Apărute în dreapta Nistrului, începând cu 1940 și continuând cu 1944, colhozurile și sovhozurile au fost simbolurile agriculturii sovietice, marcată de recorduri dar și de mari eșecuri. În același timp, pentru o mare parte din populația Republicii Moldova, mai ales generațiile născute în URSS, acestea au reprezentat locul unde și-au petrecut copilăria sau au început a munci.
În propaganda oficială, viața în colhoz a fost prezentată drept un exemplu reușit de edificare a unei comunități, axată în special pe atingerea constantă a unor recorduri. În realitate însă, situația nu a fost mereu cea mai strălucită, în ciuda averii generoase de care dispuneau aceste ferme colectivă, veniturile obținute de colhoznici, de multe ori fiind insuficiente pentru un trai suficient, fapt ce a făcut să fie răspândit și furtul din aceste gospodării. Cum au început de fapt aceste gospodării colective, ce rol au avut și de ce au dispărut, vă invităm să aflați din acest articol.
Moldova - grădina înfloritoare a URSS
„Moldova cu drept cuvînt îi socotită ca republica viilor și a livezilor. Aceste două ramuri larg răspândite sînt ramurile conducătoare în gospodăria sătească a republicii, iar perspectivele dezvoltării lor sînt mai mari”, se menționa în introducerea lucrării „Călăuza pomicultorului”, publicată la Chișinău în anul 1951.
De altfel, toate lucrările din perioada sovietică nu ezită să menționeze Moldova pentru „pământurile sale exclusiv de prețioase din punct de vedere economic”. Datele pentru 1958, arată că prețul unui hectar de pământ în RSSM ajungea până la 112 unități convenționale, fiind cel mai mare din întreaga uniune.
„Folosind aceste cifre, propagandistul trebuie să sublinieze că colhozurile și sovhozurile republicii, care dispun de condiții atât de favorabile pentru dezvoltarea producției agricole, nu trebuie să se liniștească cu nivelul obținut în folosirea pământului, ci să iee de la el mult mai mult, decât iau astăzi”, se arată în broșura „Pământul - bogăția principală a colhozurilor”.
În acest mod, promovând ideea eficacității acestor ferme colective, autoritățile sovietice au susținut constant dezvoltarea lor, publicând periodic broșuri și alte lucrări care să arate și să demonstreze eficacitatea acestora.
Spre exemplu, colhozul „Lenin” din raionul Tiraspol se lăuda în broșura de prezentare din 1958 cu o livadă de 511 hectare „situată în temei în lunca Nistrului”. Autorii acestuia vorbeau și despre o roadă mai mare cu 500 de tone față de 1957, fiecare hectare de vie generând un venit de 33 de mii de ruble sovietice.
„În anul 1957, noi am strâns peste 22 de mii de centnere de legume, ceea ce ne-a adus un venit de aproape 1,8 milioane de ruble. În anul 1951, fiecare hectar de legume dădea un venit de 5,2 mii de ruble, da în anul trecut - 10 mii de ruble”, afirmau aceștia.
Cum au început - varianta oficială
„Se știe, că un țel mare dă naștere și la o enerjie mare. Partidul a chemat poporul sovietic la lupta pentru mărirea producerii laptelui, cărnii, untului pe cap de locuitor, pentru ca în anii apropiați să întrecem Statele Unite ale Americii”, se nota în aceeași broșură, caracteristică de altfel perioadei hrușcioviste, pline de experimente în domeniul agriculturii.
În general, aceste „întreceri socialiste” erau prezente în aproape toate colhozurile din republică, fiind evidențiate în special recordurile per fiecare lucrător, mai ales în ce privește producția de lapte și carne.
Istoria acestui colhoz, la fel ca în majoritatea cazurilor, de asemenea este bazată pe dorința „sinceră și voluntară” a țăranilor de a renunța la propriile pământuri.
„În primăvara anului 1951, pe baza celor patru gospodării, au fost create două mai mari. Economia lor, însă creștea prea încet. Totuși, succesele obținute au constituit o ilustrație vie și convingătoare a productivității muncii în colectiv. O nouă pagină în viața satului a fost deschisă în anul 1954, când în Larga a fost creat un singur colhoz - „Pogranicinik”, scriau autorii broșurii de prezentare a aceluiași colhoz.
Un rol aparte este acordat și „puterii sovietice”, care în toate cazurile este prezentă în acest narativ, cu o influență în linii mari, semnificativă.
Articolul complet poate fi citit aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu