(photo) Seven recently opened tourist attractions in Moldova, which you can visit

Every year in the Republic of Moldova several new tourist attractions appear. Whether we are talking about guesthouses, wineries, museums, art galleries and agro-tourism complexes, or about parks and monuments of national value, they are all worth visiting and admiring. So, as we mark World Tourism Day this September, we present seven locations that have opened since the beginning of 2024 and are waiting to be explored.

Kazak Club

The Kazak Club equestrian and agrotourism complex has two restaurants, a hotel, a conference room equipped with a screen and projector, a mansion and a racetrack with eight thoroughbred horses.

Visitors to the guesthouse have the opportunity to ride horses or even take riding lessons. At the same time, they can also do other activities, such as: carriage rides, cycling, hiking, fishing and kayaking on the nearby pond.

Address: Miron Costin str., no. 27a, Grătiesti village, Chisinau municipality

Phone numbers:

# hotel: +37379980047;

# restaurant: +37379980030;

# riding club: +37379980031.

Social media: Facebook

Hill&Valley

The Hill&Valley agritourism complex is located on the hill, far from the urban noise, being a suitable location for several types of events: from weddings to concerts.

Also, the complex can be visited without special occasions. Those who want to explore the country and relax in peace can do the same, especially since it also has several locations perfect for photo sessions.

Location: Peresecina - Donici route, Orhei district

Phone number: +37376709000

Social media: Facebook

Website: hv.md

The biggest barrel in Moldova

The largest barrel in Moldova is 11 meters high, eight meters wide and 250,000 liters in volume. The Museum Complex of the village found its place inside the poloboc. It includes an exhibition hall and tasting of various local wines/products.

A stage was set up on the territory for the performance of various cultural and artistic activities. At the same time, a polo boot making workshop was built, where folk craftsmen from the region will be able to organize masterclasses for locals and tourists.

Location: Scoreni village, Straseni district

The little house in the forest

The "Căsuța în Pădure" guesthouse is located near the Plaiul Fagului reserve and offers cottages for accommodation, gazebos, a wood-burning sauna, and a small open-air museum.

There is a playground for children on the territory, and activities that can be done in the area include hiking and cycling.

Location: Rădenii Vechi village, Ungheni district

Phone number: +37379216189

Social media: Facebook

In Vasile's view

The museum „La Prispa lui Vasile” is, in fact, an old house in the style of the 1920s-1960s.

In the year 2024, the house was transformed into a space for visiting and recreation for everyone, preserving and promoting local traditions.

Address: Crisantemelor str., Florițoaia Veche village, Ungheni district

Phone number: +37368127270

Social media: Facebook

Gate of the Nation

The Tourist Experience Center "Poarta Neamului" is located very close to a picturesque lake in the locality, the Temeleuți Landscape Reserve, the Plaiul Fagului Reserve, the Bălănești Hill (2.3 km away), as well as the Sipoteni hiking and cycling trails.

Visitors can enjoy traditional food, relax in camping areas, take cooking classes and buy souvenirs from the on-site shop.

Address: Ștefan cel Mare str., Temeleuți village, Călăraşi district

Phone number: +37369162296

Social media: Facebook

GlassWare Art Studio

GlassWare Art Studio is a special pavilion for masterclasses and a modern showcase. The venue is home to a number of works of art made of Murano glass, renowned for its elegance and beauty.

Visitors to the studio have the opportunity not only to admire the unique objects, but also to purchase some decoration or jewelry.

Address: Miorița str., no. 12, p.m. Cricova, Chisinau municipality  

Phone number: +37369707778

Social media: Facebook

The article was translated from diez.md  and the photographs were taken from the Facebook page of the recently opened tourist attractions or from the Tourist Information Center.

(foto) Siete atracciones turísticas recientemente abiertas en Moldavia, que puedes visitar

Cada año aparecen en la República de Moldavia nuevas atracciones turísticas. Ya sea que hablemos de casas de huéspedes, bodegas, museos, galerías de arte y complejos agroturísticos, o de parques y monumentos de valor nacional, todos ellos son dignos de visitar y admirar. Por eso, al conmemorar el Día Mundial del Turismo en septiembre, presentamos siete lugares que se han abierto desde principios de 2024 y están esperando ser explorados.

Club Kazaco

El complejo ecuestre y agroturístico Kazak Club cuenta con dos restaurantes, un hotel, una sala de conferencias equipada con pantalla y proyector, una mansión y un hipódromo con ocho caballos de pura sangre.

Los visitantes de la casa de huéspedes tienen la oportunidad de montar a caballo o incluso recibir clases de equitación. Al mismo tiempo, también podrán realizar otras actividades, como: paseos en carruajes, ciclismo, senderismo, pesca y paseos en kayak por el estanque cercano.

Dirección: calle Miron Costin, núm. 27a, pueblo de Grătiesti, municipio de Chisinau

Números de teléfono:

# hotel: +37379980047;

# restaurante: +37379980030;

# club de equitación: +37379980031.

Redes sociales: Facebook

Colina y valle

El complejo agroturístico Hill&Valley está situado en una colina, lejos del ruido urbano, siendo un lugar adecuado para varios tipos de eventos: desde bodas hasta conciertos.

Además, el complejo se puede visitar sin ocasiones especiales. Aquellos que quieran explorar el país y relajarse en paz pueden hacer lo mismo, sobre todo porque también cuenta con varios lugares perfectos para sesiones de fotos.

Ubicación: ruta Peresecina - Donici, distrito de Orhei

Número de teléfono: +37376709000

Redes sociales: Facebook

Sitio web: hv.md

El barril más grande de Moldavia.

El barril más grande de Moldavia tiene 11 metros de alto, ocho metros de ancho y 250.000 litros de volumen. El Complejo Museístico del pueblo encontró su lugar dentro del poloboc. Incluye una sala de exposiciones y degustación de varios vinos/productos locales.

En el territorio se instaló un escenario para la realización de diversas actividades culturales y artísticas. Paralelamente, se construyó un taller de confección de botas de polo, donde artesanos populares de la región podrán organizar clases magistrales para locales y turistas.

Ubicación: pueblo de Scoreni, distrito de Strășeni

La casita en el bosque

La casa de huéspedes "Căsuța în Pădure" está situada cerca de la reserva Plaiul Fagului y ofrece cabañas para alojamiento, cenadores, una sauna de leña y un pequeño museo al aire libre.

En el territorio hay un parque infantil y en la zona se pueden practicar actividades como senderismo y ciclismo.

Ubicación: pueblo de Rădenii Vechi, distrito de Ungheni

Número de teléfono: +37379216189

Redes sociales: Facebook

En opinión de Vasile

El museo „La Prispa lui Vasile” es en realidad una antigua casa de estilo de los años 1920-1960.

En el año 2024, la casa se transformó en un espacio de visita y recreación para todos, preservando y promoviendo las tradiciones locales.

Dirección: calle Crisantemelor, pueblo de Florițoaia Veche, distrito de Ungheni

Número de teléfono: +37368127270

Redes sociales: Facebook

Puerta de la Nación

El Centro de Experiencia Turística "Poarta Neamului" está situado muy cerca de un pintoresco lago de la localidad, la Reserva Paisajística de Temeleuți, la Reserva Plaiul Fagului, la Colina Bălănești (a 2,3 km), así como las rutas de senderismo y ciclismo de Sipoteni.

Los visitantes pueden disfrutar de comida tradicional, relajarse en las áreas para acampar, tomar clases de cocina y comprar recuerdos en la tienda del lugar.

Dirección: calle Ștefan cel Mare, pueblo de Temeleuți, distrito de Călăraşi

Número de teléfono: +37369162296

Redes sociales: Facebook

Estudio de arte Glassware 

GlassWare Art Studio es un pabellón especial para clases magistrales y un escaparate moderno. El lugar alberga una serie de obras de arte realizadas en cristal de Murano, conocido por su elegancia y belleza.

Los visitantes del estudio tienen la oportunidad no sólo de admirar los objetos únicos, sino también de comprar algunas joyas o adornos.

Dirección: calle Miorița, no. 12, p. m. Cricova, municipio de Chisináu

Número de teléfono: +37369707778

Redes sociales: Facebook

El artículo fue traducido de diez.md y las fotografías fueron tomadas de la página de Facebook de los atractivos turísticos recientemente inaugurados o del Centro de Información Turística.

VIDEO | Beit Olam from Valcinet. The history of the Jews, written on the tombs

The Jewish cemetery in the village of Valcineț, Ocnița district, known as Beit Olam, is a sanctuary of silence and oblivion. Spread over an area of ​​3.5 hectares on the outskirts of the village, this resting place houses tombs dating back to the 17th century. Although the last burial took place around 2000.

The first mentions of this Jewish cemetery, according to the archives, were in the 17th century, when the first burial took place. The last person was buried here in the year 2000. Unfortunately, we do not have any financial support. I tried to reach out to the Jewish community so that we could, in some way, however small, have funding to be able to maintain this cemetery.

Alexandru Grosu, mayor of Vălcineț commune

The cemetery in this village is an open-air museum, where visitors who know Hebrew or Yiddish can read from the tombstones the fate and history of those buried here.

We are at the Jewish cemetery in Vălcineț village, Ocnița district, a place which, although it has great historical importance, has been abandoned for many years. Lack of resources and interest makes this cemetery increasingly difficult to maintain. Thus, the entire history of the Jewish community was buried here.

Denis Chirtoca, NordNews journalist

Funeral plaques in the form of obelisks, trees without branches, and others are some of the vestiges that the Filipciucs take care of with dedication in the second generation.

The last Jewish man collected all the books in a sack and buried them in a separate grave. Sarti is buried next to his wife. This man did funeral services for the dead, he owned many books. Nothing remained except their prayer under the glass in Hebrew

Natalia Filipciuc, the caretaker of the cemetery

Most of the graves in the cemetery are inlaid with the Star of David, an ancient six-pointed symbol. Adopted in the 19th century as a national symbol by emancipated Jews, the Star of David equates to the Christian cross and has become a common emblem on synagogues, Jewish institutions, monuments, tombstones, documents, and religious and household objects.

The synagogue serves as the primary place of prayer for the Jewish community and often includes additional spaces for study, socializing, or offices. 5 km from the commune of Vălcineț, in the town of Otaci, there is such a place of worship which today is a ruin.

Until 1940, this building served as a synagogue for the local community of Otaci. Later, it became the House of Culture, a function it fulfilled until the 90s. Today, the edifice is occasionally visited by the descendants of Jews who emigrated, either to Europe and America, or to Israel.

My aunt, great-grandmother and great-grandfather are buried in this cemetery. A lot of abandoned graves because people have left, the time is already not the same as before, very few people can come and visit this cemetery and only two people are left to take care of this place

Larisa Turcman, resident of Vălcineț commune

Representatives of the Jewish community in the Republic of Moldova indicate that approximately 15,000 Jews currently live in the country. Their number decreased significantly over time: in 1897, the Jewish population numbered 228,668 people, falling to 65,672 in 1989.

VÍDEO | Beit Olam de Valcinet. La historia de los judíos, escrita en las tumbas.

 El cementerio judío del pueblo de Valcineț, distrito de Ocnița, conocido como Beit Olam, es un santuario del silencio y el olvido. Distribuido en una superficie de 3,5 hectáreas a las afueras del pueblo, este lugar de descanso alberga tumbas que datan del siglo XVII. Aunque el último entierro tuvo lugar hacia el año 2000.

Las primeras menciones de este cementerio judío, según los archivos, fueron en el siglo XVII, cuando tuvo lugar el primer entierro. La última persona fue enterrada aquí en el año 2000. Lamentablemente no contamos con ningún apoyo financiero. Intenté acercarme a la comunidad judía para que pudiéramos, de alguna manera, por pequeña que fuera, tener financiación para poder mantener este cementerio.

Alexandru Grosu, alcalde de la comuna de Vălcineț

El cementerio de este pueblo es un museo al aire libre, donde los visitantes que saben hebreo o yiddish pueden leer en las lápidas el destino y la historia de los enterrados aquí.

Nos encontramos en el cementerio judío del pueblo de Vălcineț, distrito de Ocnița, un lugar que, aunque tiene una gran importancia histórica, lleva muchos años abandonado. La falta de recursos y de interés hace que este cementerio sea cada vez más difícil de mantener. Así, aquí quedó enterrada toda la historia de la comunidad judía.

Denis Chirtoca, periodista de NordNews

Placas funerarias en forma de obeliscos, árboles sin ramas y otros son algunos de los vestigios que cuidan con dedicación los Filipciuc en la segunda generación.

El último judío recogió todos los libros en un saco y los enterró en una tumba separada. Sarti está enterrado junto a su esposa. Este hombre hacía funerales por los muertos y poseía muchos libros. No quedó nada excepto su oración bajo el cristal en hebreo.

Natalia Filipciuc, la cuidadora del cementerio

La mayoría de las tumbas del cementerio tienen incrustadas la Estrella de David, un antiguo símbolo de seis puntas. Adoptada en el siglo XIX como símbolo nacional por los judíos emancipados, la Estrella de David equivale a la cruz cristiana y se ha convertido en un emblema común en sinagogas, instituciones judías, monumentos, lápidas, documentos y objetos religiosos y domésticos.

La sinagoga sirve como el principal lugar de oración para la comunidad judía y, a menudo, incluye espacios adicionales para estudiar, socializar u oficinas. A 5 km de la comuna de Vălcineț, en la ciudad de Otaci, se encuentra un lugar de culto que hoy está en ruinas.

Hasta 1940, este edificio sirvió como sinagoga para la comunidad local de Otaci. Posteriormente, pasó a ser Casa de la Cultura, función que cumplió hasta los años 90. Hoy en día, el edificio es visitado ocasionalmente por los descendientes de judíos que emigraron, ya sea a Europa y América, o a Israel.

En este cementerio están enterrados mi tía, mi bisabuela y mi bisabuelo. Muchas tumbas abandonadas porque la gente se ha ido, el tiempo ya no es el mismo que antes, muy pocas personas pueden venir a visitar este cementerio y solo quedan dos personas para cuidar este lugar.

Larisa Turcman, residente de la comuna de Vălcineț

Representantes de la comunidad judía de la República de Moldavia indican que actualmente viven en el país unos 15.000 judíos. Su número disminuyó significativamente con el tiempo: en 1897, la población judía ascendía a 228.668 personas, cayendo a 65.672 en 1989.

Beit Olam-ul din Vălcineț. Istoria evreilior, scrisă pe morminte

Cimitirul evreiesc din satul Vălcineț, raionul Ocnița cunoscut sub numele de Beit Olam, este un sanctuar al tăcerii și uitării. Întins pe o suprafață de 3,5 hectare la marginea satului, acest loc de odihnă veșnică găzduiește morminte datând din secolul al XVII-lea. Deși ultima înmormântare a avut loc în jurul anilor 2000. 

Primele mențiuni a acestui cimitir evreiesc, potrivit arhivelor, au fost în secolul al 17-lea, atunci a fost prima înmormântare. Ultima persoană a fost înmormântată aici în anii 2000. Din păcate nu avem vreun suport financiar. Eu am încercat să dau de comunitatea evreiască ca să putem, într-un mod oarecare, cât și de puțin, să avem o finanțare ca să putem întreține acest cimitir

Alexandru Grosu, primarul comunei Vălcineț

Cimitirul din acest sat este un muzeu în aer liber, unde vizitatorii care cunosc ebraica sau idișul pot citi de pe pietrele funerare destinul și istoria celor înhumați aici.

Noi ne aflăm la cimitirul evreiesc din satul Vălcineț, raionul Ocnița, un loc, care, deși are o importanță istorică deosebită, a devenit părăsit de mulți ani de zile. Lipsa de resurse și interes face ca acest cimitir să devină tot mai greu de întreținut. Astfel, toată istoria comunității evreiești a fost îngropată aici 

Denis Chirtoca, jurnalist NordNews

Plăcile funerare sub formă de obelisc, copaci fără ramuri, dar și altele sunt câteva dintre vestigiile pe care soții Filipciuc le îngrijesc cu dedicație în a doua generație.

Ultimul bărbat evreu a strâns toate cărțile într-un sac și le-a îngropat într-un mormânt aparte. Сărțile sunt îngropate lângă soția lui. Acest bărbat făcea slujbe de înmormântare pentru morți, el deținea multe cărți. Nu a rămas nimic, înafară de rugăciunea lor sub sticlă în limba ebraică  

Natalia Filipciuc, îngrijitoarea cimitirului

Pe majoritatea mormintelor din cimitir este încrustată Steaua lui David, un simbol antic cu șase colțuri. Adoptat în secolul al XIX-lea ca simbol național de către evreii emancipați, Steaua lui David echivalează cu crucea creștină și a devenit un emblemă comună pe sinagogi, instituții evreiești, monumente, pietre funerare, documente și obiecte religioase și casnice.

Sinagoga servește ca loc principal de rugăciune pentru comunitatea evreiască și adesea include spații suplimentare pentru studiu, socializare sau birouri. La 5 km de comuna Vălcineț, în orașul Otaci, se află un astfel de lăcaș de cult care astăzi este o ruină.

Până în 1940, această clădire a servit ca sinagogă pentru comunitatea locală din Otaci. Ulterior, a devenit Casa de Cultură, funcție pe care a îndeplinit-o până în anii ’90. Astăzi, edificiul este vizitatat ocazional de descendenții evreilor emigrați, fie în Europa și America, fie în Israel.

În acest cimitir este înmormântată mătușa, străbunica și străbunelul meu. Foarte multe morminte părăsite, deoarece oamenii au plecat, timpul deja nu este acela de cândva, foarte puține persoane mai pot veni și vizita acest cimitir și au rămas doar două persoane care mai au grijă de acest loc 

Larisa Turcman, locuitoarea comunei Vălcineț

Reprezentanții comunității evreiești din Republica Moldova indică faptul că în prezent în țară locuiesc aproximativ 15.000 de evrei. Numărul acestora a scăzut semnificativ de-a lungul timpului: în 1897, populația evreiască număra 228.668 de persoane, scăzând la 65.672 în anul 1989.

Eugen Gorean: „Cada cuadro es como los Juegos Olímpicos, sólo tienes una oportunidad”

Eugen Gorean, un joven originario de Chisinau, convirtió su pasión por la pintura en una carrera de éxito. Comenzó con obras al aire libre y exploró diversas técnicas artísticas, centrándose finalmente en la acuarela. Participa en diversas exposiciones internacionales y tiene como objetivo seguir desarrollando la técnica de la acuarela, representando con orgullo a su país en eventos culturales. "Creo que es vital para un artista descubrir algo nuevo, mantener la curiosidad y aportar algo nuevo a su pintura", dice Eugen para Ziarul de Gardă.

„Para un artista es vital descubrir algo nuevo”

Tiene pasión por el arte desde pequeño. Como estudiante universitario, se dio cuenta de que quería desarrollarse especialmente en esta actividad. Poco a poco, convirtió su pasión en una carrera destacada. Dice que si no se hubiera hecho pintor, habría sido enólogo. "El vino es tan complicado como la acuarela”, dice Eugen.

Nació en Chisinau, en una familia de profesores. Estudió en la Facultad de Bellas Artes „Alexandru Plămădeala" y posteriormente en la Academia de Música, Teatro y Bellas Artes de Chisinau. Su trayectoria artística estuvo inicialmente influenciada por sus maestros, pero una vez alcanzó cierto nivel de madurez, buscó inspiración fuera de los límites habituales. 

„Es natural que un artista se deje influenciar por sus maestros. A mí me pasó lo mismo, pero cuando llegas a cierto nivel e incluso superas al profesor, entonces buscas inspiración en otra parte. Empecé a dejarme influenciar desde muy temprano por grandes acuarelistas reconocidos internacionalmente. Después expuse junto con ellos”, cuenta el pintor.

El pintor Eugen Gorean en su estudio. Foto: archivo personal

En un principio realizó trabajos al aire libre. Captaron paisajes de diferentes países europeos. Con el tiempo, los temas abordados se han diversificado.

"Las Hermanas", cuadro de Eugen Gorean. Foto: archivo personal

„También intenté desarrollar otros estilos. Durante la pandemia, la gente desapareció de mi cuadro y en su lugar aparecieron animales. Esto sentó las bases para una gran serie de pinturas. Creo que para un artista es vital descubrir algo nuevo, seguir siendo curioso y aportar algo, algo nuevo a su pintura”, dice Eugen.

„Es muy importante centrarse en lo que tienes que hacer”

Aunque experimentó con diversas técnicas, Eugen Gorean se sintió particularmente atraído por la acuarela. Aunque es difícil por la imposibilidad de hacer correcciones, lo cautivó por su complejidad. 

„Probé varias técnicas y ese es el encanto de los estudios profesionales, que tienes la posibilidad de descubrir otras técnicas, otros lenguajes plásticos. En algunos de ellos todavía sigo trabajando hoy en día, como el grabado, el pastel, la témpera, pero me quedé de momento para desarrollar la técnica de la acuarela. Al principio me resultó difícil y probablemente eso fue lo que me atrajo. Es un ambiente muy sensible y aristocrático. Es una combinación de pigmento, agua y papel”, confiesa el joven. Cada obra de acuarela es única y representa un verdadero desafío para el pintor. „Las correcciones técnicas prácticamente no existen, por eso cada cuadro es como los Juegos Olímpicos, sólo tienes una oportunidad”, dice Eugen.

"Una historia veneciana", cuadro realizado en la técnica de la acuarela. Foto: archivo personal

Sus fuentes de inspiración son diferentes: viajes, charlas, visitas a museos, libros y películas. Admite que a veces tiene bloqueos artísticos, pero sigue trabajando cambiando de medio o de técnica para encontrar soluciones. "Es natural tener algunos bloqueos artísticos, pero eso es lo que marca la diferencia entre un artista aficionado y un profesional. El aficionado, cuando no tiene inspiración, se queda estancado. Un artista continúa trabajando porque la obra muchas veces le inspira y viceversa. Cuando no sé cómo resolver un problema artístico, cambio de ambiente, de técnica y eso me da una respuesta al problema”, dice el pintor. Aunque también tuvo días difíciles, Eugen cree que para tener éxito es fundamental no darse por vencido. „Es muy importante centrarse en lo que hay que hacer”, afirma.

„Estoy orgulloso de realizar esta diplomacia cultural y representar dignamente al país”

El tiempo necesario para completar una obra varía según el tamaño, la técnica y la complejidad de la idea. "La base de mi creación es la idea, la narrativa, de qué se trata esta pintura, cuál es el mensaje que transmite. Luego viene la parte técnica. Pero hasta tener una idea bien compuesta, lleva algún tiempo”, afirma el joven. Eugen cree que las bellas artes implican tanto retos como satisfacciones, siendo lo importante "seguir y poner todo el corazón en este proceso”. 

„La Primavera”, painting made in the watercolor technique. Photo: personal archive

Eugen Gorean tuvo muchas experiencias memorables. Entre ellas se incluye la exposición de obras en una sala de cristal en medio de un campo de arroz en China. También quedó impresionado por realizar 50 pinturas sobre vinos como „obsequio protocolario para todos los líderes europeos en la Cumbre de la Comunidad Política Europea”. 

„Me impresionó tener como invitado en la inauguración de la exposición personal en Guernsey al gobernador de la isla, perteneciente a la familia real británica. Me impresionó igualmente exponer en el Parlamento Europeo en Bruselas”, recuerda el pintor.

Para Eugen Gorean, el futuro de la acuarela está lleno de posibilidades ilimitadas. Su objetivo es desarrollar e innovar constantemente en la técnica de la acuarela, permaneciendo siempre abierto a nuevos desafíos. „Quiero poder desarrollar aún más esta técnica, porque en este sentido no hay límites. Cuando expongo en exposiciones, bienales, festivales, me siento orgulloso de realizar esta diplomacia cultural y representar dignamente al país”, afirma el.

Eugen Gorean: „Each painting is like the Olympics, you only have one chance”

Eugen Gorean, a young man originally from Chisinau, turned his passion for painting into a successful career. He began with plein air works and explored various artistic techniques, eventually focusing on watercolor. He participates in various international exhibitions and aims to further develop the watercolor technique, proudly representing his country at cultural events. "I think that it is vital for an artist to discover something new, to remain curious and to bring something, something new to his painting," says Eugen for Ziarul de Gardă.

„For an artist it is vital to discover something new”

He has a passion for art since childhood. As a college student, he realized that he wanted to develop particularly in this activity. Gradually, he turned his passion into a remarkable career. He says that if he hadn't become a painter, he would have been a winemaker. "Wine is as complicated as watercolor,” says Eugen.

The painter Eugen Gorean in his studio. Photo: personal archive

He was born in Chisinau, in a family of teachers. He studied at the College of Fine Arts „Alexandru Plămădeala” and later at the Academy of Music, Theater and Fine Arts in Chisinau. His artistic path was initially influenced by his teachers, but once he reached a certain level of maturity, he sought inspiration outside the usual boundaries. "It is natural for an artist to be influenced by his teachers. It was the same for me, but when you get to a certain level and even surpass the teacher, then you look elsewhere for inspiration. I began to be influenced early on by great internationally recognized watercolor artists. Later I exhibited together with them", says the painter.

At first he made outdoor works. They captured landscapes of different European countries. Over time, the topics addressed have diversified.

"The Sisters", painting by Eugen Gorean. Photo: personal archive

„I tried to develop other styles as well. During the pandemic, people disappeared from my painting and animals came instead. This laid the basis for a large series of paintings. I think that for an artist it is vital to discover something new, to remain curious and to bring something, something new to his painting”, says Eugen.

„It's very important to focus on what you have to do”

Although he experimented with various techniques, Eugen Gorean was particularly drawn to watercolor. Although it is difficult because of the impossibility of making corrections, it captivated him with its complexity. "I tried various techniques and this is the charm of professional studies, that you have the possibility to discover other techniques, other plastic languages. In some of them I still continue to work today, such as engraving, pastel, tempera, but I stayed at the moment to develop the watercolor technique. Initially, I found it difficult, which is probably what attracted me. It is a very sensitive, aristocratic environment. It's a combination of pigment, water and paper," the young man confesses. Each watercolor work is unique and represents a real challenge for the painter. "Technical corrections practically do not exist, therefore, every painting is like the Olympics, you only have one chance", says Eugen.

"A Venetian Story", painting made in the watercolor technique. Photo: personal archive

His sources of inspiration are different: travels, talks, visiting museums, books and movies. He admits that he sometimes has artistic blocks, but continues to work by changing the medium or the technique to find solutions. "It's natural to have some artistic blocks, but that's what makes the difference between an amateur and a professional artist. The amateur, when he has no inspiration, gets stuck. An artist continues to work because the work often draws inspiration and vice versa. When I don't know how to solve an artistic problem, I change the environment, the technique and this gives me an answer to the problem", says the painter. Although he also had difficult days, Eugen believes that in order to be successful, it is essential not to give up. "It's very important to focus on what you have to do," he says.

„I am proud to carry out this cultural diplomacy and represent the country with dignity"

The time required to complete a work varies depending on the size, technique and complexity of the idea. "The basis of my creation is the idea, the narrative, what this painting is about, what is the message conveyed. Then comes the technical part. But until you have a well-composed idea, it takes some time", says the young man. Eugen believes that fine art involves both challenges and satisfactions, the important thing being "to continue and put all your heart into this process".

Eugen Gorean had many memorable experiences. These include exhibiting works in a glass room in the middle of a rice field in China. He was also impressed to make 50 wine paintings as a "protocol gift for every European leader at the European Political Community Summit". „I was impressed to have as a guest at the opening of the personal exhibition in Guernsey the governor of the island, from the British royal family. I was equally impressed to exhibit in the European Parliament in Brussels”, recalls the painter.

„La Primavera”, painting made in the watercolor technique. Photo: personal archive

For Eugen Gorean, the future in watercolor art is full of unlimited possibilities. He aims to constantly develop and innovate the watercolor technique, always remaining open to new challenges. „I want to be able to develop this technique even further, because there are no limits in this regard. When I exhibit in exhibitions, biennales, festivals, I am proud to carry out this cultural diplomacy and represent the country with dignity”, he claims.

Eugen Gorean: „Fiecare pictură e ca la olimpiadă, ai doar o singură șansă”

Eugen Gorean, tânăr originar din Chișinău, și-a transformat pasiunea pentru pictură într-o carieră de succes. A început cu lucrări în aer liber și a explorat diferite tehnici artistice, concentrându-se în cele din urmă pe acuarelă. Participă la diferite expoziții internaționale și își propune să dezvolte în continuare tehnica acuarelei, reprezentându-și cu mândrie țara la evenimentele culturale. „Eu cred că pentru un artist e vital să descopere ceva nou, să rămână curios și să aducă ceva, o noutate în pictura sa”, spune Eugen pentru Ziarul de Gardă. 

„Pentru un artist e vital să descopere ceva nou”
Pasiunea pentru artă o are din copilărie. Fiind student la colegiu, a realizat că își dorește să se dezvolte în mod deosebit în această activitate. Treptat, și-a transformat pasiunea într-o carieră remarcabilă. Spune că dacă nu ar fi devenit pictor, ar fi fost vinificator. „Vinul este la fel de complicat ca acuarela”, zice Eugen.

S-a născut la Chișinău, într-o familie de profesori. Și-a făcut studiile la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” și ulterior, la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Drumul său artistic a fost influențat inițial de profesorii săi, însă odată ce a atins un anumit nivel de maturitate, a căutat inspirație în afara granițelor obișnuite. „Este natural ca un artist să fie influențat de profesorii săi. Așa a fost și în cazul meu, însă când ajungi la un anumit nivel și chiar depășești profesorul, atunci cauți inspirație în alte părți. Eu am început să fiu influențat devreme de mari artiști acuareliști recunoscuți internațional. Mai târziu am și expus împreună cu ei”, spune pictorul.

La început a realizat lucrări în aer liber. Acestea capturau peisaje ale diferitor țări europene. Cu timpul, temele abordate s-au diversificat. 

Pictorul Eugen Gorean în studioul său. Foto: arhiva personală

„Am încercat să dezvolt și alte stiluri. În perioada pandemică, din pictura mea au dispărut oamenii și au venit animalele în loc. Aceasta a pus baza pentru o serie mare de picturi. Eu cred că pentru un artist e vital să descopere ceva nou, să rămână curios și să aducă ceva, o noutate în pictura sa”, spune Eugen.

„Sunt mândru să realizez această diplomație culturală și să reprezint țara cu demnitate”

Timpul necesar pentru finalizarea unei lucrări variază în funcție de mărime, tehnică și complexitatea ideii. „La baza creației mele este ideea, narativul, despre ce este această pictură, care este mesajul transmis. Apoi urmează partea tehnică. Însă până ai o idee bine compusă, durează ceva timp”, spune tânărul. Eugen consideră că arta plastică implică atât provocări, cât și satisfacții, important fiind „să continui și să depui toată inima în acest proces”. 

„The Sisters”, tablou realizat de Eugen Gorean. Foto: arhiva personală

Eugen Gorean a avut parte de numeroase experiențe memorabile. Printre acestea se numără expunerea lucrărilor într-o sală de sticlă în mijlocul unui lan de orez din China. De asemenea, a fost impresionat să realizeze 50 de picturi în vin ca dar „de protocol pentru fiecare lider european în cadrul Summitului Comunității Politice Europene”. „Am fost impresionat să am ca invitat la deschiderea expoziției personale din Guernsey guvernatorul insulei, din familia regală britanică. Am fost la fel de impresionat să expun în Parlamentul European din Bruxelles”, își amintește pictorul.

„A Venetian Story”, tablou realizat în tehnica acuarelei. Foto: arhiva personală

„La Primavera”, tablou realizat în tehnica acuarelei. Foto: arhiva personală

Pentru Eugen Gorean, viitorul în arta acuarelei este plin de posibilități nelimitate. Își propune să dezvolte și să inoveze constant tehnica acuarelei, rămânând mereu deschis la noi provocări. „Îmi doresc să pot să dezvolt și mai departe această tehnică, deoarece limite nu există în acest sens. Când expun în expoziție, biennale, festivale, sunt mândru să realizez această diplomație culturală și să reprezint țara cu demnitate”, susține acesta.

Calendario del día // La intérprete Maria Dragan habría cumplido 77 años hoy

Ha sido comparada innumerables veces con la Edith Piaf de la música rumana, ha puesto de pie a miles de personas e inspirado a otras personas con su talento. Maria Drăgan fue una artista llena de energía y bondad, que, sin embargo, fue destruida por la indiferencia de algunas personas importantes en su vida.

"Fue un diamante comprado, comercializado y perdido, y estamos felices de encontrarlo en nuestra memoria", escribe el periodista Gheorghe Budeanu en el segundo volumen de recuerdos y entrevistas "MARIA. Ay, pobre tórtola".

Maria Drăgan nació el 23 de agosto de 1947 en el pueblo de Bălăurești, Nisporeni. Había seis hijos en la familia. Después de graduarse de la escuela, María comenzó a trabajar en el equipo de huertas, y entre los descansos y las noches escribía poemas, pintaba y cantaba. Un día decidió cambiar de vida y se fue a Chisinau. "Empezó en la escuela de pintura, pero acabó en la escuela de música "Ștefan Neaga", cuenta Gheorghe Budeanu, el periodista que concedió la última entrevista en la vida del artista.

En 1966 se anunció en la Filarmónica la fundación de un conjunto de música folclórica. Al enterarse de esto, María, de 19 años, fue a probar suerte y lo logró. Se convirtió en solista del conjunto "Mugurel", donde tenía un repertorio de más de 500 romances, doines y lamentos. Cantó en rumano, lo que, en aquel momento, representó un verdadero acto de valentía. El timbre pleno y colorido y la amplia gama hicieron que la gente se pusiera de pie. "Ella era una gran artista con un destino triste. Creo que habría tenido un destino diferente si hubiera nacido en otro país y en otra época", afirmó Ion Busuioc, amigo del artista.

Maria Drăgan era una persona brillante, cálida y abierta, que a veces no entendía la crueldad de las personas que la rodeaban. El escenario era un ring de lucha, cuyas reglas él no conocía ni aceptaba. "Canté con toda nuestra gente... Viajé por todo el país, vi gente aplaudiendo con una alegría que sólo el verdadero canto puede explicar. En aquel entonces era ingenuo y pensaba que todas las personas eran como pan caliente. Oh, mundo, mundo, soro mundo... Ahora, con la mente en reposo, me doy cuenta de que canté demasiado bien para no hacerme enemigos por envidia", admitió Drăgan en su última entrevista.

