Cine este Iuri Tumanean, unul din autorii concepției arhitecturale a clădirii președinției din Chișinău

Iuri Tumanean (Yuri Tumanyan) s-a născut la 7 februarie 1938 în oraşul Taşkent, Uzbekistan, în familia lectorului Conservatorului din Taşkent, violoncelistul Leonid Edelman, şi a pianistei Emma Tumanean. În 1961 a absolvit Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic din Taşkent. În anii 1961–1965 activează în cadrul Institutului de proiectare de stat „Kazgorstroiproiect” din Alma-Ata, Kazahstan.

 Elaborează, inclusiv în coautorat: proiectul urbanistic de detaliu al zonei balneare Şciucinskaia; proiectul zonei balneare Borovoe; planul general al oraşului Kustanai; planul general al orăşelului Belogorie, regiunea Pavlodar; planul urbanistic de detaliu al raionului de locuit din oraşul Djambul; planul general al oraşului Issîk ş. a. În 1964 devine membru al Uniunii Arhitecţilor din RSS Kazahă. Din 1965 ţine cursuri de teoria şi istoria arhitecturii şi de proiectare arhitecturală la Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic din Kazahstan. În 1967 este invitat în calitate de arhitect principal la Institutul de proiectare „Almaataghiprogor”, devenind ulterior şef al atelierului de proiectare a Pieţei Centrale (pe atunci Piaţa „L. I. Brejnev”) din Alma-Ata. 

Din 1973 face parte din conducerea Secţiei Kazahe a Uniunii Arhitecţilor din URSS. În 1974 Iuri Tumanean a vizitat câteva oraşe din Germania, în componenţa delegaţiei Uniunii Arhitecţilor din URSS. În anii 1967–1975 a realizat o serie de proiecte arhitecturale pentru Alma-Ata, printre care spitalul din zona periferică a oraşului, un imobil de locuit pentru 112 apartamente, Colegiul Coregrafic, complexul Sovietului Suprem al RSS Kazahe (proiect de concurs), Colegiul de Arte, o clădire de locuit de pe str. N. Gogol, complexul de locuit de pe str. M. Gorki, Casa de odihnă a Societăţii orbilor pentru 200 de locuri, complexul Pieţei Centrale ş.a. Ultimul proiect a fost distins în anul 1982 cu Premiul de Stat al URSS. În 1975 Iuri Tumanean este invitat la Chişinău în calitate de arhitect-şef al Institutului de proiectare de stat „Chişinăugorproiect”. Sub egida sa, în anii 1975– 1900 au fost elaborate: planul general al Chişinăului; proiectul urbanistic de detaliu al centrului oraşului Chişinău; proiectul urbanistic de detaliu al raionului de locuit Budeşti–1; proiectul construcţiei complexe a str. Naberejnaia (actualmente – str. Albișoara) şi a bd. Tineretului (actualmente – bd.  Grigore Vieru); proiectul construcţiei complexe a bd. Păcii (actualmente bd. Dacia) cu amplasamentul unui hotel pentru 1 200 de locuri; complexul clădirilor Sovietului Suprem al RSSM, actualul Palat al Preşedintelui Republicii Moldova; clădirea Comitetului Executiv Orăşenesc; Complexul Asociaţiei Agro-Industriale „Victoria”; Casa Prieteniei Popoarelor Lumii; Palatul Tineretului de pe str. Iskra (actualmente – str. București); un hotel cu 30 de etaje şi 1 200 de locuri de pe bd. Păcii (actualmente – bd.  Dacia); clădirea Policlinicii Direcţiei Principale nr. IV a Sovietului Miniştrilor al RSSM; Hotelul „Concordia” ş.a. În 1976 este ales în conducerea Uniunii Arhitecţilor din Moldova. În 1982 vizitează, în cadrul unei delegaţii oficiale, SUA, iar în 1983 – Franţa. 

De atunci este un admirator înfocat şi promotor al arhitecturii postmoderniste. În 1982 a fost desemnat laureat al Premiului de Stat al URSS. Din 1983 este ales vicepreședinte al Uniunii Arhitecţilor din RSSM. Concomitent, Iuri Tumanean a profesat pictura şi grafica, fiind autor al mai multor lucrări originale şi al tratatului Pictura analitică. Teoria și practica (manuscris), inspirat de creaţia lui Pavel Filonov, pictor rus şi sovietic, fondator şi teoretician al artei analitice. În 1990 se mută cu traiul în oraşul Starîi Oskol, regiunea Belgorod, Rusia, unde activează în calitate de arhitect-şef al Institutului de proiectare „Ghiprogor”. În anii 1990–1996 realizează: proiectul urbanistic de detaliu al raionului Averino din oraşul Gubkin; propunere de proiect pentru reconstrucţia centrului istoric al oraşului Starîi Oskol; proiectul construcţiei raionului Dubrava–1; paraclisul din cimitirul oraşului Starîi Oskol; proiectul reconstrucţiei faţadelor şi interioarelor Palatului Sportului Acvatic din oraşul Starîi Oskol; biserica din satul Rogovatoe; paraclisul din oraşul Gubkin; Institutul de Finanţe şi Economie Rus din oraşul Moscova ş.a. În 1994 este desemnat consilier al Academiei Ruse de Arhitectură şi Construcţii. S-a stins din viaţă la 26 august 1997 şi a fost înmormântat în cimitirul oraşului Starîi Oskol, chiar în apropierea paraclisului proiectat de el însuşi.