12 iulie 1499 este prima atestare documentară a orașului Soroca. După Unire, a fost considerat „Sinaia Basaabiei”. Dacă e să credem istoria, Soroca este orașul cel mai vechi din Basarabia. Ai fi existat din sec. V înainte de Hristos, sub așezarea de colonie grecească, denumotă „Olhionia”.
Orașul Soroca se bucură de o poziție geografică minunată și poate fi asemănată cu Sinaia sau Piatra Neamț.
unmedia.md
La 13 martie 1918, Zemstva din Soroca, urmînd îndemnul celei din Bălți, a votat cu majoritatea voturilor pentru unirea Basarabiei cu România. Adunarea Generală a Zemstvei sorocene își motiva decizia prin faptul că în „anul 1812, în urma sângeroaselor transformări ale tuturor popoarelor europene, Basarabia a fost smulsă, fără consimțământul ei, de la trunchiul politic și etnografic al națiunii sale de origine”.
Clădirea Zemstvei a fost construită în cartierul de elită, unde locuiau soroceni mai înstăriți și unde se găseau majoritatea școlilor, oficiilor, magazine, hoteluri, banca, Cinematograful-Teatru „Palas”. Clădirea a fost considerată „destul de convenabilă și largă” de primii funcționari..
Actuala stradă Mihai Eminescu din Soroca, unde se află Clădirea Zemstvei, s-a numit anterior, Bulbarnaia (perioada țaristă), Gheorghe Duca (perioada interbelică), 28 iunie (perioada sovietică).
Istoriograful Nicolae Bulat: Clădirea a fost construită în anii 1870-1877. În periaoda țaristă, în a doua perioadă a secolului al 18-lea, au urmat niște reforme administrative: au fost create consilii de zemstvă și după aceasta a început și construcția clădirii administrative a Palatului administrativ.
Primul președinte al Zemstvei Soroca a fosr Fiodor/Tudor Aleinikov (1869-1872). Fiul său, Alexandru Aleinikov a fost ales Președinte pe un termen de 9 ani (1900-1909).
Zemstva din Soroca era responsabilă de impozite și capitaluri, drumuri și poduri, poștă și telefoane, spitale etc.
În anul 1903, Zemstva Soroca avea următoarele departamente:
- Cancelaria Direcției Zemstvei;
- Serviciul Sănătate;
- Secția Asigurări;
- Secția Agricultură;
- Secția Tehnică;
- Poșta Zemstvei;
- Medicii Zemstvei.
În 18985, inginerii clădirii cercetează clădirea Zemstvei, după care sunt înfăptuite lucrări de drenaj în jurul construcției pentru a o apăra de apele subtenare.
În video, veți vedea o poză a administrației Zemstvei Soroca în ospeție la Gimnaziul de Fete (1905).
Construcția clădirii a durat șapte ani de zile. Inaugurarea clădirii a avut loc la 12 octombrie 1877.
Pentru mai multe detalii, urmăriți reportajul video:
Textul lucrării „Patrimoniul arheologic al raionului Strășeni. Documentare, cercetate, valorificare” a fost prelucrat și încărcat de Agenția Națională Arheologică din Chișinău pe platforma academia.eu.
Baia tătărească medievală, cea mai mare dintre cele trei băi urbane descoperite, a fost restaurată și adusă la lumină vechiul caldarâm istoric, iar Valul de apărare reconstituit pe baza documentelor istorice, oferind vizitatorilor o incursiune fascinantă în trecut, Potrivit Agenției de Dezvoltare Regională Centru.
Sursa: adrcentru.md
Investiție de 30 de milioane de lei
Obiectivele recent reabilitate fac parte din proiectul de dezvoltare regională finanțat prin Fondul Național pentru Dezvoltare Regională și Locală (FNDRL).
Proiectul, cu o investiție totală de 30 de milioane de lei, reflectă colaborarea strânsă dintre instituțiile statului pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural-turistic unic al Republicii Moldova.
Totodată printre obiectivele reabilitate se numără și calea de acces spre Promontoriul Butuceni, modernizată și echipată cu un sistem modern de iluminat, transformând zona într-un loc spectaculos, inclusiv pe timp de noapte.
Centrul multifuncțional de conferințe, care servește și ca bloc administrativ al Rezervației, încurajând desfășurarea evenimentelor culturale și educaționale.
Baia tătărească
Odată cu întemeierea orașului oriental Şehr-al-Geadid, pe teritoriul Orheiului Vechi, au apărut și băile.
Baia nr. II sau baia turcească este cea mai mare dintre cele trei băi urbane descoperite în urma săpăturilor arheologice.
Tradiția locală a păstrat destinația sa de baie, fixată în documentul din 1574 sub denumirea de feredeu (în limba maghiară – baie turcească).
Intrarea în baie se află dinspre vest, pe unde trecea strada orașului, orientată spre trecerea de peste Răut, cisterna și focarul aflându-se în partea opusă.
Fiecare baie are compartimentele asemănătoare băilor romane, care convențional, au fost numite, tepidarium, caldarium și laconicum.
El 29 de noviembre de 1993 es el día en que se fundó/creó el leu moldavo. El leu moldavo es la moneda nacional de la República de Moldavia y se compone de 100 subunidades llamadas bani, y el código internacional con el que se describe la moneda es ISO 4217 MDL. Actualmente, el MDL está dividido en 9 tipos de billetes y 4 tipos de monedas.
El leu moldavo se llama "leu" debido a importantes factores históricos que tuvieron lugar ya en el siglo XVII. En aquella época, Valaquia no tenía una moneda local común, sino que los habitantes utilizaban monedas extranjeras hechas de oro y plata. Debido a la creciente influencia económica del Imperio holandés en las tierras de la Valaquia rumana y la península de los Balcanes, apareció la moneda holandesa en la que se representaba la cara de un león. En 1867, tras la unificación de los principados rumanos, se creó una moneda única que recibió el nombre de leu, en referencia a la moneda holandesa. La leva búlgara y el lek albanés tienen exactamente la misma etimología que el leu rumano y moldavo.
El 29 de noviembre de 1993, el leu moldavo sustituyó al cupón (foto), que desde 1992 había sido una moneda temporal que reemplazaba al rublo ruso. El tipo de cambio de revalorización se fijó en 1 leu por 1.000 rublos moldavos o cupones. La emisión de una nueva moneda ese año detuvo la hiperinflación que comenzó con el colapso de la Unión Soviética en la década de 1991. Cuando se emitió por primera vez el leu moldavo, el dólar estadounidense valía 3,85 lei. Los billetes moldavos se crean desde su primera emisión en una pequeña ciudad de Francia que tiene más de 300 años de experiencia en la impresión de billetes.
La primera serie de billetes se emitió en noviembre de 1993, donde comenzaron a existir los billetes de 1 leu, 5 lei y 10 lei. La primera serie era totalmente diferente a los billetes que tenemos en circulación hoy en día. El anverso de los billetes mostraba el rostro de Esteban el Grande y el reverso ilustraba la fortaleza de Soroca (ver foto).
Los billetes eran mucho más finos que los que tenemos hoy. Los primeros billetes se produjeron con los colores de la bandera: el billete de 1 leu era amarillo, el billete de 5 leu era azul y el billete de 10 leu era rojo.
La serie moderna de lei se emitió en 1994, cuando por primera vez se pusieron en circulación los billetes de 1 leu (mayo de 1994), 5 lei (abril de 1994), 10 lei (mayo de 1994) y 50 lei (mayo de 1994). Debido a la inflación relativamente alta durante los años siguientes, el NBM emitió los billetes de 100 lei y 200 lei en septiembre de 1995. En diciembre de 1999, apareció en el mercado por primera vez el billete de 500 lei y en octubre de 2003, el de 1000 lei. billete de banco. .
Las autoridades decidieron que todos los billetes llevarían un solo carácter debido a la simplicidad con la que se podían crear los billetes y la rapidez porque en ese momento la economía nacional estaba siendo devorada por el rublo ruso. El uso de billetes de un solo chip permitió la creación de billetes en un período mucho más rápido. Las características de seguridad del billete incluyen una marca de agua sombreada que representa el retrato de Esteban el Grande, el hilo de seguridad metalizado incrustado entre el retrato de Esteban el Grande y el guilloché central, y el elemento de superposición de doble cara.
Los billetes se diferencian en los colores dominantes utilizados, en el tamaño y en las imágenes arquitectónicas del reverso del billete. Las imágenes del anverso del billete son prácticamente similares, pero el principal criterio diferenciador de los billetes es el color. Los billetes de 10 lei tienen el mismo tamaño que los billetes de 100 lei, por lo que en los últimos años ha habido algunos planes de falsificación de dinero pintando los billetes de 10 lei con los mismos colores que podemos encontrar en los billetes de 100 lei. En el reverso de los billetes aparecen imágenes gráficas ilustradas del Monasterio de Căpriana (1 leu), la Iglesia de Santa. Dumitru de Orhei (5 lei), Monasterio de Harjauca (10 lei), Fortaleza de Soroca (20 lei), Monasterio de Harbovăț (50 lei), Fortaleza de Tighina (100 lei), Ayuntamiento de Chisináu (200 lei), Catedral de Chisináu (500 lei) y el Parlamento de la República de Moldavia (1.000 lei). Todos los dibujos de los billetes en leu moldavo son del artista Gheorghe Vrabie.
Actualmente hay 5 tipos de monedas en circulación: 1, 5, 10, 25 y 50 bani (cents). Todas las monedas moldavas, excepto la de 50 bani, están hechas de aluminio; las de 50 bani comenzaron a fabricarse de acero revestido de latón a partir de febrero de 1998.
Las emisiones más recientes tuvieron lugar desde 2010 hasta la actualidad para todos los billetes, excepto los de 500 y 1.000 lei. La única diferencia entre los billetes emitidos hasta 2010 y los posteriores es la firma del gobernador del NBM, Dorin Drăguțanu, quien el 6 de noviembre de 2009 sustituyó al primer gobernador del NBM, Leonid Talmaci.
En 2010, el NBM adoptó una estrategia de política monetaria para apuntar directamente a la inflación luego de no lograr mantenerla dentro de un solo dígito durante varios años. Para 2013, el NBM pretende mantener una inflación promedio del 5% con un rango máximo de variación de +/-1,5%. Hoy en día, según datos oficiales del NBM, la inflación actual es del 4,7%.
El leu moldavo ha tenido momentos buenos y otros no tanto buenos. Una de las inflaciones más altas registradas para el leu fue en 1999, cuando la crisis económica alcanzó su pico de 39,20%. La inflación más baja registrada en los últimos años fue de 2010 a la actualidad debido a la estrategia de metas directas de inflación. A continuación se muestran las tasas de inflación registradas en la República de Moldova desde 1995 hasta el presente según datos oficiales del Banco Mundial.
Mensaje del ex gobernador del Banco Nacional de Moldavia, Octavian Armașu, con motivo del 30º aniversario de la introducción del leu moldavo en circulación:
"El leu moldavo se convirtió en la moneda nacional del recién creado estado moderno de la República de Moldavia poco después de la proclamación de su independencia. Posteriormente pasó por innumerables pruebas de resistencia, pero cada vez logró mantener y fortalecer la confianza de los ciudadanos. "El leu moldavo ha afirmado su papel como medio de pago consagrado en la Constitución, y el Banco Nacional tiene la experiencia necesaria para garantizar su resiliencia y mantener un sector bancario estable y confiable", afirmó el exgobernador Octavian Armașu.
En el año aniversario 2023, para el leu moldavo, el Banco Nacional de Moldavia organizó varios eventos, incluido un viaje por la "Ruta del Dinero". Es un evento de educación financiera muy querido por niños y jóvenes, volviéndose el tema financiero de gran interés para muchos de ellos. El recorrido comenzará en el Banco Central y finalizará en los bancos comerciales, ofreciendo a los visitantes la oportunidad de aprender cómo circula el dinero, en qué forma y cómo llega a la economía o a los consumidores.
Además, el Banco Nacional, en colaboración con el Museo Nacional de Historia de Moldavia, organizó, del 25 al 30 de noviembre de 2023, excursiones dedicadas al aniversario del leu moldavo. Al ingresar al museo, los visitantes reciben una tarjeta de entrada que les da acceso gratuito a todas las salas, incluida la exposición "Tesoros del pasado", que presenta reliquias de oro y plata.
El Banco Nacional de Moldavia (BNM) marcó el 29 de noviembre de 2023 como el Día de la Moneda Nacional. El evento se celebró con motivo del 30º aniversario de la introducción del leu moldavo como medio de pago en el territorio de la República de Moldavia.
¿Quién es el autor del diseño de la moneda nacional?
El autor de la aparición de nuestros billetes es el artista plástico Gheorghe Vrabie, quien trabajó en el diseño de la moneda nacional en la Imprenta del Banco Nacional de Rumanía en Bucarest, porque "las condiciones en Chisinau eran inadecuadas".
Ni siquiera la familia de Gheorghe Vrabie sabía dónde estaba y qué hacía mientras trabajaba en el diseño de los billetes moldavos. "Trabajé durante tres meses en Bucarest, con el centinela a mi lado, sin que nadie supiera dónde estaba, porque las autoridades tenían cuidado de no filtrar información", explicó.
Los ocho billetes con valores nominales de 1 a 1000 lei se imprimen en Francia. Sin embargo, las monedas moldavas se acuñan en la Casa de la Moneda de Rumania, a excepción de las de 50 bani, que se fabrican en la República Checa.
El primer gobernador del Banco Nacional, Leonid Talmaci, firmó 19 veces antes de que se eligiera la firma que se colocaría en los primeros billetes.
La primera moneda conmemorativa de la República de Moldavia apareció en 1996, cuando nuestro país celebró su quinto aniversario de independencia. La moneda fue acuñada por el Banco Nacional de Moldavia. Desde 1996 hasta la actualidad, el NBM ha lanzado 188 monedas conmemorativas, que se pueden encontrar en el museo de la institución.
La moneda más cara de la República de Moldavia se lanzó en 2018 y conmemoró los 100 años de la Unión de Besarabia con Rumania. La moneda está hecha de oro puro y pesa 31,1 gramos. Sólo el valor del oro de esta moneda es de casi 2.000 dólares, lo que la convierte en la moneda nacional más cara y la más difícil de encontrar entre los coleccionistas.
Inicialmente se pusieron en circulación tres billetes o cupones: de 1, 5 y 10 lei, de corta circulación, que disponían de un único elemento de seguridad. El billete de 5 lei era azul, el de un leu era amarillo y el de diez leu era rojo, evocando conjuntamente los colores de la bandera de la República de Moldavia.
Los billetes de 20, 50, 100, 200, 500 y 1.000 lei, que se desarrollaron más tarde y todavía están en circulación hoy en día, tienen diez características de seguridad.
¿Sabías que el leu moldavo podría haber sido llamado "ducado" o "tálero"? A principios de la década de 1990, algunos dirigentes del país propusieron dar a la moneda nacional el nombre de ducado o tálero.
Sin embargo, el equipo encargado de fabricar los billetes rechazó la propuesta, estableciendo que la moneda nacional se llamaría "leu moldavo".
En conclusión, podemos admitir que la aparición del leu moldavo fue uno de los logros más importantes de este país en el contexto de las reformas económicas, a pesar de numerosos fracasos y retrasos en la implementación de reformas en el sector real de la economía. El leu moldavo juega un papel importante para cada ciudadano de la República de Moldavia y los beneficios que esta moneda nos ha brindado a lo largo de los años son infinitos.
November 29, 1993 is the day the Moldovan leu was founded/created. The Moldovan leu is the national currency of the Republic of Moldova and is composed of 100 subunits called bani, and the international code by which the currency is described is ISO 4217 MDL. Currently, the MDL is divided into 9 types of banknotes and 4 types of coins.
The Moldovan leu is called "leu" due to important historical factors that occurred back in the 17th century. At that time, Wallachia did not have a common local currency, but the inhabitants used coins from abroad made of gold and silver. Due to the increasing economic influence of the Dutch Empire on the lands of the Romanian Wallachia and the Balkan peninsula, the Dutch currency appeared on which the image of a lion was depicted. In 1867, after the unification of the Romanian principalities, a single currency was named the leu, which referred to the Dutch currency. The Bulgarian leva and the Albanian lek have exactly the same etymology as the Romanian and Moldovan leu.
On November 29, 1993, the Moldovan leu replaced the coupon (photo), which since 1992 had been a temporary currency replacing the Russian ruble. The revaluation rate was set at 1 leu for 1,000 Moldovan rubles or coupons. The issuance of a new currency that year stopped the hyperinflation that began with the collapse of the Soviet Union in the 1991s. When the Moldovan leu was first issued, the US dollar was worth 3.85 lei. Moldovan banknotes have been created since their first issuance in a small town in France that has had an experience of printing banknotes for more than 300 years.
The first series of banknotes was issued in November 1993, with the 1 leu, 5 lei and 10 lei banknotes. The first series was completely different from the banknotes we have in circulation today. The front of the banknotes featured the face of Stephen the Great, and the back depicted the Soroca Fortress (see photo).
The banknotes were much thinner than the ones we have today. The first banknotes were designed in the colors of the flag: the 1 leu banknote was yellow, the 5 lei banknote was blue and the 10 lei banknote was red.
The modern lei series was issued in 1994, when the 1 leu (May 1994), 5 lei (April 1994), 10 lei (May 1994), and 50 lei (May 1994) banknotes were first put into circulation. Due to the rather high inflation during the following years, the NBM issued the 100 lei and 200 lei banknotes in September 1995. In December 1999, the 500 lei banknote appeared on the market for the first time, and in October 2003, the 1000 lei banknote. The authorities decided that all banknotes should feature a single character due to the simplicity with which the banknotes could be created and the speed because at that time the national economy was being devoured by the Russian ruble. The use of single-face banknotes allowed the creation of banknotes in a much faster period. The security features of the banknotes include a shaded watermark representing the portrait of Stephen the Great, the metallized security thread embedded between the portrait of Stephen the Great and the central guilloche and the front-back overlay.
The banknotes differ in the dominant colors used, in size and in the architectural images on the back of the banknote. The images on the front of the banknote are practically similar, but the main criterion for differentiating the banknotes is the color. The 10 lei banknotes have the same size as the 100 lei banknotes, which is why in recent years there have been some counterfeiting schemes by painting the 10 banknotes with the same colors that we can find on the 100 lei banknotes. The back of the banknotes shows graphic images of the Căpriana Monastery (1 leu), the Church of St. Dumitru of Orhei (5 lei), Hârjauca Monastery (10 lei), Soroca Fortress (20 lei), Hârbovăț Monastery (50 lei), Tighina Fortress (100 lei), Chișinău City Hall (200 lei), Chișinău Cathedral (500 lei) and the Parliament of the Republic of Moldova (1000 lei). All designs on the Moldovan leu banknotes are by the artist Gheorghe Vrabie.
Currently, there are 5 types of coins in circulation: 1, 5, 10, 25 and 50 bani. All Moldovan coins except the 50 bani are made of aluminum, the 50 bani ones began to be made of brass-plated steel starting with February 1998.
The most recent issues have taken place from 2010 to the present for all banknotes except the 500 and 1000 lei. The only difference between the banknotes issued before 2010 and those after is the signature of the NBM Governor Dorin Drăguțanu, who on November 6, 2009 replaced the first NBM Governor - Leonid Talmaci.
In 2010, the NBM adopted a monetary policy strategy to directly target inflation following the failure to maintain inflation within a single digit for several years. For 2013, the NBM aims to maintain an average inflation of 5% with a maximum variation range of +/-1.5%. Today, according to official NBM data, the current inflation rate is 4.7%.
The Moldovan leu has had its ups and downs. One of the highest inflation rates recorded for the leu was in 1999, when the economic crisis reached its peak of 39.20%. The lowest inflation rate recorded in recent years was from 2010 to the present due to the direct inflation targeting strategy. Below are the inflation rates recorded in the Republic of Moldova from 1995 to the present according to official World Bank data.
Message from former NBM Governor Octavian Armașu on the occasion of the 30th anniversary of the introduction of the Moldovan leu into circulation:
“The Moldovan leu became the national currency of the newly created modern state of the Republic of Moldova shortly after the proclamation of its independence. It subsequently went through countless resistance tests, but each time it managed to maintain and strengthen the trust of citizens. The Moldovan leu has affirmed its role as a means of payment enshrined in the Constitution, and the National Bank has the necessary experience to ensure its resistance and maintain a stable and reliable banking sector,” said former governor Octavian Armașu.
In the anniversary year of 2023, for the Moldovan leu, the National Bank of Moldova organized several events, including a trip on the “Road of Money”. It is a financial education event loved by children and young people, the financial subject becoming one of great interest for many of them. The trip will begin at the central bank and end at commercial banks, offering visitors the opportunity to learn how money circulates, in what form and how it reaches the economy or consumers.
The National Bank, in partnership with the National Museum of History of Moldova, also organized tours dedicated to the anniversary of the Moldovan leu from November 25 to 30, 2023. Upon entering the museum, visitors receive a card-ticket, which gives them free access to all rooms, including the "Treasures of the Past" exhibition, which presents gold and silver relics.
The National Bank of Moldova (BNM) celebrated National Currency Day on November 29, 2023. The event was dedicated to the 30th anniversary of the Moldovan leu being put into circulation as a means of payment on the territory of the Republic of Moldova.
Who is the author of the design of the national currency?
The author of the appearance of our banknotes is the plastic artist Gheorghe Vrabie, who worked on the design of the national currency in the Printing House of the National Bank of Romania in Bucharest, because “the conditions in Chisinau were unsuitable.”
Not even Gheorghe Vrabie’s family knew where he was and what he was doing while working on the design of the Moldovan banknotes. "I worked for three months in Bucharest, with the sentry next to me, without anyone knowing where I was, because the authorities were careful not to leak information," he said.
The eight banknotes with a face value of 1 to 1,000 lei are printed in France. Moldovan coins, however, are minted at the State Mint of Romania, except for the 50 bani, which are manufactured in the Czech Republic.
The first Governor of the National Bank, Leonid Talmaci, signed his name 19 times before the signature placed on the first banknotes was chosen.
The first commemorative coin of the Republic of Moldova appeared in 1996, when our country marked 5 years of independence. The coin was minted by the National Bank of Moldova. From 1996 to the present, the NBM has launched 188 commemorative coins, which can be found at the institution's museum.
The most expensive coin of the Republic of Moldova was launched in 2018 and commemorated 100 years since the Union of Bessarabia with Romania. The coin is made of pure gold and weighs 31.1 grams. The value of the gold in this coin alone is almost 2,000 dollars, which makes it the most expensive national coin and the most difficult to find among collectors.
Initially, three banknotes or coupons were put into circulation: 1, 5 and 10 lei, short-circulation, which had a single security element. The 5 lei banknote was blue, the one leu was yellow, and the ten – red, evoking in tandem the colors of the flag of the Republic of Moldova.
The 20, 50, 100, 200, 500 and 1000 lei banknotes, which were developed later and are still in circulation today, have ten security features.
Did you know that the Moldovan leu could have been called a “ducat” or a “thaler”? In the early 1990s, some people in the country’s leadership proposed giving the national currency the name ducat or thaler.
However, the team involved in making the banknotes rejected the proposal, thus establishing that the national currency would be called the “Moldovan leu”.
In conclusion, we can admit that with the advent of the Moldovan leu, it was one of the most important achievements of this country in the context of economic reforms despite numerous failures and delays in implementing reforms in the real sector of the economy. The Moldovan leu plays an important role for every citizen of the Republic of Moldova and the benefits that this currency has given us over the years are infinite.
29 noiembrie 1993 este ziua în care a fost fondat/creat leul moldovenesc. Leul moldovenesc este moneda națională a Republicii Moldova și este compus din 100 de subunități care se numesc bani, iar codul internațional prin care este descris valuta este ISO 4217 MDL. La moment MDL se divide în 9 tipuri de bancnote și în 4 tipuri de monede.
Leul moldovenesc se numește „leu” datorită unor factori istorici importanți care au avut loc încă în secolul al XVII. Atunci Țara Moldovenească nu avea o monedă locală comună însă locuitorii foloseau monede din străinătate confecționate din aur și argint. Datorită creșterii influenței economice ale Imperiului Olandez pe meleagurile Țărilor Românești și pe peninsula balcanică și-a făcut apariția moneda olandeză pe care era ilustrată chipul unui leu. În 1867 după unirea principatelor române a fost botezată monedă unica cu numele leu ce se referea la moneda olandeză. Leva bulgară și leka albaneză au exact aceeași etimologie ca și leul românesc și cel moldovenesc.
Pe data de 29 noiembrie 1993 leul moldovenesc a înlocuit cuponul (foto) care din 1992 a fost o monedă temporară ce înlocuia rubla rusească. Cursul de reevaluare a fost stabilit la 1 leu pentru 1000 de ruble sau cupoane moldovenești. Emisia unei noi valute în acel an a stopat hiperinflația inițiată cu prăbușirea uniunii sovietice din anii ’91. La prima emitere a leului moldovenesc, dolarul american valora 3,85 lei. Bancnotele moldovenești sunt create de la prima emitere ale acestora într-un mic orășel din Franța care își are o experiență de tipărire al bancnotelor de mai bine de 300 de ani.
Prima serie de bancnote a fost emisă în noiembrie 1993 unde și-au început existența bancnotele de 1 leu, 5 lei și cea de 10 lei. Prima serie a fost total diferită față de bancnotele pe care le avem în ziua de azi în circulație. Pe partea din față a bancnotelor era afișat chipul lui Ștefan cel Mare, iar pe verso era ilustrată Cetatea Soroca (vezi foto).
Bancnotele erau mult mai subțiri decât cele pe care le avem în prezent. Primele bancnote au fost elaborate în culorile drapelului: bancnota de 1 leu de culoarea galbenă, bancnota de 5 de culoarea albastră și bancnota de 10 de culoarea roșie.
Seria leilor moderni a fost emisă în anul 1994 unde pentru prima dată au fost puși în circulație bancnotele de 1 leu (mai 1994), de 5 lei (aprilie 1994), de 10 lei (mai 1994), de 50 lei (mai 1994). Datorită inflației destul de ridicate pe parcursul următorilor ani BNM a emis bancnota de 100 de lei și de 200 de lei în septembrie 1995. În decembrie 1999 au apărut pe piață pentru prima data bancnota de 500 de lei și în octombrie 2003 bancnota de 1000 de lei.
Autoritățile au hotărât ca pe toate bancnotele să fie reprezentat un singur personaj datorită simplității prin care pot fi create bancnotele și al rapidității deoarece în acea perioadă economia națională era devorată de rublă rusească. Utilizarea bancnotelor cu un singur chip permitea crearea bancnotelor într-o perioadă mult mai rapidă. Elementele de siguranță ale bancnotelor includ un filigran umbrit ce reprezintă portretul lui Ștefan cel Mare, firul de siguranță metalizat încorporat între portretul lui Ștefan cel Mare și ghioșul central și elementul de suprapunere față-verso.
Bancnotele diferă prin culorile dominante utilizate, prin mărime și prin imaginile arhitecturiale de pe versoul bancnotei. Imaginile de pe fața bancnotei sunt practic similare, însă principalul criteriu de diferențiere al bancnotelor este culoarea. Bancnotele de 10 lei au aceeași mărime ca și bancnotele de 100 de lei, de aceea în ultimii ani au fost prezente unele scheme de falsificare al banilor prin vopsirea bancnotelor de 10 cu aceleași culori pe care le putem întâlni e bancnotele de 100 de lei. Pe verso bancnotelor sunt ilustrate imagini grafice ale Mănăstirii Căpriana (1 leu), Biserica sf. Dumitru din Orhei (5 lei), Mănăstirea Hârjauca (10 lei), Cetatea Soroca (20 lei), Mănăstirea Hârbovăț (50 lei), Cetatea Tighina (100 lei), Primăria Municipiului Chișinău (200 lei), Catedrala din Chișinău (500 lei) și Parlamentul Republicii Moldova (1000 lei). Toate desenele de pe bancnotele leului moldovenesc sunt ale artistului plastic Gheorghe Vrabie.
În prezent circulă 5 tipuri de monede 1, 5, 10, 25 și 50 de bani. Toate monedele moldovenești cu excepția celei de 50 de bani sunt confecționate din aluminiu, cele de 50 de bani au început să fie confecționate din oțel placat cu alamă începând cu februarie 1998.
Cele mai recente emisii au avut loc din 2010 până în prezent pentru toate bancnotele cu excepția celei de 500 și 1000 de lei. Unica deosebire între bancnotele emise până în 2010 și cele după este semnătura guvernatorului BNM Dorin Drăguțanu, care la 6 noiembrie 2009 l-a înlocuit pe primul guvernator al BNM - Leonid Talmaci.
În anul 2010 BNM a adoptat o strategie de politică monetară spre țintirea directă a inflației în urma eșecului de a menține inflația pe parcursul a mai multor ani în limitele unei singure cifre. Pentru anul 2013 BNM tinde spre menținerea unei inflații medii de 5% cu un interval maxim de variație de +/-1.5%. În ziua de azi, conform datelor oficiale BNM inflația actuală constituie 4.7%.
Leul moldovenesc a avut parte de perioade bune și mai puțin bune. Una dintre cele mai mari inflații înregistrate pentru leu a fost în anul 1999, când criza economică și-a atins apogeul de 39.20%. Cea mai mică inflație înregistrată în ultimii ani a fost din 2010 până în prezent datorită strategiei de țintire directă a inflației. Mai jos sunt afișate ratele inflației înregistrate în Republica Moldova din 1995 până în prezent conform datelor oficiale ale Băncii Mondiale.
Mesajul ex-guvernatorului BNM, Octavian Armașu, cu prilejul aniversării a 30-a de la introducerea în circulație a leului moldovenesc:
„Leul moldovenesc a devenit moneda națională a statului modern nou creat Republica Moldova în scurt timp după proclamarea independenței sale. A trecut ulterior prin nenumărate teste de rezistență, dar de fiecare dată a reușit sa păstreze și să întărească încrederea cetățenilor. Leul moldovenesc și-a afirmat rolul său ca mijloc de plată consfințit prin Constituție, iar Banca Națională dispune de experiența necesară ca să-i asigure rezistența și să mențină sectorul bancar stabil și de încredere”, a menționat ex-guvernatorul Octavian Armașu.
În anul aniversar 2023, pentru leul moldovenesc, Banca Națională a Moldovei a organizat mai multe evenimente, între care, o călătorie pe „Drumul banilor”. Este un eveniment de educație financiară îndrăgit de copii și tineri, subiectul financiar devenind pentru mulți dintre ei unul de interes sporit. Călătoria va începe la banca centrală și se va încheia la băncile comerciale, oferind vizitatorilor posibilitatea de a afla cum circulă banii, sub ce formă și cum ajung în economie sau la consumatori.
De asemenea, Banca Națională, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, organizase, în perioada 25-30 noiembrie 2023, excursii dedicate aniversării leului moldovenesc. La intrarea în muzeu, vizitatorii primesc un card- tichet, care le oferă accesul gratuit în toate sălile, inclusiv la expoziția „Comorile trecutului”, care prezintă vestigii din aur și argint.
Banca Națională a Moldovei (BNM) marchase la data de 29 noiembrie 2023, Ziua monedei naționale. Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea a 30 de ani de la punerea în circulație a leului moldovenesc, ca mijloc de plată pe teritoriul Republicii Moldova.
Cine este autorul designului monedei naționale?
Autorul aspectului bancnotelor noastre este artistul plastic Gheorghe Vrabie, care a muncit la designul valutei naţionale în Imprimeria Băncii Naţionale Române de la Bucureşti, deoarece „condiţiile de la Chişinău erau improprii”.
Nici măcar familia lui Gheorghe Vrabie nu a ştiut unde este şi cu ce se ocupă pe durata lucrului asupra designului bancnotelor moldoveneşti. „Am lucrat trei luni, la Bucureşti, cu santinela lângă mine, fără să ştie nimeni unde sunt, deoarece autorităţile aveau grijă să nu se scurgă informaţia", a declarat el.
Cele opt bancnote cu valoare nominală de la 1 la 1000 de lei se tipăresc în Franţa. Monedele moldovenești însă sunt bătute la Monetăria Statului din România, cu excepţia celor de 50 de bani, care se fabrică în Cehia.
Primul Guvernator al Băncii Naţionale, Leonid Talmaci, şi-a semnat numele de 19 ori până a fost aleasă semnătura plasată pe primele bancnote.
Prima monedă comemorativă a Republicii Moldova a apărut în anul 1996, când țara noastră marca 5 ani de independență. Moneda a fost bătută de Banca Națională a Moldovei. Din 1996 și până în prezent, BNM a lansat 188 de monede comemorative, care pot fi găsite la muzeul instituției.
Cea mai scumpă monedă din Republica Moldova a fost lansată în anul 2018 și a comemorat 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Moneda este confecționată din aur curat și are 31,1 grame. Doar valoarea aurului din această monedă este de aproape 2 000 de dolari, fapt care o face cea mai scumpă monedă națională și cea mai dificil de găsit în rândurile colecționarilor.
Iniţial, au fost puse în circulație trei bancnote sau cupoane: de 1, de 5 şi de 10 lei, de circulaţie scurtă, care au avut un singur element de siguranţă. Bancnota de 5 lei era albastră, cea de un leu galbenă, iar cea de zece – roşie, evocând în tandem culorile drapelului Republicii Moldova.
Bancnotele de 20, 50, 100, 200, 500 şi 1000 de lei, care au fost elaborate ulterior şi care se află în circulaţie până în prezent, au zece semne de siguranţă.
Știai că leul moldovenesc ar fi putut să se numească „ducat” sau „taler”? La începutul anilor ‘90, unele persoane aflate la conducerea țării au înaintat propunerea de a oferi valutei naţionale numele de ducat sau taler.
Însă, echipa implicată în confecţionarea bancnotelor a refuzat propunerea, astfel stabilindu-se că valuta națională se va numi „leul moldovenesc”.
În concluzie putem admite că odată cu apariția leului moldovenesc, a fost una dintre cele mai importante realizări a acestei țări în contextul reformelor economice în pofida numeroaselor eșecuri și întârzieri în implementarea reformelor în sectorul real al economiei. Leul moldovenesc are un rol important pentru fiecare cetățean al Republicii Moldova și beneficiile pe care aceasta monedă ne le-a dat pe parcursul acestor ani sunt infinite.
În anul 2023, Poarta de Vest a Republicii Moldova a marcat mai multe date memorabile ale unor evenimente istorice care și-au lăsat amprenta în dezvoltarea culturii, economiei, arhitecturii, relațiile de înfrățire și bilaterale a municipiului Ungheni.
Pomenit de Ștefan cel Mare într-un hrisov din 20 August 1462, urba noastră a avut o istorie zbuciumată. Numele său inițial a fost Unghiul – între 1462 – 1587, apoi Ungheni Târg – în perioada interbelică. Chiar dacă a fost dezbinat de „înțelegerea ruso-turcă” din 1812, Ungheni și-a dobândit apoi titlul de „orașul Unirii”.
Memorabilul Pod de flori, dragostea fraternă și dorința nemărginita de Unire – aici s-au născut!
Pe lângă faptul că municipiul nostru va împlini 561 de ani de la prima atestare documentară (20 august 1462), Primăria municipiului Ungheni a publicat un șir de date și evenimente istorice extrem de memorabile pentru „Perla Moldovei de pe malul stâng al Prutului” – municipiul Ungheni.
Informațiile au fost selectate din „Cronologia Ungheniului” (Buletinul Muzeului de Istorie și Etnografie, „Pyretus”, nr. 3-4, 2017) și Calendarul Bibliotecii Naționale „Aniversări culturale”).
1. 120 de ani de la începerea construcției Catedralei „Sf. Alexandru Nevski”
2. 65 de ani de la includerea satului de răzeși români – Dănuțeni, în componența orașului, viitorul municipiu Ungheni
3. 60 de ani de la fondarea, în 1963, a Școlii de Muzică din orașul Ungheni
4. 55 de ani de la fondarea, în 1968, a Școlii de Arte Plastice
5. 35 de ani de la reactivarea parohiei „Sf. Mc. Nicolae” din Dănuțeni
6. 30 de ani de la înălțarea Troiței Martirilor Neamului Românesc
7. 30 de ani de la dezvelirea bustului lui Mihai Eminescu
Articolul complet cu istoria instituțiilor sus-menționate accesați aici.
La o distanță de 68 de km de capitală, pe malurile râului Cogâlnic, se află orașul Cimișlia. De fapt, Cimișlia este una dintre cele mai cunoscute localități din sudul țării. Odată pentru că adună sub același cer artiști populari talentați și încă odată pentru că orașul se află la intersecția a trei drumuri de importanță națională. Am găsit localitatea scăldată în razele unui soare cu dinți. Primul nostru popas a fost unul țintit - muzeul raional. Așteptările, trebuie să recunoaștem, n-au fost cine știe ce.
Dar ce mare ne-a fost uimirea când am descoperit la Cimișlia un veritabil complex muzeal. Cu mult peste așteptări.
Nicolar Olaru, custodele muzeului de la Cimișlia
Custodele și gospodarul acestui muzeu, Alexandru Bulat este o puternică sursă de motivație și inspirație dar și cea mai bună dovadă că omul sfințește locul. La începutul cariere sale de muzeograf nu avea la el decât pasiunea. Pasiunea și dorința de a transforma un vis în realitate.
Eu sunt artist plastic, am lucrat profesor de artă în Kazahstan. Acolo am terminat. Eu, ca voluntar am început prin 2010, dar eu adunat exponate, că voiam să fac acasă muzeu. Și acasă aveam probleme: soția zicea că pe perete vrea să pună stenca, ce fel de muzeu?
După ce ani la rând actuala clădire a muzeului de la Cimişlia a găzduit mai multe instituţii de menire socială, prin anul 2010 ajunsese într-o stare deplorabilă.
Umblând prin ogradă pe aici, erau niște risipitori, niște clădiri de dezastru și vorbeam cu președintele de raion de pe atunci și întrebam cum de făcut să trecem și aceste clădiri pentru muzeu. Să facem un complex muzeistic. Dumnealui a spus: eu să fac acoperișurile, iar cine va veni mai departe, dacă vor avea minte - vor face mai departe. Pe urmă a venit Mihai Olărescu în funcția de președinte de raion și a reparat clădirile astea toate, ograda, turnul, scările.
Azi, Alexandru Bulat își trăiește visul cu adevărat. L-am găsit în timp ce perinda un grup de vizitatori prin toate încăperile complexului muzeal. Știe să povestească, are răbdare să asculte întrebările curioșilor și să răspundă la ele.
După o porție generoasă de istorie și motivație merităm un desert, iar desertul se află chiar în curtea Complexului muzeal de la Cimișlia - un turn pe care odată urcat ți se deschide o priveliște extraordinară asupra orașului. Un punct de belvedere pe care îl poți savura meditând sau pur și simplu minunându-te de frumusețea acestui plai.
Cimișlia este un oraș cu o istorie bogată și o poveste impresionantă. Prima atestare documentară a localităţii datează din 4 iulie 1620. Se presupune că datorită conlocuirii cu tătarii ciumecili, denumirea localităţii a luat forma d „Cimişlia”. Potrivit unei legende, cuvîntul tătăresc „cimişia” înseamnă „bogăţie, bogat”. Și cum bogăția merge mereu mână în mână cu hărnicia, am decis ca următoarea oprire să fie la Primărie. Ca să aflăm chiar de la „capul localității” cum și în ce direcție se mișcăr lucrurile la Cimișlia.
Pe lângă tablouri și alte elemente de decor, Cimișlia are și elemente de infrastructură cu care se mândrește.
Ca infrastructură orașul Cimișlia dispune e 114 km de rețea rutieră, alți 17 km sunt de drum național pentru că centrul orașului Cimișlia intersectează 5 drumuri regionale, naționale și chiar internaționale.
Autor: Sergiu Andronachi, primarul orașului Cimișlia
Chiar și așa, primarul spune că 114 de km de drum local încă au nevoie de investiții. Și pentru că forțele autorităților locale nu sunt destule, în dans au intrat și localnicii.
Când am lansat programul Bugetul Inițiativelor Civice când persoanele din comunitate, prin contribuția lor de 15% din costul proiectului și 85% Primăria am reabilitat în mandatul trecut în jur de 36 de porțiuni de drum. În fiecare an am majorat sumele în cadrul acestui proiect și anul acesta avem deja 3 milioane implementate, unde cetățenii pot aplica la proiecte și împreună cu ei facem infrastructura rutieră.
Autor: Sergiu Andronachi, primarul orașului Cimișlia
Casa de Cultură este un organism viu, eu mereu spun acest lucru. Sunt diverse activități culturale, formații artistice, două formații artistice model. De asemenea activează și un ansamblu de dansuri populare. De două ori pe săptămână este fitness și se face și tenis. Scena nu stă așa, inertă doar când sunt concerte.
Autor: Ana Aramă, directoarea Casei de Cultură
La Casa de Cultură de la Cimișlia, săptămânal își deschide ușile un digital hub unde se adună copiii refugiați și cei din comunitate, iar o profesoară îi ghidează și îi învață educația digitală.
Am plecat de la Cimișlia cu sufletul plin. Este uimitor cât talent și dăruire poate ascunde o palmă de pământ. Este impresionant câți oameni harnici, buni și iubitori de frumos încap în câțiva metri pătrați. Convinși odată în plus că
Moldova are cu ce, bifăm în palmares încă o destinație descoperită cu succes și întoarcem volanul spre un nou drum, spre un nou punct de pe hartă.
31. Gospodăria Țărănească Eni Victor, care oferă degustație de ceaiuri din plante medicinale locale, uscătoria, procesele de prelucrare a plantelor uscate;
32. Movila Măgura;
33. Satul Slobozia Măgura (rn. Sîngerei) și:
34. Biserica „Sf. Treime”;
35. Vatra veche a localității, istorii locale despre școala, primăria veche, locul horelor de altă dată;
36. Pensiunea „Ferma Vilador” (s. Slobozia Măgura, rn. Sîngerei);
🔹Vestimentaţia recomandată: îmbrăcăminte și încălțăminte comodă pentru mersul pe jos în spațiul rural și silvic.
🔹Transport recomandat: excursie cu autocar, automobil, porțiuni de traseu de parcurs pe jos.
🎯 Destinație finală: Pensiunea ,,Ferma Vilador”.
Traseul turistic 3 „De la Prut la Movila Măgura”! prin clusterul Dealurile Măgurii este elaborat de grupul mixt de experți ai Asociației de Dezvoltare a Turismului din Moldova (ADTM) din inițiativa membrilor clusterului în cadrul programului PNUD ,,EU4Moldova: regiuni cheie” .
Lidia Bolșoi este o antreprenoare începătoare din Florițoaia Veche, raionul Ungheni care a decis să înființeze Casa Muzeu „La Prispa lui Vasile”.
Ideea i-a venit cu mulți ani în urmă, încă în 2012, atunci când a atestat colectivul folcloric „Țărăncuțele” și era nevoie de un spațiu.
Apoi, peste ani, în 2022, fiica Lidiei Bolșoi a cumpărat o casă bătrânească, construită în 1958, și i-a oferit-o mamei pentru a-și împlini visul.
Scopul de a avea muzeul pe care și-l dorea a fost atins abia în iunie 2024, iar înainte de a deschide ușile pentru vizitatori, au realizat lucrările necesare.
Astfel, acum, Casa Muzeu „La Prispa lui Vasile” este gata pentru a prezenta tradițiile autentice și a vă oferi experiențe unice, odată ce îi veți păși pragul.
uși, înțelegând că muzeul nu poate fi unica activitate și că e necesară o diversificare pentru a-și asigura un venit, Lidia Bolșoi a decis să identifice oportunități pentru a se dezvolta în continuare.
Diversificarea activității datorită suportului Caritas
Astfel, a ajuns a fi una dintre femeile din mediul rural care a beneficiat de sprijin prin programul „Abilitarea femeilor în antreprenoriatul agricol din Republica Moldova”, organizat de Fundația „Caritas Moldova” și Ambasada Republicii Slovene la București.
„Datorită acestui proiect, am învățat mai multe despre procesarea fructelor și legumelor și obținerea unor produse finite solicitate. A fost interesant și util pentru noi să descoperim noi idei, moduri în care am putea să ne dezvoltăm la sate.
Aceste produse le vom propune vizitatorilor muzeului. Și, iarăși, vom asigura noi experiențe acestora. Ne bucurăm că am putut fi parte a acestui program și că am putut afla mai multe despre cum putem să ne diversificăm activitatea. Recomand și altor femei să investească în propria dezvoltare și să aibă încredere în forțele lor”, a conchis Lidia Bolșoi.
Apărute în dreapta Nistrului, începând cu 1940 și continuând cu 1944, colhozurile și sovhozurile au fost simbolurile agriculturii sovietice, marcată de recorduri dar și de mari eșecuri. În același timp, pentru o mare parte din populația Republicii Moldova, mai ales generațiile născute în URSS, acestea au reprezentat locul unde și-au petrecut copilăria sau au început a munci.
În propaganda oficială, viața în colhoz a fost prezentată drept un exemplu reușit de edificare a unei comunități, axată în special pe atingerea constantă a unor recorduri. În realitate însă, situația nu a fost mereu cea mai strălucită, în ciuda averii generoase de care dispuneau aceste ferme colectivă, veniturile obținute de colhoznici, de multe ori fiind insuficiente pentru un trai suficient, fapt ce a făcut să fie răspândit și furtul din aceste gospodării. Cum au început de fapt aceste gospodării colective, ce rol au avut și de ce au dispărut, vă invităm să aflați din acest articol.
Moldova - grădina înfloritoare a URSS
„Moldova cu drept cuvînt îi socotită ca republica viilor și a livezilor. Aceste două ramuri larg răspândite sînt ramurile conducătoare în gospodăria sătească a republicii, iar perspectivele dezvoltării lor sînt mai mari”, se menționa în introducerea lucrării „Călăuza pomicultorului”, publicată la Chișinău în anul 1951.