Tras la disolución del conjunto "Mugurel", María intentó encontrar su lugar en la música, pero no lo consiguió. Así, un día, desapareció repentinamente de la vida pública, siendo destruida por el régimen infectado, que no toleraba las canciones rumanas ni a las personas talentosas. Tuvo que regresar a la casa de sus padres. Estaba decepcionada, agotada y enferma. El único lugar donde encontró trabajo fue en la escuela del pueblo, donde la contrataron como guardia. Dejó los recuerdos en el pasado y prefirió no pensar en el éxito que alguna vez tuvo. Cada vez que escuchaba sus canciones en la radio, iba al estanque cerca del jardín y se echaba a llorar.

"María era la canción y la canción era María. Como dijo un gran artista: la canción corrió detrás de Maria Drăgan como un loco. Estaba enamorada de la canción y siempre mantuvo este amor, pero le dolió más allá de las palabras que de repente la arrancaran del escenario y de la gente. Se puede contar mucho sobre ella, aunque su vida fue muy corta", dice Gheorghe Budeanu, el único y último periodista que entrevistó a la artista después de que Maria Drăgan estuvo separada de la escena durante 9 años. "Ella era como un rayo para nuestra música. Vivimos con su memoria. Su imagen se mantuvo joven, bella y dedicada a la música. ¿Qué podría ser más hermoso que esto?", pregunta Budeanu.

El 6 de octubre de 1986, a la edad de 39 años, Maria Drăgan murió de tuberculosis. Solo los familiares lo gastan en el último viaje.

El 13 de septiembre de 1996 se creó la Fundación "Maria Drăgan", cuyo objetivo es lanzar y promover a jóvenes intérpretes de folclore. En 2001 se celebró la primera edición del Festival-concurso de interpretación de la canción folclórica "Vai, sarmana turturică", dedicado a la intérprete de música folclórica Maria Drăgan. Las calles de Chisinau, Nisporeni y Călărași llevan hoy el nombre de Maria Drăgan.

Calendar of the Day // Performer Maria Dragan would have turned 77 today

She has been compared countless times to the Edith Piaf of Romanian music, she has brought thousands of people to their feet and inspired people with her talent. Maria Drăgan was the artist full of energy and kindness, who, however, was destroyed by the indifference of some important people in her life.

"It was a diamond bought, traded and lost, and we are happy to find it in our memories", wrote journalist Gheorghe Budeanu in the second volume of memories and interviews "MARIA. Alas, the poor turtledove".

Maria Drăgan was born on August 23, 1947, in the village of Bălăurești, Nisporeni. There were six children in the family. After graduating from school, Maria started working in the vegetable garden brigade, and between breaks and evenings she wrote poems, painted and sang. One day, he decided to change his life and went to Chisinau. "She started at the painting school, but ended up at the "Ștefan Neaga" Music School", says Gheorghe Budeanu, the journalist who did the last interview in the artist's life.

In 1966, the founding of a folk music ensemble was announced at the Philharmonic. Learning about this, 19-year-old Maria went to try her luck and succeeded. She became the soloist of the ensemble "Mugurel", where she had a repertoire of over 500 romances, doines, laments. He sang in Romanian, which, at that time, represented a real act of courage. The full, colorful timbre and wide range brought people to their feet. "She was a great artist with a sad destiny. I think she would have had a different destiny if she had been born in another country and in another time," said Ion Busuioc, a friend of the artist.

Maria Drăgan was a bright, warm, open person, who sometimes did not understand the cruelty of the people around her. The stage was a fighting ring, the rules of which he did not know or accept. "I sang with all our people... I traveled the country far and wide, I saw people applauding with a joy that only true singing can explain. I was naive back then and thought that all people were like warm bread. Oh, world, world, soro world... Now, with my mind at rest, I realize that I sang too well not to make enemies out of envy", admitted Drăgan in his last interview.

After the breakup of the "Mugurel" Ensemble, Maria tried to find her place in music, but she didn't really succeed. Thus, one day, she suddenly disappeared from public life, being destroyed by the infected regime, which did not tolerate Romanian songs and talented people. She had to return to her parents' house. She was disappointed, exhausted and sick. The only place where she found work was at the village school where she was hired as a guard. He left the memories in the past and preferred not to think about the success he once had. Every time he heard his songs on the radio, he would go to the pond near the garden and start crying.

"Mary was the song and the song was Mary. As a great artist said: the song ran after Maria Drăgan like a madman. She was in love with the song and always kept this love, but it pained her beyond words that she was suddenly torn from the stage and the people. A lot can be told about her, although her life was very short", says Gheorghe Budeanu, the only and last journalist who conducted an interview with the artist after Maria Drăgan was separated from the scene for 9 years. "She was like a lightning bolt to our music. We live with her memory. Her image remained young, beautiful and devoted to music. What could be more beautiful than that?" Budeanu asks.

On October 6, 1986, at the age of 39, Maria Drăgan died of tuberculosis. It is spent on the last journey only by relatives.

On September 13, 1996, the "Maria Drăgan" Foundation was created, which aims to launch and promote young folklore performers. In 2001, the first edition of the Festival-contest of interpretation of the folk song "Vai, sarmana turturică" was held, dedicated to the folk music performer Maria Drăgan. Streets in Chisinau, Nisporeni and Călărași bear Maria Drăgan's name today.