Ce poate fi mai vindecător pentru suflet, decât contemplarea naturii în acord cu rugăciunile îndreptate spre divinitate… La mijloc de aprilie, când prierul își dezlănțuia spectacolul de flori, fără bilete și fără restricții, am ajuns pe plaiurile drochiene, la Mănăstirea Nicoreni.
În spațiul informațional, recent au circulat câteva știri despre această mănăstire de călugări. Cea mai tristă s-a aflat acum șase luni când a trecut la cele veșnice Starețul, Arhimandritul Rafail Bodiu, întemeietorul așezării monahale. Chiar dacă nu mai este printre vii, la mormântul lui florile nu se usucă, oamenii vin și-i sărută crucea, manifestând în continuare sentimente de atașament și pietate. Iar la începutul lunii aprilie, s-a răspândit în toată țara vestea bună că la Mănăstirea din satul Nicoreni va fi construită cea mai înaltă clopotniţă din Republica Moldova!
Articolul complet poate fi citit pe publicația online ziarulnostru.info.
Ludmila Talmazan, fotografă din orașul Soroca scrie:
„Pe lângă teoriile ce plasează Grădina Edenului în cele mai frumoase locuri de pe planetă, în imaginația oamenilor, fiecare colțișor de natură, unde domină pacea și lumina, este ca o părticică din paradis.
Așa este și grădina mănăstirii din Nicoreni. Cu păsări exotice, păuni, fazani, cu turmă de vreo 60 de mioare, opt văcuțe mulgătoare și alte animale domestice. Chiar și o căprioară sălbatică și-a găsit loc de trai în grădina cu pomi fructiferi. Și ce miere gustoasă am cumpărat eu de aici! Sunt peste 100 de familii de albine. Mănăstirea are tot ce este necesar, gospodărie și pământuri, pentru a se întreține de sine stătător.
În acest secol al vitezei, când copiii, dar și adulții, stau mai mult pe internet, legătura cu natura și cu gospodăria tradițională se poate pierde încetișor. Astfel chiar și oițele care creșteau cândva în fiecare ogradă din sat, ajung să pară niște animale exotice, deoarece le vedem tot mai rar.
O călătorie de week-end la Mănăstirea „Sfântul Mare Prooroc Ilie” din Nicoreni, cu familia sau cu clasa de elevi, ar fi binevenită pentru apropierea de cultura duhovnicească. Totodată aici copiii pot vedea cum se sculptează în lemn. După Sfânta Liturghie, o discuție cu călugării sfătoși devine o lecție de viață spirituală.
Iar dacă vii singur la mănăstire, unde sunt și locuri de cazare, poți medita citind cuvintele monahului Rafail, socotit tămăduitor de boli.
Iată câteva dintre îndemnurile sale:
„Așa cum înflorește pomul primăvara și totul este alb, așa și Postul Mare înflorește sufletul omului către învierea Lui Hristos.
Fii mai copt ca orice roadă, mai roditor ca orice pom, mai dulce decât orice dulceață și la despărțirea sufletului de trup, nu te va împiedica nici o vamă.
Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut, că aceștia sunt crinii raiului ceresc.
Cel ce se judecă pe sine pe acest pământ, nu este judecat de Dumnezeu.
Viața este un dar dumnezeiesc. Suntem datori în fiecare zi, mai ales seara să ne întrebăm ce am săvârșit bine și ce rău. Bunătatea s-o uiți, dar de cele rele să te pocăiești cu lacrimi. Pentru aceasta cereți iertare de la Dumnezeu, iar bunătatea repet-o a doua zi!
Ca să nu-ți zboare gândul în timpul rugăciunii, nu cugeta nimic lumesc și nu-l judeca pe aproapele.
Cu buzele cântați-L pe Dumnezeu, cu cuvântul vorbiți adevărul, cu mâinile faceți ce e în măsura puterilor voastre și cu picioarele mergeți pe drumul luminii.
Trezește-ți sufletul și cugetul. Mai des privește la păsările cerului, la Crucea Însângerată, căci măreață și nemuritoare este numai slava Dumnezeului nostru”.
Un fotoreportaj la temă poate fi văzut aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu