate mai multe exemplare de Biotă, Castan, Lămâiță, Lilian etc., iar în partea lui de nord-est cresc mai multe exemplare de Brad alb, pini, Ginco, Mălin american, Tei, Cununiță etc. În partea de sud a scuarului este plasat un rând de castani.
A doua parte a parcului, situată în dreapta conacului, se întinde de la aleea de castani de la intrarea în parc până la zidul de piatră din nordul parcului. La vest și în partea de nord această parte a parcului se mărginește cu gardul de piatră care înconjoară parcul în întregime, separându-l de drumurile și casele satului. La est parcul se mărginește cu conacul pe lângă care trece o alee din brazi, care începe de la colțul drept al conacului, ieșind la drmuuml pietruit din spatele conacului.
A treia structură compozițională a parcului, situată în partea de nord din spatele conacului, o alcătuia livada, formată din soiuri vechi de pomi fructiferi din Basarabia de atunci: meri, peri, cireși, nuci, piersici etc. Livada ocupa mai mult de jumătate din suprafața totală a parcului.
P. Leontiev, în planul parcului Ivancea, prezentat în una din lucrările sale, indică doar faptul că aici a existat numai movila artificială, iar la sfârșitul acestei alei, în bazinul care se vede și astăzi, a fost instalată stația de pompare a apei. Structura compozițională a parcului din Ivancea, după cum menționa și V. Dormidontova, consta din cinci secotare de sistematizare, dintre care trei erau strâns legate de blocul conacului și formau partea cea mai frumoasă și mai luxoasă a parcului.
Soarta parcului.
După moartea boierului Carabet Balioz, moșia a rămas soției sale Ana, care a locuit în conac până la o vremem, apoi a dispărut fără urmă. Moșia și curtea boierească rămân în stăpânirea fiilor lui C. Balioz. În anul 1913 feciorii lui Balioz au vândut averea părinților (moșia, conacul și parcul) boierului Bogdasarov. Acesta era faorte bogat: avea fabrici și uzine în România, pe teritoriul Ucrainei de azi și în Basarabia. Parcul și livada erau îngrijite foarte bine ca și pe timpul lui Balioz. Bogdasarov a făcut în prc anumite modificări și renovări benefice. Acesta avea trei fiice: Elena, Maria și Olga. Una s-a căsătorit cu arhitectul Mihai Bengulescu, Elena s-a căsătorit cu un mare fabricant de țigări din Odesa - D. A. Popov, armean de naționalitate.
După Marea Unire din 1918, în România au avut loc anumite schimbări - reforma agrară și împroprietărirea țăranilor cu pământ. Cele 300 desetine de pământ pe care le deținea familia Bogdasarov, au fost împărțite între surori, întrucât boierii aveau dreptul să dețină până la 100 desetine. Între timp, a decedat fabricantul D. Popov, corpul neînsuflețit al căruia a fost dus la Chișinău și înmormântat la cimitirul central de pe str. Armenească. Înainte de ocuparea Basarabiei de armatele sovietice în 1940, surorile familiei Bogdasarov au lăsat în Ivancea totul baltă și s-au refugiat la București. Odată cu ocuparea Basarabiei de Rusia sovietică în 1940 apoi ăn 1944, soarta parcului și a conacului boieresc n-a fost să fie din cele mai strălucite. Au dispărut havuzurile și statuile din marmură albă, florăria, plantele agățătoare, curățenia și luxul de altă dată.
În perioada ocupației sovietice curtea boierească de la Ivancea, împreună cu parcul, a fost trecută în subordinea Ministerului Sănătății și altor organizații, care au exploatat conacul așa cum dorit.
Sursa: Tarhon, Petru Gh. Parcurile vechiși boierești din Republica Moldova : Istoria fondării, starea actuală, structura compoziţională, diversitatea dendroflorei şi particularităţile ecologo-biologice ale plantelor / Petru Tarhon. Cartea este editată la Chișinău, editura Pontos, în anul 2013.
Un reportat video la temă, realziat de Teleradio Moldova poate fi accesat mai jos.
Totodată, redacția NATURA a scris un articol Conacul familiei Balioz din Ivancea.
Drd. Cristina CIOBANU, cercetător ştiinţific stagiar, Laboratorul Impact Ecologic şi Reglementări de Mediu, Institutul de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a scris un articol care poate fi citit aici.
Nu uitați și de articolul de la diez.md, unde puteți vedea cum arată acest conac din Orhei.
Un set de imagini din Parcul istoric Ivancea din satul Ivancea, raionul Orhei, octombrie, 2015 pot fi văzute aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu