În anii ’70, scriitorilor din România li se permitea să călătorească în toată Uniunea Sovietică cu excepția RSS Moldovenești. Pentru că trenurile de la București treceau totuși prin Chișinău și erau nevoite să oprească la gară, aici se desfășurau tot felul de manevre bizare menite să contracareze contactele nedorite: „trenurile Moscova-București întârziind pe drum, ca să fie trase, programat, pe linia a treia, în ciuda clasei lor internaționale. Atunci când nu reușeau să le facă întârziate, erau trase pe linia a doua, linia întâi fiind mereu ocupată de un tren suburban, Tighina–Călărași sau Călărași–Tighina, de cea mai locală clasă”.
În toamna anului 1976, la Chișinău avea loc Săptămâna literaturii sovietice în RSS Moldovenească. După mai mulți ani de relații contradictorii cu România, când distanța între discursul oficial al sovieticilor despre prietenia frățească între țările socialiste și declarațiile instigatoare antiromânești ale primului secretar al Partidului Comunist al Moldovei, I.I. Bodiul, era mai evidentă ca oricând, presupunerea că vreun scriitor român, mai ales unul remarcabil, va ajunge la reuniunea de la Chișinău nu putea fi decât rodul unor fabulații. Ediția anului 1976 a fost să fie cu mari surprize: grupul de participanți la sărbătoarea literelor număra tocmai doi scriitori români: pe criticul literar Mircea Tomuș și pe poetul Nichita Stănescu.
Aliona Grati, Doctor habilitat în filologie, profesor, cercetător științific principal, Centrul de studii filologice „E. Coșeriu” al Universității de Stat din Moldova a scris un articol despre vizita lui Nichita Stănescu la Chișinău. Articolul complet poate fi citit aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu