Pe data de 8 decembrie 1991, Moldova își alegea primul președinte, iar la Belovejsk, URSS înceta să mai existe

Pentru alegerile președintelui din 1991, inițial, au fost înregistrate trei grupuri de inițiativă, iar pentru fotoliul prezidențial urmau să lupte: Mircea Snegur, președintele în funcție, ales de Sovietul Suprem la 3 octombrie 1990; Grigore Eremei, fost prim-secretar al Partidului Comunist al Moldovei și Gheorghe Malarciuc, scriitor, prozator și dramaturg. Totuși, într-un final, doar Snegur a reușit să acumuleze numărul necesar de semnături pentru a fi înregistrat în cursa electorală.

Mircea Snegur - stânga

Cu un rezultat, de altfel, previzibil, Mircea Snegur a obținut aproape două milioane de voturi sau în jur de 98% din sufragiile valabil exprimate (67,9% din numărul total al alegătorilor). Împotriva lui au votat 35.451 de alegători, ceea ce a constituit mai puțin de 2% din numărul total al cetățenilor prezenți la urne. Bineînțeles, nu au lipsit nici acuzațiile de fraudare a votului, care însă nu au ajuns a fi probate în instanțele de judecată.

Cum a decurs campania electorală și cum a descris presa de atunci atmosfera din cadrul scrutinului, aflați în materialul din seria „Porția de Istorie”.

Unioniștii vs. Snegur - de la aliați la opozanți

Presa de orientare unionistă abundă de articole cu un conținut critic în adresa președintelui de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Cele mai multe dintre acestea erau, de altfel, publicate în ziarele formațiunilor unioniste, care îl acuzau de modul de organizare dar și de trădare a simpatiilor cetățenilor unioniști, care, potrivit șefului statului, citat de ziarul „Țara” constituiau doar „5% din toți cetățenii”.

„Faptul că alegerile sunt programate pentru 8 decembrie - doar la două luni de la adoptarea legii despre partidele politice, termen insuficient pentru reorganizarea partidelor și organizațiilor social-politice în conformitate cu noua lege, antidemocratică și ea, demonstrează o dată în plus că actuala putere, în persoana președintelui republicii și majorității parlamentare, este cointeresată în frânarea procesului de edificare a instituțiilor democratice”, se menționa în ziarul „Țara”, publicația a Frontului Popular din Moldova.

Problema însă nu era legată doar de abandonarea chestiunii unirii cu România ci și de faptul că Snegur era susținut de formațiunile conservatoare și rusofile din Parlamentul de la Chișinău, care în urma scrutinului din februarie - martie 1990, ajunseseră să dețină o majoritate antireformatoare. Lucru demonstrat, în special, de hotărârea privind destituirea din funcție a prim-ministrului de atunci, Mircea Druc, în 28 mai 1991, după ce majoritatea parlamentară și președintele republicii nu au ajuns la un consens în privința mai multor reforme economice și politice cruciale.

Acest lucru este menționat într-un interviu de „deputații poporului” Lidia Istrati și Alecu Reniță, care se arătau sceptici că vor exista anumite schimbări după 8 decembrie, care au adus drept exemplu eșecul reformelor administrative în Parlamentul de la Chișinău.

„Nu mai încape îndoială că Mircea Snegur a fost și este conștient de raportul forțelor din Parlament și, actualmente, nu mizează în activitatea sa politică pe democrați. De aceasta ne-am convins definitiv în cazul demiterii lui Mircea Druc, atunci când Snegur a sărit vertiginos de pe calul democraților care l-a adus la putere pe calul ex-comuniștilor și al rusofonilor”, susțineau parlamentarii de atunci.

Presa de limbă rusă, favorabilă noului vechi șef de stat

„Nu vom ascunde faptul că rezultatele alegerilor Președintelui Republicii Moldova, a primului președinte ales de întregul popor, i-au îngrijorat pe toți și pe fiecare în parte... Și ieri, să fim sinceri, am fost foarte neliniștiți: Ce va ieși? Cum va fi? S-a întâmplat însă ceva ce era de așteptat în mod firesc: majoritatea absolută a alegătorilor (conform datelor pe care le avem la momentul apariției ziarului), aproximativ 80% dintre ei au venit la urne. Rămâne doar să aflăm numărul exact de voturi exprimate pentru domnul Mircea Ion Snegur”, relata ziarul de limbă rusă al Consiliului Municipal Chișinău, „Curierul de Seară”.

„Acest fapt desigur nu poate decât să ne bucure, în speranța că, în casa noastră comună Moldova, începe să domnească o pace civilă, în care va trebui să trăim fără dușmănie și suspiciune reciprocă. Îi urăm domnului Mircea Ion Snegur, mult succes în calitățile lui diplomatice pentru menținerea acestei atmosfere pașnice”, adăugau jurnaliștii de la „Curierul de Seară”.

O atitudine la fel de favorabilă o găsim în paginile ziarului „Вечерний Кишинев”, care îl prezintă pe Snegur ca un salvator.

„Din acele alianțe, din acele avantaje și redistribuiri, Mircea Snegur a primit doar responsabilitatea, care a fost lepădată sau lăsată deoparte, de alții ca să nu să se simtă limitați când aplaudă propriile lor fraze de succes. Și uitându-te la felul în care se laudă toți cu gura mare, involuntar, crezi că puțini oameni au schimbat țara asta în măsura în care a făcut-o Mircea Snegur. Oricum, lăudat sau condamnat, el este omul săptămânii. Are șansa să devină omul următorilor cinci ani. Dacă îi oferim această oportunitate, el ne va urma, pentru că el va deveni liderul nostru”, scria jurnalistul Vsevolod Ciornei.

Și cotidianul Parlamentului, „Sfatul Țării”, în cursul campaniei, a avut o poziție favorabilă față de președintele Mircea Snegur, menționând că acesta „este sincer”.

„Vorba e că domnul Mircea Ion Snegur n-a tăinuit nimic din sărăcia pe care o avem, le-a lămurit cu răbdare și ce buget avem, și câtă producție obținem, și unde se duce această producție, și ce ar trebui să facem ca să ieșim din impas. Și oamenii l-au înțeles și i-au promis susținerea tot așa de sincer, cum a fost și oaspetele cu el. Sinceritatea deci e crezul domnului Snegur, indiferent, le place sau nu le place aceasta celor care-l ascultă”, scria același cotidian.

„Decesul” oficial al URSS, semnat de statele fondatoare ale uniunii

În aceeași zi de 8 decembrie, liderii Rusiei, Ucrainei și Belarusului - Boris Elțîn, Leonid Kravciuk și Stanislav Șușkevici s-au întâlnit la cabana de vânătoare Viskuli, din Pădurea Belovejskaia, unde au semnat documentul de încetare a existenței Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) ca subiect al dreptului internațional. Patru zile mai târziu, acordul a fost ratificat de Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse (RSFSR). În locul acesteia va apărea Comunitatea Statelor Independente (CSI).

În această comunitate va intra și Republica Moldova, la 21 decembrie 1991, când a fost adoptat Protocolul de la Alma-Ata, prin care se făceau publice scopurile și principiile CSI, acordul fiind semnat de președintele Snegur dar respins de Parlamentul de la Chișinău. Statutul organizației a fost definitivat și aprobat de Rusia și partenerii săi abia la 22 ianuarie 1993.

În cele din urmă, Republica Moldova a intrat oficial în CSI, la 26 aprilie 1994, Parlamentul de la Chișinău a ratificat aderarea Republicii Moldova la această organizație, după victoria zdrobitoare a agrarienilor și forțelor pro-ruse în cadrul primelor alegeri parlamentare de după independență.