Una din cele mai mari peșteri de ghips din lume se află în Republica Moldova. Pe cât de mare, pe atât de puțin cercetată, deși a fost descoperită mai bine de jumătate de veac în urmă. Peștera „Emil Racoviță” sau „Cenușăreasa”, așa cum obișnuiesc să o numească cercetătorii, datorită particularităților sale, a câștigat mai multe diplome internaționale. Autoritățile spun că au planuri mari cu ea și speră să o transforme pe viitor într-un obiectiv turistic inedit. Am încercat să aflăm cum arată astăzi peștera „Emil Racoviță” și cât de ușor pot ajunge turiștii la acest monument al naturii.
Peștera se află la 282 de km de Chișinău, în extremitatea Nord-Vestică a Republicii Moldova, în apropierea nemijlocită a localității Criva. Pentru a reuși la timp și a ne alătura grupului de cercetători care au acceptat să ne ia cu ei în subteran, am pornit din Capitală la ora 5 dimineața.
Ajunși la Criva, ne-a mai luat o oră să perfectăm permisele individuale speciale la sediul poliției de frontieră, unde a trebuit să explicăm motivele aflării noastre acolo, dar și să demonstrăm că avem echipamentul necesar și că suntem însoţiţi de un grup de cercetători. Fără aceste permise și fără însoțitori calificați nimeni nu poate intra în subteran. După perfectarea tuturor formalităților, am coborât într-un final în peșteră. Accesul se face doar printr-o intrare improvizată, săpată de savanții de la Academia de Ştiinţe încă în 1977. Până a ajunge la galeriile peșterii propriu-zis, trebuie să cobori aproximativ 40 de metri pe niște scări metalice prinse de pereții unei fântâni destul de strâmte.
Intrarea în peşteră şi o parte a galeriilor importante se află chiar pe teritoriul unei cariere de ghips, care în prezent este exploatată de compania moldo-germană Knauf. Ghipsul este extras şi astăzi prin detonare şi acest lucru pare să alarmeze cel mai mult organizațiile de mediu.
Președintele Clubului Speologilor „Abis”, din Republica Moldova, Igor Teleshman, împreună cu care am coborât în peșteră, ne-a spus că ea a apărut într-un bloc de roci cu o grosime de circa o sută de metri, iar evoluţia sa a survenit urmând o complicată reţea de fracturi care sunt concentrate pe câteva zeci de kilometri pătraţi.
Galeriile peșterii formează un adevărat labirint, foarte complicat şi sinuos, care îi pune la încercare chiar şi pe cei mai experimentați cercetători. În cinci ore de aflare în subteran am parcurs ceva mai mult de 10 kilometri traversând galerii, care comunică între ele prin coridoare înguste, uneori atât de înguste, încât un om de statură mijlocie cu greu se poate strecura printre ele. Aceste coridoare asigură trecerea de la un nivel la altul în subteran, multe din încăperi fiind încă necercetate, din pricina apelor care le inundă în permanență. Coridoarelor înguste li se adaugă și temperatura scăzută care nu depășește 10 grade și umiditatea de 95%.
În interiorul peșterii găsim săli enorme, susținute de coloane din rocă de peste două milioane de ani, lacuri cu apă cristalină. Pe plafonul peşterii din speleoteme se observă stalactite în formare. În peșteră există mai multe caverne, unele cu înălțimea de peste 10 metri și o lățime de 30–40 de metri. Speologii au încercat să obțină fotografii detaliate ale sălilor descoperite, atribuindu-i fiecăreia un nume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu