Cimitirul evreiesc de la Vadul Raşcov: scurt istoric

Redacția Observatorul de Nord de la Soroca, a publicat un scurt istoric despre Cimitirul evreiesc de la Vadul Raşcov. 

Vadul Rașcov este așezat pe cursul de sus al bătrânului Nistru. Localitatea de azi din cuprinsul Șoldăneștiului a fost cândva un târg renumit în toată regiunea. După anexarea Basarabiei de Rusia țaristă în 1812 în această regiune migrează evreii din Rusia și Polonia. Astfel, în Vadul Rașcov este înființat şi un cimitir evreiesc, care la început era unul mic.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în Vadul lui Rașcov erau doar vreo 200 de familii de băștinași și peste 500 de familii de evrei. Cu timpul mormintele deveneau din ce în ce mai numeroase, așa că cimitirul s-a extins tot mai mult pe moșia satului. În ajunul celei de-a doua conflagrații mondiale, în sat exista o singură biserică creștin-ortodoxă și 7 sinagogi. În anii războiului târgul evreilor din Vadul Rașcov a ars, a fost mistuită de flăcări și biserica din apropiere, şi doar clopotnița a rămas neatinsă şi veghează şi în prezent liniștea satului. Nu se știe cu exactitate câte morminte sunt aici, deşi acum câțiva ani localnicii au încercat să afle numărul lor şi se pare că ar trece de 6 mii de pietre funerare. Majoritatea inscripțiilor de pe morminte, cu mici excepții, sunt scrise în limba ebraică, astfel nu poţi să descifrezi textele fără a cunoaşte această limbă sau fără a fi însoţit de un traducător. Singurele semne cunoscute sunt anii naşterii şi ai decesului, gravați pe pietrele funerare.

Se zice că cimitirul evreiesc de la Vadul lui Rașcov este cel mai mare din Republica Moldova și unul dintre cele mai mari cimitire evreiești din Europa de Sud Est. Cu toate acestea, astăzi în localitate nu mai există nici o familie de evrei.

Ocazional revin la morminte cei care au migrat în Israel sau alte colţuri ale lumii, ori urmaşii celor care au trăit cândva pe aici.

Localitatea Vadul Raşcov este o localitate veche din raionul Şoldăneşti, care îşi trage denumirea de la un boier, pe nume Raşcu,care era proprietar de pământuri pe partea dreaptă şi partea stângă a Nistrului. Pentru a putea administra şi pământurile din partea stângă, din porunca lui se construieşte un vad, o trecere peste râu. Localitatea mai târziu a luat denumirea de Vadul Raşcov, în amintirea acelor timpuri şi a trecerii de lemn peste Nistru.

În secolul XIX comunei Vadul Raşcov i se atribuie statut de târg şi acest lucru datorat evreilor stabiliţi aici la începutul secolului, îndeletnicirea cărora în mare parte era negoţul. Influenţa evreilor în comună era atât de mare, încât la începutul secolului XX, în localitate erau 7 sinagogi şi o singură biserică ortodoxă, iar populaţia comunei era constituită din 200 de familii de moldoveni şi circa 500 de familii de evrei.

În timpul celui de-al doilea război mondial satul a fost bombardat şi incendiat de germani, care ştiau că este o localitate, în preponderent, evreiască. Tot atunci a ars din temelie singura biserică a satului. Locul fostei biserici păstrează azi memoria lăcaşului de cult, astfel că nimeni nu se încumetă să construiască aici casă.

Astăzi nu a mai rămas nici o familie de evrei în comună, toţi au plecat în Israel, însă ca mărturie a influenţei acestora pe teritoriu moldovenesc a rămas un cimitir evreiesc. Cimitirul din Vadul Raşcov numără peste 6000 de morminte şi este unul dintre cele mai mari din Europa de acest fel scrie și portalul moldova.org.

24 martie 1918 – Concertele lui George Enescu la Chișinău

24 martie 1918 – Concertele lui George Enescu la Chișinău

La invitația lui Onisifor Ghibu, în acea perioadă de mari frământări, George Enescu a primit cu bucurie să susțină trei concerte la Chișinău, în zilele de 24, 25, și 28 martie. Primul concert a fost susținut sâmbătă, 24 martie, în folosul refugiaților transilvăneni din Basarabia. Orchestra simfonică din Iași, sub bagheta lui George Enescu, a prezentat publicului un program cu Uvertura Oberon de Carl Maria von Weber, Concertul de pian și orchestră în Si bemol minor de Ceaikovski, solist Nicu Caravia, Le Ronel dʼOmphale de Camille Saint-Saëns și Simfonia în La major, nr. 7 de Beethoven.

În continuare, vă recomand articolul Personalitatea lui George Enescu în cultura muzicală din Chişinăul interbelic, scris de Aurelian DĂNILĂ, doctor habilitat în studiul artelor.

După cum este bine cunoscut, despre perioada interbelică a Basarabiei, a Chișinăului în special, nu s-a vorbit, nu s-a scris aproape nimic timp de o jumătate de secol. De la 1940 încoace, dacă se amintea ceva despre perioada anterioară în publicațiile sovietice, era invocat neapărat „dezastrul” instaurat în spaţiul pruto-nistrean din cauza regimului României Regale. Nu s-a scris nimic despre acea fastă perioadă nici în România socialistă, situaţie ce aranja regimurile comuniste din ambele ţări. Până adineauri, rămâneau în neștire și un șir de activităţi în domeniul culturii. Relevant este să actualizăm un eveniment din Chișinăul interbelic, legat de vizita genialului compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog George Enescu.

Cum a ajuns maestrul în Basarabia o aflăm din scrierile ilustrului pedagog, ziarist, educator și  memorialist ardelean Onisifor Ghibu, care s-a stabilit cu familia la Chișinău în 12 martie 1917. Neobositul cărturar și pedagog a fost de fapt cel care l-a invitat pe George Enescu să țină un concert la Chișinău: „să vadă basarabenii, atât moldovenii, cât și rușii că avem și noi artă și mari artiști”.

După o discuţie amicală, răspunsul a fost: „Îndată ce-mi va fi posibil, voi veni”. La 17 martie 1918, redactorul-șef al cotidianului „România Nouă” primește o scrisoare cu următorul conţinut:

„Mult stimate Domnule Ghibu, 

Dacă n-am venit la Chișinău pân-acum, este că plănuiam în ascuns să vin c-o pleiadă de muzicieni, adecă cu orchestră, pentru ca să vază-n Basarabia că la noi sunt multe elemente, și bune, nu numai câte unul ici-colea. Vă rog, să-l primiţi pe delegatul meu, Domnul Profesor Jean Bobescu, care vă va comunica proiectele mele și cărui vă rog în numele artei noastre să-i daţi concursul D-stră nepreţuit,

alături cu autorităţile  militare și civile din Chișinău: sfătuiţi-l, ajutaţi-l, precum aţi făcut-o cu toţi care ne-au precedat, și-atunci buna reușită e sigură. Să trăiţi, și toate sentimentele mele anticipate recunoscătoare și devotate, 

George Enescu

Cu două zile înainte de primul concert susţinut la Chișinău de Simfonica din

Iași, condusă de George Enescu, „România Nouă” din 23 martie 1918 scria: „Iată un nume atât de cunoscut și de iubit dincolo de Prut, dar cu totul necunoscut în Basarabia. Prutul a fost, vreme de o sută de ani, un zăgaz atât de puternic, încât a împiedicat aproape cu totul legăturile sufletești dintre fraţii de aceeași limbă. Moldovenii din Basarabia nu știau nimic din tot ce se petrecea la românii din celelalte părţi; ei nu cunoșteau pe oamenii mari ai neamului, ba nici chiar pe aceea care au ieșit din mijlocul lor, ca de pildă A. Donici, Al. Russo, B.P. Hașdeu ș.a. George Enescu, neîntrecutul artist, care va da zilele acestea trei mari concerte la Chișinău, vor trăi cu aceste prilejuri cele mai frumoase clipe de înălţare sufletească și de mândrie naţională”.

Numeroasele panouri anunţau programele de concert. Primul concert din 24 martie a fost dat în favoarea refugiaţilor transilvăneni. S-a cântat Uvertura Oberon, de Weber; Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră, de P. Ceaikovski (solist Nicolae Caravia); Simfonia nr. 7, de Bethoven, și o piesă de Saint-Saëns. La al doilea concert, din 25 martie, tot cu maestrul Enescu la pupitrul dirijoral, s-a cântat Carnavalul de Paris, de Svendsen; Concertul în la minor, pentru violoncel și orchestră, de Klughardt (solist Fior Breviman); Dansul macabru, de Saint-Saëns (cu Socrate Barozzi la violină), și Simfonia nr. 5, de Beethoven. Acest program a fost dat în ajutorul orfanilor de soldaţi moldoveni morţi în război. Pentru cel de-al treilea concert, din 27 martie, afișele anunţau un recital de vioară susţinut de George Enescu.

Adevărul e însă că recitalul, care cuprindea Concertele de Ceaikovski și Saint-Saens, Simfonia Spaniolă de Lalo a fost prezentat publicului în seara de 28 martie.

Articolul complet, poate fi citit aici.

De ce trebuie să vizitezi cea mai nordică localitate a Republicii Moldova, Naslavcea

Aici se află și „inima Moldovei”, faimoasa insulă sub formă de inimă. Dar și „Lacul albastru”, format într-o fostă carieră. De vreo șase ani la Naslavcea activează și singura păstrăvărie din Moldova, unde poți savura păstrăv de râu, preparat în mai multe feluri.

Agropensiunea e numită oficial MD Village, dar e cunoscută mai mult ca „La păstrăvărie”. Aici există un hotel cu bazin acoperit și o zonă de odihnă cu foișoare, care se află în zona rupturii tectonice, cu peisaje unice.

Unde este și cum ajungi

Naslavcea se află la circa 240 kilometri de Chișinău. Cu mașina ajungi în vreo patru ore. Cu autobuzul Chișinău – Ocnița sau Chișinău – Otaci ajungi până în localitatea Bârnova, iar apoi mai faci 2,5 km pe jos. Biletul costă între 175,5 -184,5 lei.

Pensiunea Păstrăv Moldovenesc (MD Village Naslavcea)

Unul din cei mai importanți factori este ca peștele de la Păstrăv Moldovenesc, creste in aer liber cu contact direct cu soare și aer pur de pădure. 

Sauna și ciubăr la MD Village în sânul naturii, încălzite cu foc de lemne.

Tur ATV prin satul Naslavcea, timp de 110 de minute veți savura de toată frumusețea meleagului nostru.

Pensiunea Păstrăv Moldovenesc oferă: 

• Hotel
• Restaurant 
• Saună cu ciubăr ( foc cu lemne) 
• Foișoare 
• Sală de ceremonii (conferințe) 
• Păstrăvăria
• Bazin.

Hotelul are 7 camere pentru 2/3/4/6 persoane, amenajate în stil modern, dar cu elemente tradiționale moldovenești și ucrainești. Acestea nu au numere, ci nume: la mama, la tata, la bunica sau bunelul. 

Printre alte locuri de admirat sunt: rezervația peisagistică „La 33 de vaduri”, o arie protejată  în partea sudică a localității. Este acoperită de o pădure cu carpeni și stejari răsăriți pe la mijlocul secolului trecut. 

La vest de Naslavcea se află râpele „Karpov Iar” și „Rudîi Iar”, ambele fiind monumente paleontologice. Aici nu există trasee oficiale de hiking, de aceea monumentele naturii pot fi admirate la distanță sau te poți aventura pe cont propriu, cu ajutorul localnicilor.

În sat funcţionează Biserica Adormirii Maicii Domnului, ridicată la finele secolului XVIII din lemn, dar apoi reconstruită din piatră în 1905. Hramul ei se sărbătorește la 28 august.

În centrul satului se află monumentul dedicat jertfelor răscoalei de la Hotin din anul 1919, care a avut loc la mai puțin de un an de la Unirea Basarabiei cu România. Lista monumentelor din raionul Ocnița mai include și moara de piatră din Naslavcea, de la începutul secolului XX. Se zice că la Naslavcea au funcționat 13 mori de apă, însă niciuna nu a ajuns pînă în zilele noastre. 

O altă pensiune din Naslavcea, este La Beciul din Stâncă. 

Pagina de Facebook: aici.

Număr de telefon: 0692 62 423.

Surse: moldova.org, pagina de Facebook a pensiunii Pastrav Moldovenesc.

15 curiozități interesante despre Republica Moldova

 15 curiozități interesante despre Republica Moldova:

1. Moldova are aproximativ 3.000 de râuri și pâraie, principalele fiind Nistru, Prut și Răut.

2. ​Cramele Mileștii Mici din Moldova dețin cea mai mare colecție de vinuri din lume, cu peste 2 milioane de sticle, recunoscută de Guinness World Records. ​

3. Cel mai înalt punct din Moldova este Dealul Bălănești, cu o altitudine de 430 metri. ​

4. Republica Moldova este cea mai puțin vizitată țară din Europa, atrăgând anual doar aproximativ 11.000 de turiști, cel mai mic număr de vizitatori de pe continent.

5. Moldova include o regiune autonomă oficială, Găgăuzia, și o regiune separatistă, Transnistria.

6. Moldova are o mare tradiție în olărit – Artizanatul olăritului este practicat de secole, iar orașul Cucuruzeni, din centrul Moldovei, este considerat unul dintre cele mai importante centre de olărit din regiune

7. Deși este o țară fără ieșire directă la mare, Moldova are o fâșie de 430 de metri la Dunăre, oferindu-i acces la acest fluviu. ​

8. Flora Moldovei include aproximativ 5.500 de specii de plante sălbatice. ​

9. Descoperiri arheologice sugerează că teritoriul Moldovei a fost locuit acum 1,2 milioane de ani. ​

10. Există peste 3.000 de biserici în Republica Moldova, ceea ce o face una dintre țările cu cele mai multe lăcașuri de cult raportat la numărul de locuitori.

11. Moldova are un sol extrem de fertil, favorabil pentru diverse culturi agricole. ​

12. Climatul Moldovei este ideal pentru viticultură, asemănător cu cel din regiunea Bordeaux. ​

13. În urma invaziei Rusiei în Ucraina, vinăriile moldovenești au început să adopte surse de energie regenerabilă pentru a reduce dependența de gazul rusesc. ​

14. Pivnițele de vin din Moldova au fost utilizate pentru evenimente caritabile, precum curse de alergare subterane pentru a sprijini organizațiile de caritate. ​

15. Moldova este în proces de aderare la Uniunea Europeană, ceea ce a crescut recunoașterea internațională a vinurilor sale. 

Sursa: pagina de Facebook, Adi Dogaru.

Personalități din Republica Moldova: Alexei Mateevici, autorul imnului țării

Alexie (sau Alexei) Mateevici s-a născut la data de 27 martie 1888, în Căinari, Imperiul Rus. A decedat la 24 august 1917, la Chișinău, Republica Rusă. A fost unul din cei mai reprezentativi scriitori români din Basarabia. Născut în Gubernia Basarabia, actualmente Republica Moldova.

La 27 martie (stil vechi) se naște la Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile județului Soroca, căsătorit cu Nadejda Mateevici (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni. Părinții se mută cu traiul în satul Zaim, localitate situată pe drumul dintre Căușeni și Cimișlia. Aici micul Alexei învață la școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea locului. A fost înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină (conform adeverinței de absolvire) în 1902, „cu privilegii”(cu laude). Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1880 - 1940), care studia și el la seminar în aceeași perioadă. La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viață tatăl lui, Alexei Mateevici.

Cea mai frumoasă odă adusă limbii române este scrisă de Alexei Mateevici, preotul militar basarabean înrolat în 1915 și ajuns voluntar să lupte pe frontul din Moldova. „Limba noastră” este scrisă în ajunul bătăliei de la Mărășești, unde de fapt se și îmbolnăvește de tifos exantematic și moare la doar 28 de ani într-un spital din Chișinău.

„Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor, şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”, spunea preotul-poet la primul Congres al învăţătorilor moldoveni din Republica Moldova, din luna mai a anului 1917.

„Limba noastră" devine, din 1994, imnul Republicii Moldova.

"Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,

Când de vânt se mişcă vara;

In rostirea ei bătrânii

Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veşnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,

Că vi-i limba prea săracă,

Şi-ţi vedea, cât îi de darnic

Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.

Povestiri din alte vremuri;

Şi citindu-le 'nşirate, -

Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slava-n ceruri,

Să ne spiue-n hram şi-acasă

Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,

Limba vechilor cazanii,

Care o plâng şi care o cântă

Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,

Ruginit de multă vreme,

Stergeţi slinul, mucegaiul

Al uitării 'n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare

Ce din soare se aprinde -

Şi-ţi avea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.”

Pe data 17 iulie 1917, pe frontul de la Mărășești lupta și preotul militar Alexei Mateevici. A cerut să treacă granița din Basarabia în România pentru a fi alături de frații lui români în Războiul Reîntregirii. Cu gândul la ei și la cei de dincolo de Prut scrie pe 17 iulie oda limbii române: „Limba noastră”, devenită acum imn al Republicii Moldova. 

Pe frontul românesc,  Alexei Mateevici se îmbolnăvește de tifos exantematic și moare în scurt timp, la Chișinău, la numai 29 de ani. 

Totodată, 

Casa memorială „Alexei Mateevici” din Zaim

Clădirea în care se află muzeul a fost construită de tatăl poetului, preotul Mihail Mateevici.

Muzeul are în componența sa trei săli:

sala cu bust,

sala „Eu cânt”,

sala „Limba noastră”

Pe lângă aceste săli există trei camere memoriale:

camera părinților,

camera copiilor,

biblioteca familiei Mateevici

De ce trebuie să vizitezi canionul din raionul Șoldănești, Republica Moldova

La o distanță de 130 de kilometri de Chișinău găsești canionul din Șoldănești. Nici nu am cum să descriu aceste peisaje, pentru că pur și simplu trebuie să le vezi. Toți cei care sunt gata să descopere frumuseți sunt bineveniți în raionul Șoldănești, pentru că traseul de acolo îți pregătește mari surprize: multe cascade, peșteri, stânci, ruine, pădure, câmpuri și nu doar acestea.

Pe fundul canionului curge un afluent al Nistrului, râul Chorna, iar pe una dintre terasele versantului de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost așezat un tronson de cale ferată „Bălți - Rîbnița - Slobodka (Ucraina)”. 

Ce poți vedea acolo?

- unul dintre cele mai interesante și mai lungi canioane din Moldova.

- gări și linii de cale ferată din secolul al XIX-lea.

- cel mai lung tunel feroviar.

- pod de cale ferată.

- pod suspendat lângă orașul Rezina.

- cascade pitorești.

- o pistă frumoasă și pitorească de-a lungul râului Chorna (16-19km).

Mai multe detalii și poze, vedeți aici.

Mai multe poze din raionul Șoldănești - accesați aici.

Apel deschis: Best Tourism Villages 2025 – Oportunitate pentru localitățile rurale din Moldova!

UN Tourism a lansat înscrierile pentru ediția 2025 a prestigioasei inițiative Best Tourism Villages! Acest program global recunoaște și sprijină dezvoltarea turismului rural ca factor de creștere economică, incluziune și sustenabilitate. La nivel național concursul este organizat de Oficiul Național al Turismului cu suportul Ministerului Culturii.

🏡 De ce să aplici?

🔹 Recunoaștere internațională pentru localitatea ta ca destinație turistică de top;

🔹 Sprijin pentru conservarea patrimoniului cultural și natural;

🔹 Acces la rețele globale și schimb de experiențe cu alte sate turistice;

🔹 Posibilitatea de a primi consultanță și îmbunătățiri prin Upgrade Programme.

🗓️ Propunerile, conform Formularului completat, se vor trimite către Oficiul Național al Turismului, la adresa office@turism.gov.md și elena.balatel@turism.gov.md, până la data de 16 mai 2025, ora: 16:00. Actele necesare pentru completarea dosarului - https://shorturl.at/JsEXO

📣 Rezultatele vor fi anunțate în trimestrul III al anului, în cadrul unui eveniment UN Tourism.

🏆 Cum sunt evaluate satele?

Un Consiliu Consultativ format din experți internaționali va analiza candidaturile în funcție de nouă criterii esențiale:

✔️ Resurse culturale și naturale

✔️ Conservarea și promovarea patrimoniului

✔️ Sustenabilitate economică, socială și de mediu

✔️ Dezvoltarea turismului și integrarea în lanțul valoric

✔️ Guvernanță și prioritizarea turismului

✔️ Infrastructură și conectivitate

✔️ Sănătate, siguranță și securitate

🌿 Turismul ca motor al dezvoltării rurale

Programul Best Tourism Villages ajută localitățile să-și valorifice tradițiile, peisajele și patrimoniul, transformând turismul într-un instrument pentru dezvoltare durabilă și reziliență.

📢 Vrei să afli mai multe? Contactează Oficiul Național al Turismului pentru detalii despre procedura de aplicare!

👏🇲🇩 Amintim ca la propunerea Ministerului Culturii și Primaria Valeni Organizația Mondială a Turismului a ONU a desemnat localitatea Văleni, ca una dintre cele mai bune sate turistice pentru 2023.

🔗 Pentru detalii și actele necesare pentru a fi completate accesați linkul - https://tourism-villages.unwto.org/en/

𝐒𝐭𝐚𝐫𝐭 𝐯𝐨𝐭! 𝟕 destinații și atracții turistice din Republica Moldova finaliste în cadrul prestigiosului concurs din România „Destinatia Anului”

𝐒𝐭𝐚𝐫𝐭 𝐯𝐨𝐭! 𝟕 destinații și atracții turistice din 𝐑𝐞𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚 𝐌𝐨𝐥𝐝𝐨𝐯𝐚 finaliste în cadrul prestigiosului concurs din România „Destinatia Anului”.

Cetățenii Republicii Moldova sunt invitați să voteze destinațiile preferate dintre cele peste 70 de finaliste pe www.destinatiaanului.ro până pe 25 martie curent. Dintre care 7 dintre acestea sunt din țara noastră. În etapa națională, acest concurs este organizat de Oficiul Național al Turismului cu sprijinul Ministerului Culturii!

Pașii de urmat pentru a putea vota destinațiile din Republica Moldova:

✅Intră pe site-ul destinatiaanului.ro.

✅ Alege destinația preferată din cele 6 categorii și validează-ți votul prin apăsarea butonului „Trimite vot!” din josul paginii (dupǎ ce ai introdus adresa de email).

✅ În final, vei primi un link pe email unde trebuie să îți confirmi votul.

⏰ Puteți vota în perioada 𝟎𝟒 - 𝟐𝟓 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟓 la următoarele categorii: 

✅ Orașe care inspiră: Municipiul Chișinău;

✅ Tărâmuri fermecate: Rezervația Naturală „Plaiul Fagului”;

✅ Sate de poveste: Satul Țîra, raionul Florești;

✅ Distracție și aventură: Complexul de Hipism și Turism Agricol „Kazak Club”;

✅ Cultură și educație: Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi” și Complexul turistic „CRICOVA”.

✅ Totodată la categoria „Cea mai bună promovare”: Municipiul Chișinău și Eco-Village Văleni urmează să fie evaluate de juriul „Destinația Anului”.

📍 Anul acesta, Republica Moldova participă pentru al doilea an consecutiv la acest concurs important care demonstrează că țara noastră are un potențial turistic enorm alături de România. Amintim că satul Văleni din raionul Cahul în anul 2024 în cadrul acestei competiții a obținut titlul de ,,Destinația Anului în Republica Moldova”.

📌 Astfel, destinații din țara noastră concurează alături de destinațiile din România și pot câștiga oricare dintre categoriile competiției, dacă acumulează cel mai mare punctaj. De asemenea, în cadrul Galei de pe 8 aprilie 2025, care se va desfășura în municipiul Sibiu din România se va acorda și premiul special „Destinația Anului în Republica Moldova”, pentru destinația cu cel mai mare punctaj.

Monedele comemorative Grigore Vieru: aur, argint și 80 de ani de la naştere

La 14 februarie 1935, se năștea în satul Pererîta, județul Hotin, Regatul României (astăzi raionul Briceni, Republica Moldova), Grigore Vieru, poetul care a dăruit lumii nu doar versuri, ci și o lecție de iubire față de neam și limbă.

Poet al simplității și al emoției profunde, Vieru a dăruit limbii române o dimensiune sensibilă, în care cuvintele capătă nu doar sens, ci și o vibrație ce depășește granițele în spațiu sau timp.

„Sărut vatra şi-al ei nume

Care veşnic ne adună,

Vatra ce-a născut pe lume

Limba noastră cea română.

Cânt a Patriei fiinţă

Şi-a ei rodnică ţărână

Ce-a născut în suferinţă

Limba noastră cea română.”

În versurile sale, Grigore Vieru a simțit și a trăit tot ce a însemnat legătura dintre Moldova și România. Poezia sa este un discurs despre memorie, despre datoria față de ceea ce a fost, pentru a înțelege ceea ce suntem și ceea ce putem deveni.

Banca Națională a Republicii Moldova a emis trei monede comemorative:

Monedă comemorativă din seria „Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din mun. Chişinău”, în circulaţie din 3 august  2010.

Caracteristicile monedei:

Valoarea nominală: 100 lei;

Calitate: proof;

Metal: aur;

Compoziţie: 999,9/1000;

Masa: 15,5 grame;

Diametru: 28 mm;

Forma: rotundă;

Margine: zimţată;

Tiraj: 300 exemplare.

Avers:

în plan central - Stema Republicii Moldova;

în partea de sus – anul emisiunii „2010”;

în partea de jos - inscripţia „100 LEI”;

urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”.

Revers:

în plan central – efigia lui Grigore Vieru;

în partea stîngă, urmînd circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „GRIGORE VIERU” şi anii „1935-2009”. 

Grigore Vieru - argint

Monedă comemorativă din seria „Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din mun. Chişinău", în circulaţie din 3 august  2010.

Caracteristicile monedei:

Valoarea nominală: 50 lei

Calitate: proof

Metal: argint

Compoziţie: 999/1000

Masa: 13 grame

Diametru: 28 mm

Forma: rotundă

Margine: zimţată

Tiraj: 500 exemplare

 

Avers:

în plan central - Stema Republicii Moldova;

în partea de sus – anul emisiunii „2010”;

în partea de jos - inscripţia „50 LEI”;

urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”.

Revers:

în plan central – efigia lui Grigore Vieru;

în partea stângă, urmând circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia „GRIGORE VIERU” şi anii „1935-2009”.

Grigore Vieru – 80 de ani de la naştere

Monedă comemorativă din seria „Personalităţi”, în circulaţie din 2 noiembrie 2015.

Caracteristicile monedei:

Valoarea nominală: 100 lei;

Calitate: proof;

Metal: argint;

Compoziţie: 999/1000;

Masa: 31,1 grame;

Diametru: 37 mm;

Forma: rotundă;

Margine: zimţată;

Tiraj: 1000 exemplare;

Avers:

în plan central - Stema Republicii Moldova;

în partea de sus – anul emisiunii „2015”;

în partea de jos - inscripţia „100 LEI”;

urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”.

Revers:

în plan central – efigia lui Grigore Vieru, trei cărţi, una dintre ele  deschisă şi o pană;

în partea stîngă - anii de viaţă ”1935-2009”;

în partea de jos, cu majuscule, este gravată inscripţia „GRIGORE VIERU”.

Monedă comemorativă „Constantin Brâncuşi - 125 de ani de la naştere”, în circulaţie din 5 noiembrie 2001

Țăranul român plecat în cautarea ezoterică a esenței lucrurilor și transformat în zeul universal al formei, Constantin Brâncuși rămâne în memoria noastră ca monumentul central și unic al artei moderne.

Copil de tărani din Hobița, județul Gorj, Brâncuși s-a ridicat deasupra timpurilor sale: a eliberat sculptura de imitația naturii, a împletit spiritul cu sensibilitatea, a exprimat dinamismul formelor, combinând în operele sale simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene.

Comemorarea celor 149 de ani de la nașterea sa este cea mai potrivită invitație la reflecție asupra adevăratelor valori umane, la amprenta pe care fiecare o lăsăm, la elementele primordiale ale ființei, la armonie, lumină, pace.

Caracteristicile monedei:

Valoarea nominală: 50 lei;

Calitate: proof;

Metal: argint;

Compoziţie: 925/1000;

Greutate: 16,5 grame;

Diametru: 30 mm;

Forma: rotundă;

Margine: netedă;

Tiraj: 1000 exemplare.

Avers: 

în plan central - Stema Republicii Moldova;

în partea de sus -cifra „2001”;

în partea de jos - inscripţia „50 LEI”;

urmînd circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”.

Revers:

în plan central - efigia lui Constantin Brâncuşi;

în partea stîngă, sus - poarta sărutului, masa tăcerii şi anii „1876”, „1957”;

în partea de jos, urmînd circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia „CONSTANTIN BRÂNCUŞI”.

Sursa: pagina de Facebook Anca Dragu, guvernatoare a Băncii Naționale a Republicii Moldova și site-ul oficial al Băncii Naționale din țară. 

Află istoria Casei-muzeu Grigore Vieru din satul Pererâta, raionul Briceni

Casa-muzeu Grigore Vieru din satul Pererâta, raionul Briceni, a fost inaugurată în anul 2015, an în care poetul ar fi împlinit 80 de ani. Camerele păstrează multe dintre lucrurile care odinioară aparțineau familiei Vieru. Lucrurile inedite ce pot fi admirate în muzeu sunt, desigur, cele legate de activitatea scriitoricească a poetului, cărți, manuscrise, fotografii, volume de traduceri și critică literară.

„Casa a fost restaurată, dar s-au păstrat elementele distincte ale locuinței. Pe pereți și tavan se vede și acum pictura murală, sau cum se mai spune, trafaretul. Aceste elemente au fost executate de mama poetului, Eudochia”, a povestit pentru emisiunea „Popas Turistic” de la Radio Moldova, muzeograful Corina Ceban.

Harta online Chișinău-Casa-muzeu Grigore Vieru poate fi văzută aici.

Vizita la muzeu îi teleportează, parcă, pe turiști în copilăria lui Grigore Vieru.

„Avem rochia mamei lui Grigore Vieru, costumul și basca poetului. Tot aici puteți vedea și dicționarul din care a studiat”, a mai adăugat muzeograful.

Casa-muzeu Grigore Vieru, a fost restaurată după proiectul arhitectului Eugen Bâzgu, iar aspectul interior a fost conceput de specialiștii de la muzeul de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău.

Autor: Daniela Gherman

Emisiunea „Popas Turistic” poate fi ascultată aici.

Album-foto: pagina de Facebook, Nina Todorov.

Cine a fost Nadia Russo – femeia care a cucerit cerul

Considerată una dintre marile doamne ale aviaţiei româneşti, Nadia Russo a sfidat rigorile epocii sale pentru a-și vedea visele realizate. A fugit de revoluția din Rusia, a trecut printr-o căsnicie nereușită la Chișinău, ca la vârsta de 35 de ani să-și ia brevetul de pilot în România. Atrasă de zbor, după doi ani și-a mai realizat un vis – și-a cumpărat propriul avion, cu care a participat la un şir lung de competiţii în care a obţinut rezultate remarcabile. În cel de-al Doilea Război Mondial Nadia Russo a fost una din primele aviatoare ale Escadrilei Albe, cu care a salvat vieți de soldați români și germani. 

Nadia Russo s-a născut la Tver, lângă Moscova, pe 17 iunie 1901, în familia generalului de cavalerie Evgheni Vasilievici Brjozovski. Era o veche familie aristocrată cu rădăcini în istoria Rusiei imperiale. A rămas orfană de mamă în 1912, iar în 1915, îi moare și tatăl pe front. După revoluția bolșevică, în 1918, ajutată de un fost subaltern al tatălui său, Nadia – însoțită de sora ei – reușește să fugă din Rusia care era răvășită de revoluție și se refugiază în Basarabia, care făcea parte din Regatul României. Câțiva ani mai târziu, în 1925, rudele din Chișinău la care locuia o căsătoresc cu un moșier basarabean, Alexandru (Sașa) Russo, nobil de viță veche, din celebrul neam Russo. Acesta era cu mult mai în vârsta decât ea, stăpânea întinse proprietăți funciare și ferme de oi. 

Din 1932 până în 1934, Nadia frecventează cursurile pentru surori medicale organizate de Crucea Roșie la Chișinău. În aceeași perioada urmează și școala de arte. Într-o lume în care femeile încă nu aveam drept de vot, Nadia își ia destinul în propriile mâini: se desparte de Sașa Russo și vine la București, unde învață zborul la Școala de pilotaj „Mircea Cantacuzino”. Obține brevetul de pilot de gradul I și II și devine, astfel, titulara brevetului feminin cu numărul 9 din aviația română. După obţinerea brevetului, Nadia Russo şi-a mai îndeplinit un vis, acela de a avea propriul avion. În 1937 reușește să-și cumpere un avion personal, un Bucker 131 „Jungmann”, pe care îl înmatriculează YR-NAD. Jumătate din costul avionului a fost suportat de Ministerul Aerului.

Pe 28 iunie 1938 participă la un miting aerian la Chișinău, unde zboară cu avionul ei personal, abia cumpărat. În 1938, participă la Raliul Micii Antante, fiind singura concurentă care a parcurs cei 4000 de kilometri singură, fără însoţitor de zbor. Pentru performanţa obţinută la raliu, Regele Carol al II-lea i-a conferit Ordinul „Virtutea Aeronautică” de pace, clasa Crucea de Aur. 

Vara anului 1940 îl va aduce la București, ca refugiat, pe fostul soț, Sașa Russo. În Basarabia pierduse tot. Și-a făcut apariția însoțit de o tânără rusoaică și au fost găzduiți amândoi de către Nadia. Cele două femei s-au împrietenit, iar Nadia a mers până acolo încât l-a îndemnat insistent pe fostul ei soț să se căsătorească cu fata cu care venise.

Când a început cel de-al Doilea Război Mondial, Nadia Russo a făcut parte din Escadrila Albă. singura unitate cu avioane pilotate doar de femei, care a purtat însemnele Crucii Roșii și a avut ca misiune evacuarea răniților de pe front. Astfel a scos sute de răniți din spitalele de campanie de lângă Odesa și Stalingrad. Presa de peste Prut scrie că Nadia și colegele ei se bucurau de o mare popularitate, mai ales datorită fotoreportajelor de pe front, publicate în reviste românești și germane. De exemplu, într-un articol intitulat Escadrila Sanitară, publicat în anul 1943 al revistei Aripi Românești, Nadia este numită „basarabeanca de cea mai autentică și românească spiță”, deși originea ei rusească era cunoscută.

Activitatea aviatică a tinerelor femei trezește și recunoaștere din partea statului. Nadia Russo, ca și celelalte trei aviatoare din Escadrila Albă, este decorată cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”. Participa, în continuare, la campania Odessei, până în noiembrie, zburând de pe aerodromul Tighina până aproape de linia frontului, la punctele de unde prelua răniții pentru a-i transporta înapoi la spitalele militare de la Tighina sau direct la București. În mai 1943 Nadia se retrage de pe front din motive de sanatate.

După război, în ciuda meritelor sale recunoscute, Nadia Russo a fost arestată şi condamnată în la şapte ani de închisoare. Din 1957 a fost impusă să stea cinci ani domiciliu obligatoriu în Lăteşti (Bărăgan). Aici l-a cunoscut și pe viitorul ei soţ – Gheorghe Bossie, care era mai tânăr cu zece ani. 

În 1962 a scăpat de domiciliul obligatoriu și a colindat România în căutarea unui post de lucru. S-a angajat la Buftea, la o fabrică de ambalaj. În 1986 moare soțul ei. Fără de pensie, Nadia Russo își petrece ultimii ani din viață în sărăcie. Bolnavă de amnezie, trece în neființă la 22 ianuarie 1988.

Scriitorul și cercetătorul Iurie Colesnic menționează că în Chişinău, una dintre străzi (fosta Raskova), situată în sectorul Râşcani, îi poartă astăzi numele. Locul n-a fost ales întâmplător, aici pe vremuri era aerodromul Chişinăului şi Nadia aterizase aici de mai multe ori vizitând Basarabia.

Preluat de pe moldova.org. Istoricul și cercetătorul Iurie Colesnic a scris o carte, numai bună de consultat: În lumea asta sunt femei.

Sursa: Wikipedia, Adevarul.ro,  Iurie Colesnic

Istoria Universității Populare din Chișinău

Universitatea Populară, societate culturală, inaugurată la 18 febr. 1918, la Chişinău, din iniţiativa unui grup de intelectuali basarabeni: Pan Halippa, Ştefan Ciobanu, Ion Pelivan, Nicolae Alexandri etc, cu puţin timp înaintea Unirii. Şi-a încetat activitatea după 28 iunie 1940.

Grupul de iniţiativă în frunte cu Pan Halippa a fost format în cadrul redacţiei Cuvânt Moldovenesc. Tot acolo fondatorii şi-au ţinut primele şedinţe de lucru. Sediul instituţiei a fost în renumita Casă Eparhială. Cu ocazia inaugurării, preşedintele Universităţii Pan Halippa menţiona: „Universitatea Populară din Chişinău va fi o instituţie culturală pentru redeşteptatrea şi luminarea minţii norodului…”

Universitatea urmărea cele mai nobile scopuri: promovarea valorilor culturale româneşti şi a cunoştinţelor din diferite domenii ale ştiinţei în rândurile populaţiei basarabene, care pe parcursul îndelungatei perioade de dominaţie ţaristă a fost văduvită de istoria şi cultura naţională. A devenit chiar din momentul deschiderii un adevărat centru de propagandă culturală, a contribuit enorm, pe parcursul celor 22 de ani, perioadă cât Basarabia a fost în componenţa României Mari, la ridicarea culturii poporului şi întărirea dragostei de Ţară şi de Neam. La crearea acestei instituţii a contribuit nemijlocit marele cărturar Onisifor Ghibu, dându-şi foarte bine seama că la acel moment Basarabia avea stringentă nevoie de un asemenea aşezământ cultural.