De altfel, toate lucrările din perioada sovietică nu ezită să menționeze Moldova pentru „pământurile sale exclusiv de prețioase din punct de vedere economic”. Datele pentru 1958, arată că prețul unui hectar de pământ în RSSM ajungea până la 112 unități convenționale, fiind cel mai mare din întreaga uniune.
„Folosind aceste cifre, propagandistul trebuie să sublinieze că colhozurile și sovhozurile republicii, care dispun de condiții atât de favorabile pentru dezvoltarea producției agricole, nu trebuie să se liniștească cu nivelul obținut în folosirea pământului, ci să iee de la el mult mai mult, decât iau astăzi”, se arată în broșura „Pământul - bogăția principală a colhozurilor”.
În acest mod, promovând ideea eficacității acestor ferme colective, autoritățile sovietice au susținut constant dezvoltarea lor, publicând periodic broșuri și alte lucrări care să arate și să demonstreze eficacitatea acestora.
Spre exemplu, colhozul „Lenin” din raionul Tiraspol se lăuda în broșura de prezentare din 1958 cu o livadă de 511 hectare „situată în temei în lunca Nistrului”. Autorii acestuia vorbeau și despre o roadă mai mare cu 500 de tone față de 1957, fiecare hectare de vie generând un venit de 33 de mii de ruble sovietice.
„În anul 1957, noi am strâns peste 22 de mii de centnere de legume, ceea ce ne-a adus un venit de aproape 1,8 milioane de ruble. În anul 1951, fiecare hectar de legume dădea un venit de 5,2 mii de ruble, da în anul trecut - 10 mii de ruble”, afirmau aceștia.
Cum au început - varianta oficială
„Se știe, că un țel mare dă naștere și la o enerjie mare. Partidul a chemat poporul sovietic la lupta pentru mărirea producerii laptelui, cărnii, untului pe cap de locuitor, pentru ca în anii apropiați să întrecem Statele Unite ale Americii”, se nota în aceeași broșură, caracteristică de altfel perioadei hrușcioviste, pline de experimente în domeniul agriculturii.
În general, aceste „întreceri socialiste” erau prezente în aproape toate colhozurile din republică, fiind evidențiate în special recordurile per fiecare lucrător, mai ales în ce privește producția de lapte și carne.
Istoria acestui colhoz, la fel ca în majoritatea cazurilor, de asemenea este bazată pe dorința „sinceră și voluntară” a țăranilor de a renunța la propriile pământuri.
„În primăvara anului 1951, pe baza celor patru gospodării, au fost create două mai mari. Economia lor, însă creștea prea încet. Totuși, succesele obținute au constituit o ilustrație vie și convingătoare a productivității muncii în colectiv. O nouă pagină în viața satului a fost deschisă în anul 1954, când în Larga a fost creat un singur colhoz - „Pogranicinik”, scriau autorii broșurii de prezentare a aceluiași colhoz.
Un rol aparte este acordat și „puterii sovietice”, care în toate cazurile este prezentă în acest narativ, cu o influență în linii mari, semnificativă.
Intenția de a retroceda cu titlu gratuit fostul sediu al Seminarului Teologic din perioada interbelică în gestiunea Mitropoliei Basarabiei a stârnit o dezbatere majoră în spațiul public. Pe lângă aspectele legale, mai necunoscut este trecutul propriu-zis al clădirii și instituției apărute încă în perioada țaristă.
Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în anul 1812 a dat startul unor schimbări, inclusiv pe plan educațional în regiune. Astfel, la insistențele mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, la Chișinău este înființat Seminarul Teologic.
„Primul lăcaș de cultură din Basarabia”
De altfel, înființarea Eparhiei Chișinăului și Hotinului a impus și deschiderea unei instituții de învățământ, care urma să formeze viitorii preoți. Pe lângă asta, absolvirea seminarului le dădea și dreptul de a fi hirotoniți, conform regulamentelor bisericii ortodoxe ruse.
În aceste condiții, la 31 ianuarie 1813, își începe activitatea prima instituție de învățământ superior din istoria Basarabiei, a cărui sediu a fost inițial la etajul doi al clădirii Comisiei de aprovizionare. Procesul propriu-zis de studii a fost inițiat la 1 februarie, cu 10 elevi, alți 43 fiind adăugați pe parcurs. Primul rector a fost protoierul Petru Kunițki, iar inspector a fost numit arhimandritul Irineu.
Ulterior, în decembrie 1813, a fost construită o clădire în două etaje, amplasată pe teritoriul acordat Eparhiei conduse de mitropolitul Bodoni. E vorba de zona mărginită astăzi de bd. Ștefan cel Mare și Sfânt și str. Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni.
Pentru următoarele decenii, instituția și-a continuat activitatea în acest sediu, care din 1823 avea deja trei clase superioare, cu câte două cursuri în care se predau 11 obiecte obligatorii. Mai mult, seminarul a fost una din puținele instituții în care s-a predat limba română în Basarabia, până în anul 1867, când a fost sistată, pe motivul lipsei de fonduri.
Abia în 1906, după o grevă majoră a elevilor din 1905, care a inclus o petiție semnată de 361 persoane, pe fondul evenimentelor revoluționare de atunci, s-a introdus din nou „predarea limbei moldovenești și a cântării bisericești după metodiile vechi moldovenești”.
Problemele s-au ținut în lanț însă, or, deși Congresul eparhial a dispus predării limbii române, episcopul Basarabiei a recurs la un șiretlic. Acesta a aprobat reintroducerea orelor, dar nu și suma necesară, o decizie similară fiind emisă și de Sinod. În aceste condiții, salarizarea profesorului de limbă română a fost asigurată de persoane particulare, printre care și viitorul episcop Gurie Grosu.
Apare un nou bloc
Potrivit datelor oferite de Ministerul Culturii, autorul proiectului a fost arhitectul V. Elkașev din Sankt Petersburg, supravegherea tehnică fiind asigurată de arhitectul M. Seroținski. Noua clădire a fost ridicată în două etaje, pe un demisol înalt, cu planul în formă de „T”, orientat cu fațada principală spre strada 31 august 1989.
Registrul Monumentelor Istorice menționează că fațada principală are o compoziţie simetrică, cu un dominată de rezalitul central, cu axarea foişorului intrării, cu intrarea principală şi laterale în arc în plin cintru, dominat de un balcon-tribună. Paramentul faţadei principale este tencuit neted, cu detaliile modelate din mortar.
Câteva detalii arhitecturale
Arhitectura faţadelor laterale şi posterioară este soluţionată în aceeași cheie stilistică. Prin faţadele aripilor laterale, dispuse în axele de simetrie, au loc intrări secundare în clădire.
În noul sediu, și-a făcut studiile inclusiv preotul-poet Alexei Mateevici, autorul versurilor imnului de stat al Republicii Moldova „Limba noastră”. Ulterior, în perioada interbelică, aici s-a aflat sediul Seminarului teologic superior „Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni” din Chișinău.
Potrivit Mitropoliei Basarabiei, ultimul proprietar de drept al bunului a fost Arhiepiscopia Chișinăului, eparhie constitutivă a Mitropoliei Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române, fiind înzestrată cu personalitate juridică începând cu anul 1923.
Mai mult, potrivit sursei, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost stabilit inițial prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 435 din 25 iunie 1935, pronunțată de Tribunalul județului Lăpușna. Ulterior, faptul a fost confirmat prin Decretul-lege pentru împărțirea averilor bisericești din Basarabia, promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 2268 din 22 iunie 1938.
După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, noile autorități au început procesul de naționalizare a mai multor bunuri din regiune. Astfel, La 15 august 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a adoptat decretul cu privire la naţionalizarea pământurilor. Conform acestuia, din acel moment intră în posesia statului sovietic toate pământurile şi subsolul Basarabiei, pădurile şi apele trec în proprietatea statului, adică devin proprietate publică.
Ulterior, printr-o hotărâre a Sovietului Suprem al URSS din aceeași zi s-a decis naţionalizarea băncilor, întreprinderilor industriale şi comerciale, transportul feroviar şi maritim, deopotrivă şi a căilor de comunicaţii aflate pe teritoriile româneşti de la Est de Prut.
Pentru alegerile președintelui din 1991, inițial, au fost înregistrate trei grupuri de inițiativă, iar pentru fotoliul prezidențial urmau să lupte: Mircea Snegur, președintele în funcție, ales de Sovietul Suprem la 3 octombrie 1990; Grigore Eremei, fost prim-secretar al Partidului Comunist al Moldovei și Gheorghe Malarciuc, scriitor, prozator și dramaturg. Totuși, într-un final, doar Snegur a reușit să acumuleze numărul necesar de semnături pentru a fi înregistrat în cursa electorală.
Mircea Snegur - stânga
Cu un rezultat, de altfel, previzibil, Mircea Snegur a obținut aproape două milioane de voturi sau în jur de 98% din sufragiile valabil exprimate (67,9% din numărul total al alegătorilor). Împotriva lui au votat 35.451 de alegători, ceea ce a constituit mai puțin de 2% din numărul total al cetățenilor prezenți la urne. Bineînțeles, nu au lipsit nici acuzațiile de fraudare a votului, care însă nu au ajuns a fi probate în instanțele de judecată.
Cum a decurs campania electorală și cum a descris presa de atunci atmosfera din cadrul scrutinului, aflați în materialul din seria „Porția de Istorie”.
Unioniștii vs. Snegur - de la aliați la opozanți
Presa de orientare unionistă abundă de articole cu un conținut critic în adresa președintelui de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Cele mai multe dintre acestea erau, de altfel, publicate în ziarele formațiunilor unioniste, care îl acuzau de modul de organizare dar și de trădare a simpatiilor cetățenilor unioniști, care, potrivit șefului statului, citat de ziarul „Țara” constituiau doar „5% din toți cetățenii”.
„Faptul că alegerile sunt programate pentru 8 decembrie - doar la două luni de la adoptarea legii despre partidele politice, termen insuficient pentru reorganizarea partidelor și organizațiilor social-politice în conformitate cu noua lege, antidemocratică și ea, demonstrează o dată în plus că actuala putere, în persoana președintelui republicii și majorității parlamentare, este cointeresată în frânarea procesului de edificare a instituțiilor democratice”, se menționa în ziarul „Țara”, publicația a Frontului Popular din Moldova.
Problema însă nu era legată doar de abandonarea chestiunii unirii cu România ci și de faptul că Snegur era susținut de formațiunile conservatoare și rusofile din Parlamentul de la Chișinău, care în urma scrutinului din februarie - martie 1990, ajunseseră să dețină o majoritate antireformatoare. Lucru demonstrat, în special, de hotărârea privind destituirea din funcție a prim-ministrului de atunci, Mircea Druc, în 28 mai 1991, după ce majoritatea parlamentară și președintele republicii nu au ajuns la un consens în privința mai multor reforme economice și politice cruciale.
Acest lucru este menționat într-un interviu de „deputații poporului” Lidia Istrati și Alecu Reniță, care se arătau sceptici că vor exista anumite schimbări după 8 decembrie, care au adus drept exemplu eșecul reformelor administrative în Parlamentul de la Chișinău.
„Nu mai încape îndoială că Mircea Snegur a fost și este conștient de raportul forțelor din Parlament și, actualmente, nu mizează în activitatea sa politică pe democrați. De aceasta ne-am convins definitiv în cazul demiterii lui Mircea Druc, atunci când Snegur a sărit vertiginos de pe calul democraților care l-a adus la putere pe calul ex-comuniștilor și al rusofonilor”, susțineau parlamentarii de atunci.
Presa de limbă rusă, favorabilă noului vechi șef de stat
„Nu vom ascunde faptul că rezultatele alegerilor Președintelui Republicii Moldova, a primului președinte ales de întregul popor, i-au îngrijorat pe toți și pe fiecare în parte... Și ieri, să fim sinceri, am fost foarte neliniștiți: Ce va ieși? Cum va fi? S-a întâmplat însă ceva ce era de așteptat în mod firesc: majoritatea absolută a alegătorilor (conform datelor pe care le avem la momentul apariției ziarului), aproximativ 80% dintre ei au venit la urne. Rămâne doar să aflăm numărul exact de voturi exprimate pentru domnul Mircea Ion Snegur”, relata ziarul de limbă rusă al Consiliului Municipal Chișinău, „Curierul de Seară”.
„Acest fapt desigur nu poate decât să ne bucure, în speranța că, în casa noastră comună Moldova, începe să domnească o pace civilă, în care va trebui să trăim fără dușmănie și suspiciune reciprocă. Îi urăm domnului Mircea Ion Snegur, mult succes în calitățile lui diplomatice pentru menținerea acestei atmosfere pașnice”, adăugau jurnaliștii de la „Curierul de Seară”.
O atitudine la fel de favorabilă o găsim în paginile ziarului „Вечерний Кишинев”, care îl prezintă pe Snegur ca un salvator.
„Din acele alianțe, din acele avantaje și redistribuiri, Mircea Snegur a primit doar responsabilitatea, care a fost lepădată sau lăsată deoparte, de alții ca să nu să se simtă limitați când aplaudă propriile lor fraze de succes. Și uitându-te la felul în care se laudă toți cu gura mare, involuntar, crezi că puțini oameni au schimbat țara asta în măsura în care a făcut-o Mircea Snegur. Oricum, lăudat sau condamnat, el este omul săptămânii. Are șansa să devină omul următorilor cinci ani. Dacă îi oferim această oportunitate, el ne va urma, pentru că el va deveni liderul nostru”, scria jurnalistul Vsevolod Ciornei.
Și cotidianul Parlamentului, „Sfatul Țării”, în cursul campaniei, a avut o poziție favorabilă față de președintele Mircea Snegur, menționând că acesta „este sincer”.
„Vorba e că domnul Mircea Ion Snegur n-a tăinuit nimic din sărăcia pe care o avem, le-a lămurit cu răbdare și ce buget avem, și câtă producție obținem, și unde se duce această producție, și ce ar trebui să facem ca să ieșim din impas. Și oamenii l-au înțeles și i-au promis susținerea tot așa de sincer, cum a fost și oaspetele cu el. Sinceritatea deci e crezul domnului Snegur, indiferent, le place sau nu le place aceasta celor care-l ascultă”, scria același cotidian.
„Decesul” oficial al URSS, semnat de statele fondatoare ale uniunii
În aceeași zi de 8 decembrie, liderii Rusiei, Ucrainei și Belarusului - Boris Elțîn, Leonid Kravciuk și Stanislav Șușkevici s-au întâlnit la cabana de vânătoare Viskuli, din Pădurea Belovejskaia, unde au semnat documentul de încetare a existenței Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) ca subiect al dreptului internațional. Patru zile mai târziu, acordul a fost ratificat de Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse (RSFSR). În locul acesteia va apărea Comunitatea Statelor Independente (CSI).
În această comunitate va intra și Republica Moldova, la 21 decembrie 1991, când a fost adoptat Protocolul de la Alma-Ata, prin care se făceau publice scopurile și principiile CSI, acordul fiind semnat de președintele Snegur dar respins de Parlamentul de la Chișinău. Statutul organizației a fost definitivat și aprobat de Rusia și partenerii săi abia la 22 ianuarie 1993.
În cele din urmă, Republica Moldova a intrat oficial în CSI, la 26 aprilie 1994, Parlamentul de la Chișinău a ratificat aderarea Republicii Moldova la această organizație, după victoria zdrobitoare a agrarienilor și forțelor pro-ruse în cadrul primelor alegeri parlamentare de după independență.
