Pe data de 25 iunie marcăm ziua de naștere a primarului care s-a aflat cel mai îndelungat timp la cârma Chișinăului - Carol Schmidt. S-a născut la Bălți, în familia lui Alexander Schmidt Senior, german basarabean, chirurg la Direcția Medicală a Basarabiei. Mama lui Carol Schmidt era de origine poloneză.
Fiind la cârma capitalei din 1877 și până în 1903 a contribuit la construirea capelei din cartierul Râșcani și a câtorva case pentru invalizi (1877-81). Datorită contribuției sale, au fost pavate străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899), a construit Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole (1900), a fost dezvelit bustul lui A. Pușkin, au fost trase primele linii de tramvai (1881-95), a fost construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit numeroase edificii publice precum : Școala Reală (1886), Gimnaziul de Fete Principessa Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901) etc..
Carol Schmidt, a fost membru al Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor, președinte al Direcției Chișinău a Societății de Ajutorare a Tinerilor Studioși, epitrop al Liceului de Comerț și al Școlii Reale.
A fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Societății Muzicale Armonia și a școlii orășenești de Arte Plastice (1894, azi - Colegiul de arte plastice Alexandru Plămădeală).
Carol Schmidt a fost unicul primar în cinstea căruia orășenii au cerut ca una dintre străzi să-i poarte numele, pe când încă se afla în viață . Se întâmpla în 1902, când se împlineau 25 de ani cu Schmidt în fruntea orașului. Vechea stradă Gostinnaia (rus. Гостинная), pe care locuia Schmidt, a devenit strada Carol Schmidt (rus. Шмидтовская), păstrându-și acest nume până în 1944. În prezent o stradă de la Telecentru poartă numele lui.
În luna aprilie 1903 a fost ultima picătură care a umplut paharul și l-a determinat pe Carol Schmidt să demisioneze. El, care făcuse extrem de mult pentru europenizarea orașului, nu putea concepe ca aici locuitorii pot avea o mentalitate atât de sălbatică. Așa și-a motivat demisia. Un om sensibil și cult ca el era incompatibil cu sutele negre care dictau moda politică a zilei. Altă lecție nu putea fi dată orășenilor decât demisia...”
Pantelemon V. Sinadino, ,,Chișinăul nostru" (rus. ,,Наш Кишинев"), 1903-1904.
Sursa: pagina de Facebook a Muzeului de Istorie a Orașului Chișinău - Chisinau City History Museum (Turnul de apa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu